Măsuri de protecţie specială reglementate de Legea nr.272/2004; instituirea şi încetarea lor.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Hotărâre nr. 282 din data de 14.05.2015
Măsuri de protecție specială reglementate de Legea nr.272/2004; instituirea și încetarea lor.
Chiar dacă minorul cu privire la care s-a instituit măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență nu se mai află de mult la persoana la care s-a instituit măsura, măsura nu încetează de drept, ci trebuie revocată, fie de organul care a dispus-o, în temeiul art.70 alin.2 din Legea nr.272/2004, fie de instanța de judecată, în temeiul art.70 alin.3 sau 72 din aceeași lege, adică situația de fapt trebuie reglementată din punct de vedere juridic. Instanța poate fi sesizată atât de D.G.A.S.P.C. în temeiul art.70 alin.1 din Legea nr.272/2004, în termen de 5 zile de la luarea măsurii, cât și de părinții minorului, care au dreptul și calitatea procesuală activă de a solicita instanței, în temeiul art.72 alin.2 și 3 din Legea nr.272/2004, modificarea sau încetarea măsurii în cazul în care împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială au încetat.
Aceasta deoarece măsurile de protecție specială a minorilor nu pot înceta de drept, ci este nevoie de intervenția unui organ de stat atât pentru instituirea lor, cât și pentru modificarea sau încetarea lor. În speță, instanța trebuia să constate că nu se mai justifică menținerea măsurii plasamentului în regim de urgență față de minora D.G., măsura încetând în fapt încă din decembrie 2014, când copilul a fost reintegrat în familia sa naturală și să reglementeze juridic această stare de fapt.
Secția I Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale - Decizia civilă nr.282/14 mai 2015.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara reclamanții M.B. și D.B., în contradictoriu cu pârâții T.E. și D.G.A.S.P.C. H., au solicitat încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență a copilului D.G. la bunica maternă pârâta T.E. și reintegrarea acestuia în familia lor naturală.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că minora se află în familia lor, în comuna B., județul B. și că nu se mai justifică măsura plasamentului.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Pârâta D.G.A.S.P.C. a depus întâmpinare solicitând admiterea cererii în sensul de a se constata încetată măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență a copilului în cauză, acesta fiind reintegrat în familia părinților săi.
La dosar a fost comunicată o declarație prin care numita T.E. a arătat că minora locuiește împreună cu mama sa încă din luna iulie 2013 și nu se mai dorește menținerea minorei în plasament.
Prin sentința civilă nr…/2015 Tribunalul Hunedoara a respins ca rămasă fără obiect acțiunea reclamanților, reținând în considerente următoarele:
Copilul D.G. este născut la .../.../… în Italia, fiind fiica reclamanților.
Prin Dispoziția nr…/17.04.2013, D.G.A.S.P.C. a stabilit în favoarea copilului în cauză măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență, la bunica maternă pârâta T.E., reținând în considerentele acesteia starea de dificultate în care se afla acesta, datorită faptului că mama lui a plecat din țară, lăsându-l fără acte de identitate (certificat de naștere) în grija respectivei bunici.
Din decembrie 2014 copilul se află în familia părinților săi, pe raza județului B.
Tribunalul a apreciat că măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență a fost dispusă de către direcție prin directorul său general, la 17.04.2013 - conform Dispoziției nr…/2013 - fiind de mult expirat termenul de sesizare a instanței de judecată pentru examinarea împrejurărilor care au stat la baza emiterii acesteia și, de altfel, aceste împrejurări nu mai subzistă, copilul fiind reintegrat familiei părinților săi.
Ca atare, s-a constatat că cererea petenților este lipsită de obiect în condițiile în care plasamentul în regim de urgență al copilului D.G. a încetat, cel puțin din luna decembrie 2014, odată cu revenirea lui în familia acestora - pe raza localității B., județul B.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta D.G.A.S.P.C. H. care a solicitat modificarea acesteia și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea de motive, apelanta a arătat că instanța de fond a pronunțat o sentință greșită prin care a nesocotit prevederile art.72 și 73 din Legea nr.272/2004, care stipulează obligația instituției pârâte, a copilului, a reprezentantului legal sau a părinților acestuia de a sesiza instanța atunci când împrejurările care au stat la baza instituirii măsurii de protecția specială s-au modificat. Conform art.70 din Legea nr.272/2004 Directorul General al D.G.A.S.P.C. poate revoca măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență doar în termen de 5 zile de la luarea măsurii, termen care în speță a expirat.
În cazul de față cererea părinților a fost aceea de reintegrare în familia naturală și încetare a plasamentului în regim de urgență la bunica maternă, instanța fiind singura în măsură și obligată prin efectul legii să se pronunțe cu privire la încetarea măsurii, conform art.70 alin.3 din Legea nr.272/2004.
Apelul a fost întemeiat în drept pe art.70, 72 și 73 din Legea nr.272/2004.
Intimata pârâtă T.E., bunica maternă a minorei a comunicat instituției apelante o declarație înregistrată sub nr…/29.04.2015 prin care a arătat că solicită revocarea măsurii de plasament pentru nepoata sa deoarece se află în grija mamei sale, reclamanta M.B. care locuiește în județul B.
Curtea a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința și a admis acțiunea reclamanților astfel cum a fost formulată, reținând următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că măsura plasamentului a încetat din decembrie 2014 și deci acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.
Este adevărat că în fapt, copilul nu se mai află în plasament conform Dispoziției nr…/2013 a Directorului D.G.A.S.P.C. H., însă măsura nu încetează de drept, ci trebuie revocată, fie de organul care a dispus-o, în temeiul art.70 alin. 2 din Legea nr.272/2004, fie de instanța de judecată, în temeiul art.70 alin.3 sau 72 din aceeași lege, adică situația de fapt trebuie reglementată juridic.
Instanța de fond a reținut greșit faptul că D.G.A.S.P.C. are calitatea de petent, care a sesizat instanța în temeiul art.70 alin.1 din Legea nr.272/2004, termen care a expirat de mult.
Desigur, termenul a expirat, dar aceasta nu duce la încetarea de drept a măsurii, măsurile de protecție specială a minorilor nu pot înceta de drept, ci este nevoie de intervenția unui organ de stat atât pentru instituirea lor, cât și pentru modificarea sau încetarea lor.
Esențial este însă faptul că instanța de fond nu a fost sesizată de instituția care a luat măsura de protecție specială asupra copilului, ci de părinții acestuia, care au dreptul și calitatea procesuală activă de a solicita instanței, în temeiul art.72 alin. 2 și 3 din Legea nr.272/2004, modificarea sau încetarea măsurii în cazul în care împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială au încetat.
Reclamanții sunt părinții copilului care au solicitat instanței încetarea măsurii plasamentului și reintegrarea copilului în familia naturală, întrucât împrejurările care au stat la baza luării măsurii au încetat.
Starea de fapt a fost confirmată atât de bunica maternă a minorei, pârâta T.E., care a avut minora în plasament, cât și de D.G.A.S.P.C. care a depus un raport privind copilul - D.G. Din acest raport rezultă că minora nu se mai află în grija bunicii materne care a avut copilul în plasament, ci se află pe raza jud. B. în grija părinților naturali și a bunicii paterne.
Prin urmare, nu se mai justifică menținerea măsurii plasamentului în regim de urgență față de minora D.G. născută la data de .../…/…, măsura încetând în fapt încă din decembrie 2014, când copilul a fost reintegrat în familia sa naturală.
Această situație trebuie însă constatată de instanță, ceea ce au solicitat dealtfel reclamanții, părinții naturali ai copilului, prin acțiunea formulată, fiind irelevant că aceștia nu au încadrat-o din punct de vedere juridic. Instanța de fond putea să considere că este sesizată în temeiul art.72 din Legea nr.272/2004, respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect fiind nelegală.
Pentru aceste motive, Curtea a constat că Tribunalul a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii la starea de fapt deplin stabilită în cauză și necontestată, respectiv a dispozițiilor art. 70, 72-73 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului astfel încât, în temeiul art. 479 alin. 1 raportat la art. 480 alin.1 NCPC, Curtea a admis apelul pârâtei și a schimbat în tot sentința atacată în sensul admiterii acțiunii și constatării încetate a măsurii plasamentului în regim de urgență a minorei, măsură luată prin Decizia nr…/17.04.2013 a Directorului D.G.A.S.P.C. dispunerii reintegrării minorei în familia naturală, la părinții săi reclamanții, cu domiciliul actual în comuna B., sat B., jud. B.
| ← Nelegală citare la deschiderea procedurii. Anulat... | Nerespectarea de către organul fiscal a tuturor prevederilor... → |
|---|
