Înţelesul sintagmei „greşeală materială” prevăzute de art. 318 teza I din Codul de procedură civilă
| Comentarii |
|
Curtea reţine că prin „greşeală materială”, ca temei al unei contestaţii în anulare în sensul art. 318 C.proc.civ., se înţelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârşeşte instanţa, cum ar fi de pildă, anularea recursului ca netimbrat, deşi la dosar se găseşte recipisa de plată a taxelor legale de timbru, ori respingerea recursului ca tardiv, deşi a fost depus în termen la poştă, dar instanţa nu a observat recipisa scrisorii recomandate, luând în considerare data înregistrării căii de atac. Textul se referă la greşeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat, iar pentru aceste situaţii nu este necesară reexaminarea fondului sau o apreciere a probelor. În speţă, contestatoarea nu invocă o greşeală materială, adică o eroare evidentă legată de aspectele formale ale judecăţii în recurs, ci critică modul în care Curtea a dezlegat o anumită problemă referitoare la contractul individual de muncă al intimatului, care este o problemă de judecată şi de apreciere a instanţei de recurs. Rezultă că această motivare a contestatoarei nu se poate încadra în sintagma de „greşeală materială”, aşa cum este prevăzută de art. 318 teza I din C.proc.civ. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 320 C.proc.civ., Curtea a respins contestaţia în anulare.
Secţia Civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1503 din 19 septembrie 2011
Prin cererea înregistrată la data de 20.06.2011, petenta SC C.A. SA Topoloveni a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 788/R - CM din 27.04.2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie, intimat fiind P.M.
în motivarea contestației în anulare s-a arătat că prin decizia sus-menționată a fost admis în parte recursul declarat de contestatorul P.M. împotriva încheierii de ședință din data de 13.10.2010 și a sentinței nr. 1336/CM din 15.10.2010, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 2413/109/2010.
A fost modificată sentința în sensul admiterii în parte a contestației formulate de contestatorul P.M. și constatării nulității deciziei nr. 102/44/14.06.2010 emisă de intimata SC C.A. SA Topoloveni.
Prin aceeași decizie a fost respins capătul de cerere formulat de contestator privind acordarea daunelor morale, precum și recursul declarat de intimata SC C.A. SA Topoloveni, împotriva încheierii din data de 14.01.2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 2413/109/2010.
De asemenea, s-a arătat că decizia atacată și menționată mai sus este rezultatul unei greșeli materiale determinante, care se regăsește în considerentele hotărârii la pagina 4, paragraf 4, după cum urmează: „pentru această funcție nu există un contract individual de muncă încheiat contestatorului și de altfel această situație este recunoscută și de intimată, care invocă contractul de muncă nr. 1524 din 15.03.1992 …”.
Se arată de către contestatoare că nu a susținut niciodată o asemenea ipoteză, iar instanța de recurs a săvârșit o eroare materială cu privire la susținerea părților, considerată a fi o confuzie a unor elemente importante, ce a fost determinantă pentru adoptarea deciziei, fiind singura motivare a soluției pronunțate.
Totodată, s-a menționat că această greșeală materială are aceleași efecte ca și în cazul erorilor procedurale și anume necercetarea fondului cauzei conform probatoriului administrat.
în concluzie, s-a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și pe cale de consecință rejudecarea recursului.
Contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 318 și următoarele C.proc.civ.
Intimatul P.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
Părțile procesuale au depus în faza contestației în anulare înscrisuri.
Verificând decizia civilă atacată în raport de motivele contestației în anulare și de înscrisurile de la dosar, Curtea a constatat următoarele:
Dispozițiile art. 318 teza I C.proc.civ. prevăd că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
în sensul textului art. 318 C.proc.civ., „greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. în această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei. Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Curtea reține că prin „greșeală materială”, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art. 318 C.proc.civ., se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, cum ar fi de pildă, anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar se găsește recipisa de plată a taxelor legale de timbru, ori respingerea recursului ca tardiv, deși a fost depus în termen la poștă, dar instanța nu a observat recipisa scrisorii recomandate, luând în considerare data înregistrării căii de atac.
Textul se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat, iar pentru aceste situații nu este necesară reexaminarea fondului sau o apreciere a probelor.
în speță, contestatoarea nu invocă o greșeală materială, adică o eroare evidentă legată de aspectele formale ale judecății în recurs, ci critică modul în care Curtea a dezlegat o anumită problemă referitoare la contractul individual de muncă al intimatului, care este o problemă de judecată și de apreciere a instanței de recurs.
Rezultă că această motivare a contestatoarei nu se poate încadra în sintagma de „greșeală materială”, așa cum este prevăzută de art. 318 teza I din Codul de procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 320 C.proc.civ., Curtea a respins contestația în anulare.
(Judecător Daniel Radu)
| ← Principiul securităţii raporturilor juridice implică... | Inadmisibilitatea introducerii acţiunii de divorţ în... → |
|---|
