constatare dobândire drept de proprietate. Jurisprudență Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU JIU Sentinţă civilă nr. 4446 din data de 06.06.2013
Dosar nr. 13212/318/2012 Cod operator 2445
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA TÂRGU JIU, JUDEȚUL GORJ
SECȚIA CIVILĂ / SECȚIA PENALĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4446
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: OTILIA CEZARINA POPESCU
Grefier :ELENA LILIANA PANAIT
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta A.S.împotriva pârâtului M. T.-J., având ca obiect constatare dobândire drept de proprietate prin accesiune și revendicare și a cererii reconvenționale formulată de pârât având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul, prin consilier juridic B.D., lipsă fiind reclamanta ,reprezentată de avocat D.N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, reprezentantul pârâtului depune la dosar dovada plății taxei de timbru aferentă cererii reconvenționale, contractele de închiriere nr. 159/2012, nr.184/2012, nr.143/2012, nr. 246/2012 și procese verbale de predare -primire locuință, avocat D.N. depune la dosar concluzii scrise cu privire la cererea reconvențională și la acțiunea principală.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat D.N. a solicitat respingerea excepției puterii lucrului judecat, invocată de pârât și admiterea acțiunii principale, așa cum a fost precizată ulterior, cu cheltuieli de judecată. S-a susținut că prin s. c. nr. 3936 s-a recunoscut calitatea de proprietară a reclamantei asupra terenului în suprafață de 251,05mp, iar în ceea ce privește construcțiile s-a respins acțiunea având ca obiect ridicarea acestora, reținându-se că constructorul a fost de bună credință, astfel că proprietarul terenului, în baza accesiunii imobiliare, devine și proprietarul construcțiilor. În ceea ce privește cererea reconvențională a solicitat respingerea acesteia, arătându-se, pe de o parte, că numai constructorul poate solicita să fie despăgubit cu contravaloarea construcțiilor, iar pe de altă parte, că dreptul la acțiune este prescris.
Consilier juridic B.D. a solicitat respingerea acțiunii principale, așa cum a fost precizată ulterior, arătându-se că în cauză operează excepția puterii lucrului judecat în raport de decizia nr. 4202/2003, iar pentru construcțiile ce fac obiectul litigiului există contracte de închiriere.
În ceea ce privește cererea reconvențională s-a arătat că, în cazul în care instanța va constata dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor, aceasta să fie obligată la plata contravalorii construcției, potrivit art. 494 alin.3 C. civil, acest drept avându-l constructorul de bună credință, drept care nu s-a prescris.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul judecătoriei Tg-Jiu sub nr. 13212/318/2012 reclamanta A.S. a chemat în judecată pârâții P. M. T.-J.și M. T.-J. pentru a fi obligate să-i lase în deplină propriettae și liniștită posesie suprafața de 251,05mp și construcțiile amplasate pe acest teren, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta este proprietara suprafeței de 1607mp, potrivit titlului de propriettae nr. 13406568/1998, din care face parte și suprafața revendicată.
Că, prin s.c. nr. 3936/2001 s-a admis acțiunea formulată împotriva SC H. SA București, fiind obligată aceasta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 251,05mp, fiind respinsă cererea având ca obiect ridicarea construcțiilor amplasate pe teren, reținându-se că constructorul a fost de bună credință.
S-a mai susținut că constructorul nu a solicitat contravaloarea construcțiilor în termenul de prescripție prevăzut de Decretul 167/1958, reclamanta devenind proprietara construcțiilor în temeiul accesiunii imobiliare artificiale, potrivit art. 492-494 c. civil.
În drept au fost invocate prevederile art. 563 c. civil
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar: sentința nr. 3936/2001, TP nr. 1340668/1998.
În vederea timbrării acțiunii la valoarea bunurilor revendicate, s-a dispus efectuarea unei expertize specialitatea evaluări proprietăți imobiliare, terenul fiind evaluat la suma de 148.475lei, iar construcțiile la suma de 203. 763lei, potrivit raportului de expertiză depus la fila 39.
Astfel, potrivit art.2 alin.1 din Legea 146/1997 reclamanta a timbrat acțiunea cu taxa de timbru în cuantum de 7631lei, potrivit dovezilor depuse la filele 13,23 și 56.
Pârâtele au formulat întâmpinare( fila 58), prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a P. M. T.-J. Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii, arătându-se că prin decizia nr. 4202/2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamantă cu privire la aceeași construcție, reținându-se că reclamanta nu a făcut dovada proprietății, răsturnându-se prezumția instituită de art. 492 c. civil potrivit căreia proprietarul terenului este și proprietarul construcției, astfel că în cauză operează excepția puterii lucrului judecat.
Că, prin aceeași decizie, s-a reținut că titlul de propriettae al reclamantei este nul absolut, nu are nicio valoare, deci nu poate fi invocat într-o acțiune în revendicare.
Au solicitat pârâtele ca, în cazul admiterii acțiunii în revendicare a construcțiilor, reclamanta să le despăgubească cu contravaloarea construcțiilor, potrivit art. 494 alin.3 c. civil.
În drept au fost invocate prevederile art. 115-118 c. civil.
Pârâtul M. T.-J. a timbrat cererea reconvențională la valoarea construcțiilor stabilită prin raportul de expertiză, potrivit dovezii depuse la fila 111.
În dovedirea acțiunii pârâtele au depus la dosar decizia 8360/2001, decizia 4202/2003,s.c. nr. 9853/2012, s.c. nr. 6471/2005.
Reclamanta a răspuns susținerilor pârâtelor, arătând că în cauză nu operează excepția autorității de lucru judecat, nefiind îndeplinită condiția triplei identități prevăzută de art. 1201 .c civil cu privire la părți.
Că, în considerentele deciziei nr. 4202/2003 s-au reținut aspecte străine de natura pricinii și în contradicție cu considerentele s.c. nr. 3936/2001, în sensul că, deși prin s.c. nr. 3936/2001 s-a reținut că reclamanta nu poate cere ridicarea construcției, constructorul fiind de bună credință, prin decizia nr. 4202/2003 s-a reținut că nu se face dovada proprietății.
Reclamanta și-a completat acțiunea la fila 74, iar prin încheierea de ședință din data de 21.2.2013 s-a dispus decăderea reclamantei din dreptul de a-și modifica acțiunea după prima zi de înfățișare. Prin aceeași încheiere de ședință s-a respins excepția de netimbrare invocată de pârâte, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. T.-J., excepția puterii lucrului judecat fiind unită cu fondul.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize pentru a se identifica terenul revendicat potrivit TP nr. 13406568/1998 și construcțiile ce fac obiectul litigiului, urmând a se stabili dacă construcțiile se află pe terenul revendicat, dacă aceste construcții sunt ocupate și cu ce titlu.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că din terenul pentru care s-a emis TP nr. 13406568/1998 face parte suprafața de 251, 85mp, pe care se află o construcție cu suprafața de 236,325mp, aceasta fiind ocupată de chiriași, pentru care au fost încheiate contractele de închiriere nr. 246/2012, nr. 159/2012, nr. 184/2012, nr. 143/2012 și contractul nr. 93/2007, expirat în anul 2009.
Prin cererea depusă al fila 102 reclamanta a arătat că solicită și constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor prin accesiune, timbrând și acest capăt de cerere cu taxă de timbru în cuantum de 5687lei, potrivit dovezii depuse la fila 106.
La cererea instanței, pârâtul a depus la dosar HCL nr. 194/2002, inventarul bunurilor care aparțin domeniului privat la M. T.-J., contractele de închiriere nr. 159/2012, nr.184/2012, nr. 143/2012 , nr. 246/2012 și procese verbale de predare primire locuință.
Prin concluziile scrise depuse la dosar în ședința publică din data de 6.6. 2013 reclamanta a invocat excepția prescrierii dreptului pârâtului de a solicita contravaloarea construcțiilor.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarea stare de fapt:
Reclamantei i s-a reconstituit dreptul de propriettae pentru suprafața de 1607mp, potrivit TP nr. 1340668/1998, din acest teren făcând parte suprafața de 251,05mp, pe care se află o construcție cu suprafața de 236,325mp, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.
Inițial reclamanta s-a judecat cu SC H. SA- ACH Tg-jiu, solicitând obligarea acesteia să-i lase în deplină propriettae și liniștită posesie o suprafață de teren cuprinsă în suprafața reconstituită potrivit titlului de proprietate , să ridice construcțiile aflate pe aceasta sau să fie autorizat să le ridice pe cheltuiala pârâtei.
Prin s.c. nr. 3936/2001 s-a admis acțiunea în revendicare cu privire la suprafața de 251,85mp și a fost respinsă acțiunea având ca obiect ridicarea construcțiilor și autoritarea ridicării de către reclamantă.
În privința terenului s-a reținut că reclamanta a făcut dovada proprietății, iar în privința construcțiilor s-a reținut că constructorul a fost de bună credință la ridicarea construcțiilor, necunoscându-se la momentul ridicării cine era proprietarul terenului.
Ulterior, reclamanta a formulat acțiune împotriva pârâtei SC H. SA și a C. L. T.-J., revendicând construcțiile amplasate pe terenul în litigiu, iar prin decizia nr. 4202/2003 s-a respins acțiunea, reținându-se că reclamanta nu face dovada proprietății asupra construcțiilor.
Între timp construcțiile au intrat în domeniul privat al M. T.-J., potrivit HCL nr.194/2002, iar pentru acestea există încheiate un număr de 4 contracte de închiriere, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză.
Prin acțiunea de față reclamanta solicită să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor prin accesiune, urmând a fi obligat pârâtul M. T.-J. să -i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 251,05mp și construcțiile aflate pe aceasta .
Pârâtul solicită ca, în cazul în care instanța va reține că reclamanta a devenit proprietarul construcțiilor revendicate, aceasta să fie obligată să-l despăgubească cu contravaloarea acestora.
Potrivit art. 494 c. civil din anul 1864, aplicabil în speță în raport de art.58 din Legea 71/2011, care prevede că legea aplicabilă este legea în vigoare la data începerii construcției,, dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.
Alin.3 prevede că, în situația în care cel care a ridicat construcția a fost de bună credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea construcțiilor, dar va avea dreptul de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.
În speță, prin d.c . nr. 4202/2003 s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că constructorul a fost de bună credință la ridicarea construcțiilor, astfel că proprietarul terenului, respectiv reclamanta, devine proprietarul construcțiilor .
În privința dreptului constructorului de a fi despăgubit cu valoarea materialelor și prețul muncii sau cu o sumă egală cu cea a creșterii valorii fondului, instanța reține că acest drept îl are numai constructorul de bună credință și poate fi valorificat în termen de 3 ani , termen care începe să curgă de la data la care proprietarul terenului ridică pretenții cu privire la construcții, în speță, termenul începând să curgă de la data promovării cererii de chemare în judecată, respectiv 1.8.2012 (data poștei).
Termenul de prescripție este supus legii aplicabile la momentul la care a început să curgă, respectiv art. 2500 și următoarele din Noul Cod Civil, raportat la art. 201 din Legea 71/2011.
Astfel, se reține că pârâtul a promovat acțiunea prin care solicită să fie despăgubit cu contravaloarea construcției în termenul de 3 ani prevăzut de art.2517 din noul cod civil, numai că acesta nu are calitatea de constructor în sensul prevederilor art. 494 alin.3 c. civil din anul 1864, nefiind titularul unui drept de creanță împotriva proprietarului terenului, mai ales în condițiile în care nu a făcut dovada că a preluat construcțiile și le-a trecut în domeniul privat al M. T.-J. cu plata unei sume de bani.
Față de aceste considerente se va constata că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției în suprafață de 236,325mp prin accesiune, va fi respinsă excepția prescripției dreptului pârâtului de a solicita să fie despăgubit cu valoarea construcției și se va respinge pe fond cererea reconvențională formulată de pârât.
Reținând că reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 251,05mp și a construcției în suprafață de 236,325mp, instanța va respinge excepția puterii de lucru judecat invocată de pârât, cu privire la acțiunea în revendicare a construcțiilor, în cauză nefiind identitate de cauză , așa cum impun prevederile art.1201 c. civil din anul 1864 care au fost menținute până la data intrării în vigoare a legii 134/2010 referitoare la codul de procedură civilă, întrucât la data pronunțării d.c. nr.4202/2003 reclamanta nu dobândise dreptul de proprietate asupra construcțiilor prin accesiune.
Așa fiind, în temeiul art.563c. civil, instanța va admite acțiunea în revendicare formulată de reclamantă și va obliga pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 251,05 mp, situată în …………și construcția în suprafață de 236,325mp, amplasată pe acest teren .
Se reține că ocupațiunea terenului nu a fost contestată de pârât, rezultând cu certitudine din inventarul depus la fila 108, unde se observă că la adresa din ……. figurează un număr de 7 camere în domeniul privat la M. T.-J..
Existența contractelor de închiriere cu privire la construcțiile revendicate nu sunt de natură să îngrădească exercitarea de către proprietar a dreptului de a poseda, folosi și dispune de bun, drepturi prevăzute de art.555. c. civil.
Dreptul de proprietate este garantat de Constituția României și ocrotit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care în art. 1 la Protocolul nr. 1 la Convenție, prevede că,, Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
În speță, privarea de proprietate constituie o atingere a dreptului de proprietate, reclamanta fiind obligată să suporte o sarcină disproporționată în condițiile în care pârâtul este cel care beneficiază de fructele civile ale construcțiilor, respectiv chiriile pe care le încasează în baza contractelor de închiriere.
În temeiul art. 274 C.p.c. instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate în cauză, în sumă de 15.318lei, reprezentând taxa de timbru în valoare de 13.318lei, onorariu avocat și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta A.S. cu domiciliul în …………. împotriva pârâtului M. T.-J. cu sediul în ………., cu precizarea ulterioară.
Constată că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor în suprafață de 236,325mp, amplasate pe terenul în suprafață de 251,05mp, situat în ………., tarlaua 225, parcela 59, prin accesiune.
Respinge excepția puterii lucrului judecat invocată de pârât cu privire la cererea având ca obiect revendicarea construcțiilor.
Obligă pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 251,05mp, teren situat în …………, tarlaua 225, parcela 59 și construcțiile existente pe acest teren, identificate potrivit raportului de expertiză, cu suprafața de 236,325mp.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de reclamantă cu privire la cererea reconvențională.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârât.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 15.318lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iunie 2013.
Președinte,
OTILIA CEZARINA POPESCU
Grefier,
ELENA LILIANA PANAIT
O.P. 14 Iunie 2013/4ex
| ← Circulaţia rutieră. Jurisprudență Circulaţie rutieră | Fondul Funciar. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
