Codul de procedură civilă aplicabil se determină în funcţie de momentul sesizării instanţei de fond, iar nu în funcţie de momentul disjungerii unui capăt de cerere care nu este de competenţa instanţei iniţial sesizate şi nici în funcţie de data sesizării

Curtea de Apel ALBA IULIA Hotărâre nr. 232 din data de 30.04.2015

Codul de procedură civilă aplicabil se determină în funcție de momentul sesizării instanței de fond, iar nu în funcție de momentul disjungerii unui capăt de cerere care nu este de competența instanței inițial sesizate și nici în funcție de data sesizării instanțe competente prin sentința de declinare a competenței.

Codul de procedură civilă aplicabil în cauză este cel în vigoare la momentul sesizării instanței de fond, neavând relevanță data la care se dispune disjungerea unui petit care nu este de competența instanței inițial sesizate și nici data pronunțării sentinței de declinare de competență. Sesizarea instanței a avut loc în anul 2012, iar nu în anul 2014, cum greșit a reținut Tribunalul Sibiu, întrucât sesizarea instanței nu a avut loc la data de 10.09.2014 prin sentința de declinare a competenței pronunțată de judecătorie. Instanța a fost sesizată în anul 2012, prin cererea ce a format obiectul dosarului nr. 13915/306/2012 înregistrat inițial pe rolul judecătoriei, astfel că este aplicabil codul de procedură în vigoare la acel moment.

Faptul că petitul de acțiune întemeiat pe dispozițiile Legii nr.10/2001 a fost disjuns de judecătorie printr-o sentință pronunțată la data de 27.06.2014, dată la care deja intrase în vigoare noul cod de procedură civilă, nu face ca acest din urmă cod să fie aplicabil, întrucât Tribunalul a fost sesizat prin declinare de competență cu o acțiune înregistrată pe rolul unei instanțe chiar necompetente, la un moment anterior datei de 15.02.2013.

Potrivit art. 24 din NCPC dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Or, dosarul nr.13915/306/2012 în care s-a formulat petitul ce interesează în prezentul litigiu este un proces pornit înainte de intrarea în vigoare a noului cod de procedură civilă.

Prin urmare, Tribunalul Sibiu nu putea face aplicarea art.200 din NCPC și nu putea impune reclamantului să-și precizeze cererea conform art.194 și urm. din NCPC, așa cum greșit a procedat, sentința pronunțată fiind nelegală. Prin urmare, instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cererii cu care a fost investită, ci s-a pronunțat pe o excepție pe care codul de procedură civilă aplicabil în speță nu o prevede, pronunțând astfel o hotărâre lipsită de temei legal, ceea ce atrage incidența art.297 alin.1 din vechiul cod de procedură civilă.

Secția I Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale - Decizia civilă nr.232/30 aprilie 2015.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr.13915/306/2012 reclamantul R.G. prin mandatar H.D. a chemat în judecată pe pârâții G.R. și I.P.S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a Ordinului nr.296/26.07.2011 emis de I.P.S.

Prin sentința civilă nr. 453/2013 Judecătoria Sibiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Săliște.

Pe rolul acestei instanțe, reclamantul a depus mai multe precizări de acțiune și au fost formulate petite noi, printre care și cel referitor la constatarea nulității Dispoziției …/2008 emisă de Primarul M.S. și acordarea despăgubirilor în baza Legii nr.10/2001.

Prin sentința civilă nr.322/27.06.2014 Judecătoria Săliște a soluționat pe fond capetele de cerere cu care a fost investită de Judecătoria Sibiu, prin declinare de competență, iar în ceea ce privește petitele de constatate a nulității Dispoziției administrative nr.../2008 emisă de Primarul M.S., acordarea de despăgubiri, dobânzi și daune interese în baza Legii nr.10/2001, a declinat competența de soluționare a acestora în favoarea Tribunalului Sibiu - Secția I Civilă.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut că petitele din acțiunea reclamantului care vizează anularea Dispoziției emisă de primar în baza Legii nr.10/2001 și acordarea de despăgubiri în baza aceleiași legi, sunt de competența în primă instanță a Tribunalului - Secția I Civilă.

La data de 18.09.2014 Judecătoria Săliște a sesizat Tribunalul Sibiu cu aceste petite disjunse, comunicând instanței în favoarea căreia s-a declinat competența precizarea de acțiune în care sunt menționate petitele de cerere disjunse.

Prin sentința civilă nr.1264/15.12.2014 a Tribunalului Sibiu a fost anulată cererea formulată de reclamantul R.S. împotriva Primăriei M.S., pentru retrocedare de imobile.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa de instanță, conf. art.194 alin. 1 lit. a) coroborat cu disp. art.200 NCPC. Astfel, s-a reținut că potrivit art.200 alin. 1-3, dacă cererea de chemare în judecată nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.194 - 197 Cod procedură civilă, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile cu mențiunea de a face modificările sau completările dispuse în termenul fixat, sub sancțiunea anulării cererii.

Instanța a reținut că cererea depusă de reclamant este un amalgam de acte și relatări ale acestuia, referitoare la imobile și că nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de instanță, astfel că cererea reclamantului a fost anulată.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat cerere de reexaminare, prin care a arătat că sentința nr.1264/2014 a Tribunalului Sibiu este nelegală și netemeinică pentru că nu ține cont de cele constatate de Judecătoria Săliște în sentința civilă nr. 322/2014 pronunțată în dosar nr.13915/306/2012.

Prin sentința civilă nr.221/30.01.2015 Tribunalul Sibiu a considerat cererea de reexaminare a sentinței nr.1264/2014 ca fiind un apel și a declinat competența de soluționare a apelului declarat de reclamant în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a apreciat că acțiunea civilă formulată inițial de reclamant a fost înregistrată pe rolul instanței anterior intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă, respectiv în anul 2012. Față de această împrejurare, s-a constatat că prezenta cauză este supusă dispozițiilor vechiului cod de procedură civilă, și nu celui nou, astfel că împotriva sentinței calea de atac este cea a apelului, conform art. 282 Cod procedură civilă vechi, și nu cererea de reexaminare, întemeiată pe art. 200 alin. 4 din NCPC.

Având în vedere și dispozițiile art. 3 din codul vechi de procedură civilă, potrivit cărora curțile de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță, instanța, calificând cererea de reexaminare formulată împotriva sentinței civile nr.1264/2014, ca fiind apel, a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Curții de Apel.

Prin decizia civilă nr.232/30.04.2015 Curtea de Apel a admis apelul reclamantului, a desființat sentința nr.1264/2014 a Tribunalului Sibiu și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, reținând următoarele:

Tribunalul Sibiu a fost sesizat de Judecătoria Săliște prin sentința civilă nr.322/2014 cu soluționarea unui capăt de cerere disjuns din acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.13915/306/2012 al aceleiași instanțe, care a fost la rândul ei sesizată de Judecătoria Sibiu, prin declinarea de competență dispusă prin sentința 453/2013.

Codul de procedură civilă aplicabil în cauză nu este noul cod, cum greșit a reținut Tribunalul Sibiu, întrucât sesizarea instanței nu a avut loc la data de 10.09.2014 prin sentința de declinare a competenței pronunțată de Judecătoria Săliște. Instanța a fost sesizată în anul 2012, prin cererea ce a format obiectul dosarului nr.13915/306/2012 înregistrat inițial pe rolul Judecătoriei Sibiu, astfel că este aplicabil codul de procedură în vigoare la acel moment.

Faptul că petitul de acțiune întemeiat pe dispozițiile Legii nr.10/2001 a fost disjuns de Judecătoria Săliște printr-o sentință pronunțată la data de 27.06.2014, dată la care deja intrase în vigoare Noul Cod de procedură civilă, nu face ca acest din urmă cod să fie aplicabil, întrucât Tribunalul Sibiu a fost sesizat prin declinare de Judecătoria Săliște cu o acțiune înregistrată pe rolul unei instanțe chiar necompetente, la un moment anterior datei de 15.02.2013.

Potrivit art.24 din NCPC dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Or, dosarul nr.13915/306/2012 în care s-a formulat petitul ce interesează în prezentul litigiu este un proces pornit înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă.

Prin urmare, Tribunalul Sibiu nu putea face aplicarea art. 200 din NCPC și nu putea impune reclamantului să-și precizeze cererea conform art.194 și urm. din NCPC, așa cum greșit a procedat. De altfel, din lecturarea sentinței civile nr.322/2014 pronunțată de Judecătoria Săliște rezultă în mod neechivoc care este capătul de cerere disjuns și cu ce a fost investit Tribunalul Sibiu, respectiv petite întemeiate pe dispozițiile Legii nr.10/2001: anularea Dispoziției nr. …/2008 a Primarului M.S. și despăgubiri, capete de cerere întemeiate pe dispozițiile Legii nr.10/2001, care atrag competența în primă instanță a Tribunalului Sibiu - Secția I Civilă.

Or, instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cererii cu care a fost investită, ci s-a pronunțat pe o excepție pe care Codul de procedură civilă aplicabil în speță nu o prevede, pronunțând astfel o hotărâre lipsită de temei legal.

Instanța de apel a apreciat incidența art. 297 alin.1 teza a II - a Cod procedură civilă, Tribunalul soluționând procesul fără a intra în cercetarea fondului, pe baza unui Cod de procedură civilă care nu era aplicabil speței, iar reprezentantul intimatului P.M.S. s-a arătat de acord cu soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare, atâta timp cât Tribunalul Sibiu nu s-a pronunțat pe fondul pretențiilor reclamantului, astfel că apelul a fost admis și cauza a fost trimisă spre rejudecare.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Codul de procedură civilă aplicabil se determină în funcţie de momentul sesizării instanţei de fond, iar nu în funcţie de momentul disjungerii unui capăt de cerere care nu este de competenţa instanţei iniţial sesizate şi nici în funcţie de data sesizării