Circulaţia rutieră. Jurisprudență Circulaţie rutieră
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU JIU Sentinţă civilă nr. 4841 din data de 13.06.2013
Dosar nr. 6038/318/2013 Cod operator 2445
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA TÂRGU JIU
JUDETUL GORJ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4841
Ședința publică de la 13.06.2013
Completul compus din :
PREȘEDINTE : ALEXANDRU BOGDAN POPESCU
GREFIER : LUCIANA IONELIA NEGRILĂ
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul V.M.C.și pe intimatul I.P.J. …, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că intimatul a răspuns solicitării instanței, depunând la dosar, prin serviciul registratură, adresa nr. 105057/3.06.2013.
În temeiul art. 255, art. 258 Cod pr. civ., apreciind proba cu înscrisuri solicitată de părți admisibilă și aptă să conducă la soluționarea cauzei, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța considerând cercetarea judecătorească încheiată, a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.04.2013, sub nr. 6038/318/2013, petentul V.M.C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. …, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție seria CP nr. 2448573/12.04.2013 încheiat de către agentul intimatului, întrucât în mod nelegal a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 675 lei, fiindu-i reținut permisul de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional întrucât ar fi condus autoturismul marca Opel Meriva GJ-30-JRC pe strada Nicolae Titulescu din … sub influența băuturilor alcoolice, susținând că nu a consumat alcool, rezultatul testului fiind eronat.
A mai arătat că agentul constatator nu a menționat în procesul-verbal contestat seria și numărul aparatului alcooltest, ori dacă acesta are verificarea metrologică prevăzută de lege, considerând aparatul ca necalibrat și având erori de măsurare.
În drept, petentul a invocat disp. O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, iar în susținere a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal contestat, dovadă (filele 5, 6).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar.
În cauză, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal contestat ca temeinic și legal.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar temeinicia aspectelor reținute prin acesta rezultă din documentele anexate.
Cu adresa nr. 11907/25.04.2013, intimatul a depus la dosarul cauzei materialul probator de la baza încheierii procesului-verbal contestat, și anume raportul agentului constatator, dovadă, notă cu abateri, buletin de calibrare (filele 11-13).
Prin încheierea din data de 03.06.2013 pronunțată în dosarul nr. 6299/318/2013 al Judecătoriei Târgu-Jiu, instanța a admis excepția litispendenței, fiind reunită cauza făcând obiectul dosarului antemenționat cu prezenta cauză.
Analizând ansamblul materialului probator, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de contravenție seria CP nr. 2448573/12.04.2013 încheiat de către agentul intimatului, petentul V.M.C.a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 675 lei, luându-se față de acesta și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 12.05.2013, ora 21:53, pe strada Nicolae Titulescu din …, a condus autoturismul marca Opel Meriva cu nr. de înmatriculare GJ-30-JRC în timp ce se afla sub infleunța băuturilor alcoolice, iar în urma testării cu aparatul alcooltest DRAGER ARUB 0462, test nr. 261, a rezultat o concentrație de 0, 13 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Petentul a semnat procesul-verbal contestat, consemnând la rubrica Alte mențiuni "Cu obiecțiuni";, precizând totodată că nu solicită recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Instanța constată ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind depusă la instanță la data de 15.04.2013, împotriva procesului-verbal de contravenție înmânat la data de 12.04.2013.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța va avea în vedere prevederile art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei de conducere sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.
Totodată, instanța arată că, potrivit art. 185 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, constatarea contravenției de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care se află sub influența alcoolului se face prin testarea aerului expirat de acesta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera "acuzațiilor în materie penală"; la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Instanța, analizând probele pe care organul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent.
Din înscrisurile privind aparatul alcooltest DRAGER ARUB 0462 comunicate la dosar de către intimat, instanța reține că acesta constituie mijloc tehnic omologat și verificat metrologic în sensul art. 185 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, potrivit buletinului de calibrare cu mențiunea admis, data următoarei calibrări fiind 25.01.2014, astfel că acesta este în termenul de verificare față de data testării petentului, 12.04.2013.
Mai observă instanța că rezultatul testării petentului cu aparatul alcooltest a indicat o concentrație de 0, 13 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform înscrisului semnat de către petent, comunicat de către intimat (fila 13), astfel că starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat corespunde realității, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Susținerile petentului, în sensul că nu a consumat alcool și că aparatul alcooltest nu a fost calibrat, sunt așadar contrazise de materialul probator de la dosarul cauzei, rămânând simple alegații lipsite de orice suport probator.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța apreciază că, raportat la disp. art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, agentul constatator a realizat o corectă individualizare a acesteia, amenda contravențională în cuantum minim de 675 lei și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile fiind proporționale cu gradul de pericol social ridicat al faptei reținute în sarcina petentului, cu atât mai mult cu cât a fost dovedită bogata sa antecedență contravențională în domeniul rutier (fila 11), servind finalității de evitare a săvârșirii pe viitor a unor astfel de fapte.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională și a menține procesul-verbal contestat, ca legal și temeinic, iar în temeiul art. 36 alin. 2 din același act normativ, va obliga petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V.M.C., cu domiciliul în … în contradictoriu cu intimatul I.P.J. …, cu sediul în … împotriva procesului-verbal de contravenție seria CP nr. 2448573/12.04.2013 încheiat de către agentul intimatului.
Menține procesul-verbal contestat, ca legal și temeinic.
Obligă petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ALEXANDRU BOGDAN POPESCU LUCIANA IONELIA NEGRILĂ
Red. Jud. A.B.P/20 iunie 2013
Tehn. D.E./ex. 4
| ← contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | constatare dobândire drept de proprietate. Jurisprudență... → |
|---|
