Competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici (poliţiştilor)
| Comentarii |
|
În pricina de faţă, obiectul judecăţii îl reprezintă drepturi şi obligaţii pretinse de către reclamantă ca urmare a raporturilor de serviciu desfăşurate în slujba intimatului M.A.I., în cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Vâlcea, chiar dacă ele se situează la momentul încetării acestor raporturi, ca o consecinţă atât a duratei de activitate, cât şi a retragerii anticipate din activitate, drepturile pretins provenind din fondurile angajatorului, iar nu din cele ale asiguratorului pentru pensie. Ca atare, în mod greşit instanţa civilă a Tribunalului Vâlcea a soluţionat cauza în complet constituit ca unul pentru asigurări sociale, iar nu în complet specializat în materia contenciosului administrativ. În această situaţie, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi art. 304 pct. 1 C.proc.civ., hotărârea pronunţată în primă instanţă este casabilă, aşa încât, deşi a intrat în cercetarea fondului, recursurile au fost admise, procedându-se la reţinerea cauzei în condiţiile tezei I a art. 312 alin. (3) şi ale alin. (4), pricina urmând să fie trecută spre soluţionare, în fond, la Curtea de apel în secţia specializată în materia contenciosului administrativ, către care dosarul va fi trimis. Faţă de această situaţie, instanţa de recurs nu a mai analizat celelalte critici ce vizează modalitatea de soluţionare a fondului în primă instanţă.
Secţia Civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1365 din 6 septembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 540/30.05.2011, Tribunalul Vâlcea a admis acțiunea prin care reclamanta O.S. a cerut obligarea pârâților Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, la plata sumelor de 8904 lei ajutor la schimbarea poziției de activitate și de 31.806 lei ajutor cu prilejul încetării activității înainte de împlinirea vârstei de pensionare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, sume la a căror alocare a fost obligat M.F.P. către M.A.I., fiind respinsă cererea de chemare în garanție formulată de către reclamantă împotriva M.F.P.
A fost respinsă, în același timp, excepția lipsei calității procesual pasive a Casei de Pensii a M.A.I.
în motivare, cu privire la această ultimă chestiune, s-a reținut că din eroare, deși reclamanta nu formulase cerere de chemare în judecată împotriva acestei persoane, a fost emisă din eroare o citație către aceasta, așa încât Casa de Pensii a M.A.I. a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității sale procesuale. Or, persoana ce a formulat întâmpinarea în cauză, nefiind parte în cauză, a fost respinsă, ca inadmisibilă, apărarea sa.
Privitor la fondul pricinii, s-a reținut în fapt că dispozițiilor art. 27 pct.1 al O.G. nr. 38/2003, constituie în favoarea cadrelor de poliție la încetarea raporturilor de serviciu dreptul la un ajutor stabilit în funcție de vechimea avută și prin raportare la salariul de bază net avut în luna schimbării poziției de activitate, dispoziții în funcție de care reclamanta, cu o vechime de 38 de ani de activitate, este îndreptățită să primească un ajutor egal cu 20 de salarii.
Același text, la alin. (2), constituie în favoarea acelorași persoane, cu prilejul pensionării înainte de împlinirea limitei de vârstă, dreptul la un ajutor echivalent a două salarii de bază nete pentru fiecare an întreg rămas până la împlinirea acestei limite. Drepturile au fost recunoscute de către pârâtul M.A.I., însă nu au fost achitate integral, motiv pentru care hotărârea s-a pronunțat pentru diferențele restante.
în ceea ce privește M.F.P., s-a constatat că potrivit art. 28 din Legea nr. 500/2002, acesta are în sarcina sa elaborarea proiectului Legii bugetare anuale și a bugetelor diferitelor instituții de stat, motiv pentru care se impune ca acesta să aibă în vedere la fundamentarea bugetului debitorului și obligația plății acestor sume.
Cum însă, între reclamantă și M.F.P. nu există nici un fel de raporturi obligaționale de natură a atrage un drept de garantare, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a acestuia formulată de reclamantă.
împotriva sentinței, în termen, au formulat recurs atât pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, cât și Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, cel din urmă criticând-o pentru greșita respingere a excepției lipsei sale de calitate procesuală activă, iar primul, atât cu privire la calitatea sa procesuală, cât și cu privire la întinderea datoriei izvorâtă din textele invocate de către instanță, în sensul că aceasta nu se putea situa la o valoare mai mare decât cea în care a fost aprobată cu acest titlu în bugetul anual, neexistând suplimentare a creditele bugetare pentru Ministerul Administrației și Internelor.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, Curtea a admis recursurile, a casat sentința și a reținut cauza spre rejudecare la Secția civilă și de contencios administrativ a Curții de Apel Pitești, pentru următoarele considerente:
în ședința publică din data de 6.09.2011, instanța a invocat din oficiu excepția greșitei compuneri a instanței de fond.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 360/2002 ce reglementează statutul polițistului, reclamanta, cadru militar al M.A.I., activând în Inspectoratul de Poliție al județului Vâlcea, are calitatea de funcționar public.
Potrivit dispozițiilor art. 109 al Legii nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
în pricina de față, obiectul judecății îl reprezintă drepturi și obligații pretinse de către reclamantă ca urmare a raporturilor de serviciu desfășurate în slujba intimatului M.A.I., în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Vâlcea, chiar dacă ele se situează la momentul încetării acestor raporturi, ca o consecință atât a duratei de activitate, cât și a retragerii anticipate din activitate, drepturile pretins provenind din fondurile angajatorului, iar nu din cele ale asiguratorului pentru pensie.
Ca atare, în mod greșit instanța civilă a Tribunalului Vâlcea a soluționat cauza în complet constituit ca unul pentru asigurări sociale, iar nu în complet specializat în materia contenciosului administrativ.
în această situație, față de dispozițiile art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 1 C.proc.civ., hotărârea pronunțată în primă instanță este casabilă, așa încât, deși a intrat în cercetarea fondului, recursurile au fost admise, procedându-se la reținerea cauzei în condițiile tezei I a art. 312 alin. (3) și ale alin. (4), pricina urmând să fie trecută spre soluționare, în fond, la Curtea de apel în secția specializată în materia contenciosului administrativ, către care dosarul va fi trimis.
Față de această situație, instanța de recurs nu a mai analizat celelalte critici ce vizează modalitatea de soluționare a fondului în primă instanță.
(Judecător Daniel Radu)
| ← Recalculare drepturi pensie. Data de la care se acordă... | Principiul securităţii raporturilor juridice implică... → |
|---|
