Clasare cauză. Jurisprudență Încheierea de şedinţă
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU -Secţia Penală Rezoluţie nr. 626 din data de 25.05.2016
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ ,
Asupra cauzei penale de fața constată următoarele :
Prin ordonanța procurorului din data de X, s-a dispus clasarea cauzei în dosarul nr.Y a Parchetului de pe lângă Judecătoria Z întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Cu prilejul emiterii ordonanței sus-menționate, procurorul și-a însușit argumentele cuprinse în referatul cu propunere de clasare întocmit la data de B de organul de cercetare penală.
Soluția adoptată în dosarul nr.Y a Parchetului de pe lângă Judecătoria Z a fost comunicată petentului C care a formulat plângere la prim- procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. Prin ordonanța nr. E a prim- procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Z, în temeiul art. 339 C.p.p. plângerea a fost respinsa.
Pentru a dispune astfel primul procuror a apreciat ca plângerea petentului este nefondată întrucât din actele efectuate în cauză rezultă că soluția procurorului este temeinică și legală.
Împotriva ordonanței procurorului și a prim- procurorului, petentul C a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, anume la Judecătoria Z.
Plângerea a fost înregistrata la Judecătoria Bacău la nr. 33/180/2016.
Petentul a depus la dosar note scrise.
Potrivit art.340 C.P.P., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Acest text legal instituie controlul judecătoresc asupra soluțiilor de netrimitere in judecată dispuse de procuror, inițiat la plângerea persoanei interesate, de natură să asigure accesul liber la justiție, principiu fundamental al statului de drept.
Judecătorul, analizând ordonanța atacată prin prisma motivelor invocate si pe baza lucrărilor si a materialului din dosarul cauzei, apreciază că actul de dispoziție al procurorului nu este temeinic.
Judecătorul își va întemeia convingerea pe considerentele care le va dezvolta in continuare.
Situația de fapt reținută și apreciată de organele de urmărire penală nu este confirmată de conținutul actelor de urmărire penală efectuate întrucât mijloacele de probă administrate sunt insuficiente, nefiind administrate toate probele necesare pentru fundamentarea unei soluții de netrimitere în judecată. Judecătorul reține că nu au fost administrate probele necesare, conform art.314 alin.1 C.p.p. cu referire la art. 285 C.p.p., dispoziții legale potrivit cărora organele de urmărire penală strâng probele necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să dispună trimiterea în judecată.
Judecătorul observă că a fost începută urmărea penală in rem prin ordonanța din data de Z sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 C.p. din 1969 cu aplicarea art.5 C.p., reținându-se că, din cuprinsul actului de sesizare, rezultă că în seara zilei de 1, în urma unui conflict spontan, persoana vătămată C a fost lovită de FF, necesitând 6-7 zile îngrijiri medicale.
Conform dispozițiilor art.306 C.p.p., art.100 C.p.p., art.101 C.p.p. organele de cercetare penală au obligația căutării datelor și informațiilor cu privire la existența infracțiunilor și identificării persoanelor care ar fi săvârșit faptele reclamate, precum și a strângerii și administrării probelor.
Se constată că au fost administrate doar o parte din mijloacele de probă necesare pentru stabilirea situației de fapt în prezenta cauză, fiind audiați martorii MM și LL, persoana vătămată, întocmindu-se certificat medico-legal și atașându-se, în copii, înscrisuri din dosarul nr. U a Parchetului de pe lângă Tribunalul Z.
Judecătorul de cameră preliminară observă că în prezenta cauză nu a fost efectuată o expertiză medico-legală asupra petentului, în condițiile în care prin certificatul medico-legal existent la dosar nu se lămurește mecanismul de producere a leziunilor, anume dacă leziunile s-au produs prin lovire activă sau pasivă cu corp înțepător. Administrarea acestui mijloc de probă, apreciază judecătorul, ar fi fost esențială pentru lămurirea cauzei, în condițiile în care prin referatul organelor de cercetare penală s-a reținut că leziunile petentului s-au produs prin autoaccidentare cu un cuțit ce îl avea asupra sa, iar petentul, din contră, a susținut că a suferit leziuni ca urmare a unei loviri active. Se observă că organele de cercetare penală, prin ordonanța din data de X, au respins administrarea acestei probe, fără a o motiva potrivit art. 100 C.p.p. Prin aceeași ordonanță a fost respinsă și administrarea altor mijloace de probă-audiere martori, efectuarea unei confruntări între petent și numitul FF. Or, se constată că ar fi fost utilă, cel puțin, și audierea numitului FF, precum și a martorilor oculari, neavând relevanță faptul că aceștia au fost audiați în dosarul nr. X al Parchetului de pe lângă Tribunalul Z. Judecătorul constată că nu s-a indicat motivul pentru care a fost respins procedeul probator al confruntării, prevăzut de art.131 C.p.p., în condițiile în care nu au fost audiate persoane din declarațiile cărora să rezulte contradicții.
Faptul că petentul din prezenta cauză a fost condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 3 a Tribunalului Z, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor asupra persoanei vătămate FF, astfel cum a arătat avocatul intimatului, depunând un extras din portalul instanței la fila S dosar instanță, nu poate înlătura obligația organelor de urmărire penală în a administra probe într-un dosar în care s-a formulat plângere penală.
Date fiind toate cele expuse anterior, se reține că este necesară completarea urmăririi penale în vederea lămuririi împrejurărilor cu privire la fapta de lovire reclamată de petent.
Pentru aceste motive, în baza art. 341, alin. 6, lit. b C. proc. Pen. se va admite plângerea împotriva ordonanței de clasare dispusă în data de K de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Z, în dosarul nr. E, plângere formulată de petentul CD.
Se va desființa ordonanța de clasare dispusă în data de N de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, în dosarul nr. P.
Se va dispune trimiterea dosarului nr. P către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în vederea completării urmăririi penale cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.2 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin.1 C.pen.
În baza art. 275, alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
| ← Stabilire domiciliu minor. Jurisprudență Minori | Stabilire program vizită minor. Jurisprudență Minori → |
|---|
