Situaţie juridică minor. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 3620 din data de 30.05.2016
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant ML- și pe pârât CMN , având ca obiect situație juridică minor
Dezbaterile asupra cererii au avut loc în ședința publică din data de 23.05.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța în temeiul art.392 C.pr.civ. a reținut cauza spre soluționare, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța în temeiul art. 396 C.pr.civ pentru a se depune concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 30.05.2016, când, după ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fată, constata următoarele:
Prin cererea înregistrata la Judecătoria Bacău la data de 05.03.2016 sub nr. 1049/180/2016 reclamanta ML a chemat in judecata pe pârâtul CMN solicitând instanței ca prin hotărârea judecătoreasca ce o va pronunța să dispună modificarea măsurii răspunderii părintești stabilită prin sentința civilă nr. 112 din 14 ianuarie 2015 pronunțată în dosar nr. 14200/180/2014 al Judecătoriei Bacău în sensul să se dispună ca exercitarea autorității părintești să fie exclusiv. De asemenea s-a solicitat suplinirea consimțământului în vederea emiterii pașaportului și plecării minorului în străinătate.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 40 lei.
În motivare reclamanta a arătat în esență că prin sentința civilă nr. 112 din 14 ianuarie 2015 pronunțată în dosar nr. 14200/180/2014 al Judecătoriei Bacău a fost desfăcută căsătoria părților, domiciliul minorului CMC(născut la data de 0) s-a stabilit la locuința mamei și s-a stabilit ca autoritatea părintească să se exercita în comun de ambii părinți. Reclamanta arată faptul că nu se mai înțelege cu pârâtul, nu reușește să comunice cu acesta asupra măsurilor urgente pe care trebuie să le ia față de copil. După un an de zile de la divorț a constatat faptul că nu mai are deloc sprijinul pârâtului în creșterea acestui copil, pârâtul și-a neglijat în totalitate obligațiile față de copil, nu a mai plătit pensie de întreținere minorului și nu a respectat dreptul de vizită. Totodată pârâtul a refuzat să-și dea acordul să poată pleca cu minorul în străinătate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 403 cod civ.
In probațiune reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri cu martori și anchetă socială.
La data de 16 februarie 2016 (fila 20 dosar) reclamanta a depus precizări prin care a arătat că solicită doar modificarea măsurii privind exercitarea autorității părintești asupra minorului în modalitatea precizată în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Reclamanta a arătat că nu mai insistă în capătul de cerere având ca obiect suplinire consimțământ motivat de faptul că deocamdată nu are o reședință în străinătate.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând faptul că și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei de întreținere, că au fost trimise sume de bani și prin intermediul surorii sale dar au fost refuzați de către reclamantă, că deși ar fi trebuit să achite suma de 3060 lei cu titlu de pensie a achitat suma de 4260 lei, că deși a avut o perioadă mai grea în care nu a putut plăti întrucât nu avea loc de muncă, imediat ce a găsit loc de muncă a trimis banii pentru lunile restante. În ceea ce privește programul de vizită, pârâtul arată faptul că și-a vizitat copilul în luna mai 2015 la domiciliul fostei soacre , mama fiind plecată în străinătate. Deși a cerut permisiunea de a-și lua copilul la Bacău, acest lucru i-a fost refuzat. Pârâtul a ținut în permanență legătura cu minorul prin telefon , a trimis dulciuri și alte produse copilului prin intermediul rudelor fostei soții. Când a refuzat să își dea acordul pentru a plecat în străinătate cu minorul reclamanta a schimbat numărul de telefon prin intermediul căruia ținea legătura cu minorul. În luna noiembrie când a revenit în țară pentru a participa la înmormântarea mamei sale și-a vizitat copilul i-a cumpărat haine de iarnă și dulciuri.
În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriu reclamantei și proba cu martori.
A fost efectuată anchetă psihosocială la domiciliul părților.
Din actele si lucrările dosarului instanța retine ca:
Din căsătoria părților încheiata la data de 1 a rezultat minorul CMC (născut la data de 0
Prin sentința civilă nr. 112 din 14 ianuarie 2015 pronunțată în dosar nr. 14200/180/2014 al Judecătoriei B a fost desfăcută căsătoria părților, domiciliul minorului CMC (născut la data de 0) s-a stabilit la locuința mamei, s-a stabilit ca autoritatea părintească să se exercita în comun de ambii părinți, s-a obligat tatăl să contribuie lunar la cheltuielile de întreținere a minorului MC cu o sumă reprezentând 25% din venitul minim net pe economia națională și s-a stabilit în favoarea acestuia un program de vizită la locuința mamei.
Prin prezenta cerere reclamanta a solicitat modificarea măsurii dispuse prin sentința civilă sus menționată, cu privire la minorul CMC (născut la data de 0) sensul că solicită a se exercita autoritatea părintească în mod exclusiv de către mamă.
Potrivit art. 403 din codul civil " in cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului";.
Potrivit art. 486 noul cod civil ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
Conform dispozițiilor art. 505 din noul cod civil dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile de la divorț, care prevăd la art. 397 cod civ că după divorț autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar la art. 398 cod civil că atunci când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Totodată, conform art. 36 al (7) din Legea 272 din 21 iunie 2004 republicată privind protecția și promovarea drepturilor copilului Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Modificarea masurilor dispuse cu privire la minor își găsește justificare și poate fi luată numai dacă se stabilește, pe bază de probe, ca interesele lui o impun iar menținerea exercitării autorității ar avea consecințe dăunătoare asupra dezvoltării sale fizice, morale, intelectuale.
Or în speță nu a fost făcută o astfel de dovadă. Instanța reține faptul că deși martora reclamantei MT arată faptul că pârâtul a fost violent cu reclamanta și cu copilul, instanța reține faptul că potrivit relatării acesteia, aceste evenimente au avut loc anterior desfacerii căsătoriei or prin sentința de divorț s-a stabilit, pe baza probelor și a învoielii părților, ca exercitarea autorității părintești să fie exercitată în comun, neputând fi reținută o altă situație de fapt decât cea stabilită prin sentința de divorț. Instanța reține faptul că martora a recunoscut faptul că după divorț, pârâtul a venit să-și viziteze copilul, că i-a trimis bani și i-a cumpărat îmbrăcăminte. Faptul că pârâtul este atașat de minor rezultă și din declarația martorei BGC care arată faptul că tatăl își vizitează copilul, că i-a trimis bani și pachete iar când a venit în Bacău s-a interesat de copil.
Potrivit anchetei sociale efectuate în cauză, copilul se află în îngrijirea bunicii materne, este bine integrat în comunitate și participă la activități specifice vârste, având rezultate bune la școală.
În acest context instanța apreciază că modificarea măsurii dispuse prin sentința civilă nr. 112 din 14 ianuarie 2015 pronunțată în dosar nr. 14200/180/2014 al Judecătoriei B în sensul exercitării autorității părintești doar de către reclamantă nu ar putea fi în interesul copilului, câtă vreme prezența tatălui în viața copilului este o necesitate pentru dezvoltarea sa armonioasă, tatăl dă dovadă de disponibilitate de a se implica în creșterea și educarea copilului. Faptul că pârâtul nu și-a dat acordul pentru plecarea minorului în excursie în străinătate nu justifică exercitarea autorității doar de către un părinte, câtă vreme nu s-a făcut dovada că această decizie a fost arbitrară sau abuzivă, tatăl arătând că a solicitata a i se comunica locația unde urmează a merge copilul și modalitatea de întreținere.
În temeiul art. 406 cpc va lua act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere având ca obiect suplinire consimțământ în vederea emiterii pașaportului și plecării minorului în străinătate.
În baza art. 451 alin. 2 cpc coroborat cu art. 453 cod proc civ va obliga reclamanta să plătească pârâtului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat având în vedere complexitatea cauzei problemele de drept pe care le-a ridicat cauza, faptul că s-au acordat un număr de 2 termene pentru soluționarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea așa cum a fost precizată de reclamanta ML-in contradictoriu cu pârâtul CMN având ca obiect modificare măsuri privind minorul - exercitare autoritate părintească exclusivă.
Ia act de renunțarea la capătul de cerere având ca obiect suplinire consimțământ în vederea emiterii pașaportului și plecării minorului în străinătate.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de comunicare, apel care se depune la Judecătoria B.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Mai 2016
| ← Stabilire program vizită minor. Jurisprudență Minori | Acţiune în constatare - clauze abuzive → |
|---|
