Cheltuieli de judecată în cadrul acţiunii de grăniţuire. Suportarea lor de către partea căzută în pretenţii, în temeiul culpei procesuale. Nelegalitatea extinderii dispoziţiilor art. 584 C.civ. şi cu privire la cheltuielile de judecată
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 2354 din 1 octombrie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 5.787 din 23.11.2007 pronunţată de Judecătoria Baia Mare sa admis acţiunea civilă formulată de reclamantul M.V.I. în contradictoriu cu pârâţii P.D.N. şi P.G. şi, în consecinţă, s-a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea reclamantului, înscris în CF nr. 643 Tăuţii de Sus, nr. topo 717/17 şi 717/21/2 şi terenul proprietatea pârâtului P.D.N., înscris în CF nr. 588 Tăuţii de Sus, nr. topo 717/1c, 717/14 şi 717/16, pe aliniamentul A-B, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de dl. expert S.I.L., care face parte integrantă din sentinţă.
Au fost obligaţi pârâţii să lase reclamantului în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul în suprafaţă de 17,5 mp din nr. topo 717/21/2 din CF nr. 643 Tăuţii de Sus, determinat de conturul punctelor 13-14-15-16-17-18-21-211-B-13, conform raportului de expertiză întocmit de d-l expert S.I.L., care face parte integrantă din hotărâre.
De asemenea, au fost obligaţi pârâţii să ridice pe propria lor cheltuială partea din construcţia-anexă (colejnă) edificată pe terenul proprietatea reclamantului, înscris în CF nr. 643 Tăuţii de Sus, nr. topo 717/21/2, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În final, pârâţii au fost obligaţi la plata către reclamant a sumei de 1845, 79 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă ce se va împărţi între pârâţi în mod egal.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 567 din data de 26 ianuarie 1999, încheiat cu numitul A.S., reclamantul M.V.I. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1608 mp, înscris în CF nr. 687 Tăuţii de Sus, nr. topo nou 717/21/2 şi asupra terenului în suprafaţă de 383 mp, înscris în CF nr. 687 Tăuţii de Sus, nr. topo 717/17, transcrise în CF nr. 643 Tăuţii de Sus.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de dl. expert S.I.L., reclamantul foloseşte o suprafaţă de teren de 5072 mp, iar potrivit înscrierilor din CF nr. 643 Tăuţii de Sus, este proprietarul tabular al unei suprafeţe de 4480 mp, aferentă nr. topo 717/11, 717/13, 717/2/a, 717/21/2 şi 717/17.
Pârâţii P.D.N. şi P.G. folosesc o suprafaţă de teren de 3216 mp, situată în vecinătatea terenului reclamantului, în intravilanul localităţii Tăuţii de Sus, la locul numit „Ceresar”, de natură curţi, construcţii, arabil şi fâneţe, având ca vecini: râul Săsar - la nord, reclamantul - la est, strada Forestierului - la sud şi B.G. - la vest.
Potrivit înscrierilor din CF nr. 588 Tăuţii de Sus, pârâtul P.D.N. este proprietarul tabular al terenului în suprafaţă de 2493 mp, aferent nr. topo 717/1c (493 mp), 717/16 ( 306 mp) şi 717/14 ( 1694 mp).
Conform lucrării de expertiză efectuate în cauză, linia de hotar dintre cele două proprietăţi este determinată de punctele A şi B, colorată cu linie de culoare roşie în anexa 1 la raportul de expertiză.
Pârâţii folosesc suprafaţa de 17,5 mp din terenul proprietatea reclamantului, determinată de conturul punctelor 13-14-15-16-17-18-21-211-B-13, pe care au edificat o anexă colejnă din lemn.
In conformitate cu dispoziţiile art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege, iar potrivit art. 584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa, cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate. Raportat la considerentele mai sus expuse, analizând situaţia de fapt prin prisma probelor administrate, instanţa de fond a apreciat acţiunea formulată ca fiind întemeiată şi, în consecinţă a admia-o.
In baza art. 584 Cod civil, anterior menţionat, instanţa de fond a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea reclamantului, înscris în CF nr. 643 Tăuţii de Sus, nr. topo 717/17 şi 717/21/2 şi terenul proprietatea pârâtului P.D.N., înscris în CF nr. 588 Tăuţii de Sus, nr. topo 717/1c, 717/14 şi 717/16, pe aliniamentul A-B, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de d-l expert S.I.L., care face parte integrantă din sentinţă.
In baza art. 480 Cod civil, instanţa de fond a obligat pârâţii să lase reclamantului în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul în suprafaţă de 17,5 mp din nr. topo 717/21/2 din CF nr. 643 Tăuţii de Sus, determinat de conturul punctelor 13-14-15-16-17-18-21-211-B-13, conform raportului de expertiză întocmit de d-l expert S.I.L., care face parte integrantă din sentinţă.
In baza art. 494 Cod civil, instanţa a obligat pârâţii să ridice pe propria lor cheltuială partea din construcţia-anexă (colejnă) edificată pe terenul proprietatea reclamantului, înscris în CF nr. 643 Tăuţii de Sus, nr. topo 717/21/2, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere.
In baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., reţinând că au căzut în pretenţii, fiind în culpă procesuală, instanţa de fond a obligat pârâţii la plata către reclamant a sumei de 1845, 79 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 1000 lei onorariu avocat, 800 lei onorariul achitat pentru expertiză, 43,84 lei taxă judiciară de timbru, şi 1,95 lei timbru judiciar, sumă ce se va împărţi între pârâţi în mod egal.
Prin decizia civilă nr. 93/A din data de 27.05.2010 pronunţată de Tribunalul Maramureş, în baza art. 296 C.pr.civ. s-a admis apelul declarat de pârâţii P.D.N. şi P.G. împotriva sentinţei civile 5787/23.11.2007 a Judecătoriei Baia Mare care a fost schimbată în parte în sensul că s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului intimat M.V. înscrisă în CF 643 Tăuţii de Sus nr. top. 717/21/2 şi 717/17 şi terenul proprietatea pârâtului apelant P.D.N. înscris în CF 588 Tăuţii de Sus nr. top. 717/I/c, 717/14 şi 717/16 pe aliniamentul 8-A marcat cu roz pe Planul de situaţie din Anexa grafică nr. 2 la completarea raportului de expertiză care face parte integrantă din hotărâre.
S-au menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la revendicare şi obligaţia de a face.
În final, apelanţii pârâţi au fost obligaţi să plătească intimatului reclamant 928 lei cheltuieli de judecată la fond, iar intimatul M.V. a fost obligat să plătească apelanţilor 2.045 lei cheltuieli de judecată în apel.
Examinând apelul, tribunalul a constatat că, raportat la declaraţia martorului A.S., care relatează existenţa unor semne vizibile ale liniei de hotar, respectiv existenţa unui şanţ, în apel s-a dispus efectuarea unei expertize topografice care să ţină seama de aceste semne vechi de hotar. Astfel, în completarea raportului de expertiză în apel expertul S.M., ţinând cont de acest obiectiv important stabileşte mejda reală dintre cele două proprietăţi pe aliniamentul 8-A colorat cu roz pe planul de situaţie din Anexa 2 la completarea raportului de expertiză.
Din anexa grafică nr. 2 rezultă că mejda reală este cu ceva centimetri mai în vest faţă de gardul actual.
Aşadar, în temeiul art. 296 C.pr.civ., tribunalul a apreciat că apelul este fondat şi, în considerarea celor de mai sus, l-a admis şi a schimbat în parte sentinţa în sensul stabilirii mejdei pe aliniamentul 8-A marcat cu roz pe Planul de situaţie din Anexa grafică nr. 2 la completarea raportului de expertiză şi a menţinut dispoziţiile sentinţei privind revendicarea şi demolarea colejnei.
Verificând cheltuielile de judecată stabilite la fond, tribunalul a constatat că instanţa a făcut aplicarea greşită a disp. art. 274 C.pr.civ. rap. la art. 584 C.civ., obligând pârâţii apelanţi la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.845,79 RON.
Potrivit art. 584 C.civ. „cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate”, astfel că apelanţii pârâţi urmează a fi obligaţi la V2 parte din aceste cheltuieli de judecată la fond, respectiv 928 lei.
Astfel, potrivit art. 274 C.pr.civ. intimatul reclamant a fost obligat la 2.045 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă timbru 65 lei, onorariu expert 880 lei şi onorariu avocat 1100 lei.
Împotriva acestei decizii reclamantul M.V. a declarat recurs în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii apelului pârâţilor P.D.N. şi P.G. cu privire la reducerea cheltuielilor de judecată şi, în consecinţă, menţinerea dispoziţiilor sentinţei instanţei de fond cu privire la obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.845,79 lei în fvoarea reclamantului, precum şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că hotărârea atacată este nelegală deoarece instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ. şi art. 584 C.civ., atunci când a redus la jumătate cheltuielile de judecată datorate de pârâţi.
Potrivit art. 584 C.civ. doar cheltuielile grăniţuirii se reduc la jumătate or, obiectul acţiunii reclamantului, pe lângă grăniţuire l-a format şi revendicarea şi obligaţia de a face, cerere asupra căreia pârâţii s-au opus în faţa instanţei de fond.
Un aspect relevant este dat şi de atitudinea şi comportamentul pe care l-au avut pârâţii anterior promovării acţiunii, deoarece din probele administrate a rezultat faptul că între terenul aflat în proprietatea reclamantului şi terenul aflat în proprietatea pârâţilor a existat o linie de hotar marcată cu semne exterioare şi care a fost distrusă de pârâţi, ceea ce l-a determinat pe reclamant să promoveze cererea de chemare în judecată.
Nelegalitatea deciziei din apel este dată şi de faptul că s-a agravat situaţia pârâţilor apelanţi în propria lor cale de atac, deoarece s-a stabilit o altă linie de hotar, iar din raportul de expertiză a rezultat faptul că pârâţii ocupă o suprafaţă mai mare de teren, respectiv de 24,27 mp., decât suprafaţa indicată în raportul de expertiză efectuat în faţa instanţei de fond.
Nelegalitatea hotărârii atacate constă şi în acea că la stabilirea cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 2.045 lei, tribunalul a ignorat prevederile art. 584 C.civ., dispoziţii legale care au stat la baza reducerii cheltuielilor de judecată în faţa instanţei de fond.
Pârâţii intimaţi P.D.N. şi P.G., deşi legal citaţi, nu s-au prezentat personal în instanţă şi nu au depus întâmpinare prin care să-şi exprime poziţia procesuală.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:
Astfel, potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că temeiul acordării cheltuielilor de judecată constă în culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.
Totodată, art. 584 C. civ. statuează că, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa; cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate.
Cheltuielile la care se referă art.584 C.civ. sunt acelea necesare pentru trasarea limitelor în modul decis de instanţa de judecată şi nu cheltuielile de judecată suportate de părţi pentru soluţionarea acţiunii în grăniţuire.
În consecinţă, acest text legal stabileşte faptul că doar cheltuielile grăniţuirii se reduc la jumătate astfel încât cheltuielile de judecată efectuate de către părţi pentru soluţionarea unei acţiuni civile având ca obiect grăniţuirea unor terenuri învecinate se suportă de către partea care a pierdut procesul având în vedere culpa procesuală a acesteia, motiv pentru care în mod greşit instanţa de apel a făcut aplicarea art. 584 C.civ. şi a admis apelul pârâţilor, reducând la jumătate cheltuielile grăniţuirii.
Motivul de recurs referitor la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în apel întemeiat în drept prin aplicarea art. 584 C.civ, este apreciat de Curte ca fiind neîntemeiat deoarece, aşa cum s-a arătat, cheltuielile de judecată se acordă în favoarea părţii care a câştigat procesul ori, în speţă, reclamantul având calitatea de intimat în apelul pârâţilor, s-a opus în mod constant admiterii apelului, considerent pentru care instanţa apreciază că în mod corect tribunalul a dispus obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În privinţa motivului de recurs referitor la faptul că tribunalul a agravat situaţia pârâţilor în propria cale de atac, Curtea în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., va admite excepţia lipsei de interes a reclamantului în susţinerea acestui motiv de recurs având în vedere împrejurarea că pârâţii nu au înţeles să exercite calea de atac a recursului împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite în parte recursul declarat de reclamantul M.V.I. împotriva deciziei civile nr. 93/A din 27 mai 2010 a Tribunalului Maramureş, pe care o va modifica în
parte, în sensul că, va înlătura dispoziţia referitoare la obligarea pârâţilor apelanţi la plata către reclamant a sumei de 928 lei cheltuieli de judecată la fond, menţinând totodată dispoziţia din sentinţa nr. 5787/23.11.2007 a Judecătoriei Baia-Mare, referitoare la obligarea pârâţilor la plata către reclamant a sumei de 1845,79 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, sumă ce se va împărţi între pârâţi în mod egal, păstrând restul dispoziţiilor din decizie.
| ← Drept civil. Proprietatea. Legea nr. 10/2001 Decizia nr. 316 din... | Prescripţie. Drept de creanţă. Acţiune intentată de fosta... → |
|---|
