Competenţa materială de soluţionare a cererii de înfiinţare poprire, după recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor pronunţate în alte state revine judecătoriei, iar nu tribunalului

Faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) C.proc.civ. şi art. I2 -art. 1 lit. 1) din Legea nr. 191/2007, doar pentru recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor pronunţate în alte state s-a instituit competenţa materială în favoarea tribunalului, nu şi pentru toate măsurile ce fac parte din procedura de executare. În lipsa unei prevederi legale exprese în sens contrar, nu se poate extinde competenţa limitată a tribunalului (doar pentru etapa prealabilă de încuviinţare a executării silite) şi la actele de executare ulterioare, pentru acestea competenţa revenind judecătoriei, instanţa de drept comun în materie de executare silită, conform art. 1 pct. 1, art. 373 alin. (2) C.proc.civ. Cererea de înfiinţare a popririi este ulterioară încuviinţării executării silite şi face parte din procedura efectivă de executare, care trebuie realizată în conformitate cu legislaţia statului membru de executare (în speţă codul de procedură civilă român), în absenţa unei dispoziţii exprese în sens contrar. Cererea de înfiinţare a popririi nu are caracterul unei măsuri „provizorii şi de conservare”, în accepţiunea art. 47 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, ci reprezintă un mod de executare a hotărârilor pronunţate de instanţele din Republica Polonă, măsură care nu este în competenţa tribunalului în primă instanţă.

Secţia I civilă, Decizia nr. 2611 din 13 decembrie 2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 9848/86/2012 la data de 14.08.2012, petentul Baroul București, în numele minorei Sava Marta, prin reprezentant legal Guzek (fostă Sava) Anna, l-a chemat în judecată pe debitorul Sava Ciprian, solicitând încuviințarea executării silite a hotărârii din 13 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Județean din Rzeszow, Departamentul I Civil, în dosarul nr. IC 800/00 și a sentinței din 16 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria de Raion Strzyzow, Secția a III-a de Familie și Minori, în dosarul nr. III RC 101/08; înființarea, din oficiu, a popririi asupra veniturilor realizate de debitorul Sava Ciprian, în temeiul art. 453 alin. (2)C.proc.civ. și acordarea ajutorului public judiciar în forma prevăzută de art. 6 lit. a) și c) din O.U.G. nr. 51/2008, respectiv plata onorariului de avocat și a onorariului executorului judecătoresc.

în motivare, s-a arătat că prin hotărârea din 13 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Județean din Rzeszow, Departamentul I Civil, în dosarul nr. IC 800/00, s-a declarat desfăcută căsătoria soților Sava, minora Marta a fost încredințată mamei spre creștere și educare, iar tatăl a fost obligat la plata sumei de 400 zloți lunar cu titlu de pensie de întreținere pentru aceasta, cu începere de la 13 octombrie 2000.

Prin sentința din 16 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria de Raion Strzyzow, Secția a III-a de Familie și Minori, în dosarul nr. III RC 101/08, s-a dispus majorarea pensiei de întreținere cuvenită minorei de la 400 zloți la 500 zloți lunar, cu începere de la 1 octombrie 2008, hotărârea devenind definitivă și executorie la data de 10.03.2009.

în drept, s-au invocat art. 38 și următoarele din Regulamentul CE nr. 44/2001, prevederile Convenției de la New York din 1956 privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, ratificată de România prin Legea nr. 26/1991, art. 81, art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 146/1997, art. 6 lit. a) și c din O.U.G nr. 51/2008, art. 453 alin. (2)C.proc.civ., art. 82 alin. (2)din Legea nr. 51/1995, Protocolul nr. 113928/1693/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.

Prin sentința civilă nr. 2251 din 23 octombrie 2012 Tribunalul Suceava a admis cererea; a încuviințat executarea silită a hotărârii din 13 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Județean din Rzeszow, Departamentul I Civil, în dosarul nr. IC 800/00 și a sentinței din 16 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria de Raion Strzyzow, Secția a III-a de Familie și Minori, în dosarul nr. III RC 101/08; a dispus înființarea, din oficiu, a popririi asupra veniturilor realizate de debitorul Sava Ciprian, pentru suma de 59.700 zloți, calculați la cursul BNR din ziua plății, la care urmează să se calculeze dobânda legală până la data plății pensiei de întreținere; a acordat ajutor public judiciar în forma prevăzută de art. 6 lit. a) și c) din O.U.G. nr. 51/2008, după cum urmează: plata onorariului de avocat în sumă de 500 lei cuvenit d-lui avocat Voicescu Constantin din Baroul București și a dispus plata acestei sume în contul Baroului București din fondurile Ministerului Justiției prin Compartimentul Financiar al Tribunalului Suceava; plata onorariului executorului judecătoresc, stabilit la suma de 1.000 lei și a dispus plata acestei sume din fondurile Ministerului Justiției prin intermediul Compartimentului Financiar al Tribunalului Suceava în contul executorului judecătoresc ce urmează a fi desemnat de Camera Executorilor Judecătorești Suceava, încheierea urmând a fi comunicată Camerei Executorilor Judecătorești Suceava și Baroului București.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art. 12 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea regulamentelor comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, cererile pentru încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă și comercială pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condițiile prevederilor Regulamentului European nr. 44/2001, sunt de competența tribunalului, hotărârea pronunțată de instanța de fond putând fi atacată cu recurs.

La rândul ei, procedura de încuviințare a executării silite este o procedură necontencioasă, art. 41 din Regulament prevăzând în mod expres că partea împotriva căreia se solicită executarea, nu poate în această fază a procedurii, să formuleze apărări, drept pentru care apărările debitorului formulate în cuprinsul întâmpinării exced judecății de față.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosar de Baroul București a rezultat că derularea procesului de stabilire a obligației de întreținere față de minora Sava Marta de pe rolul instanței polone i-a fost adusă la cunoștință debitorului Sava Ciprian, în acest sens fiind făcute dovezile reprezentând primirea acțiunii și a citațiilor de către mandatarul debitorului, av. S. Pawlowski, împuternicit cu primirea actelor de procedură.

Asupra condiției procedurale, Tribunalul a reținut că debitorul nu a contestat legalitatea procedurilor derulate împotriva sa în fața instanței poloneze, neinvocând impedimente legate de necitarea sa în fața instanței străine sau necunoașterea existenței procedurilor, astfel că, față de poziția sa exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar, a constatată ca fiind îndeplinite formalitățile prevăzute la art. 53 din Regulament.

S-a reținut că nu există niciun impediment, conform art. 38 din Regulamentul CE nr. 44/2001, pentru ca hotărârea din 13 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Județean din Rzeszow, Departamentul I Civil, în dosarul nr. IC 800/00 și sentința din 16 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria de Raion Strzyzow, Secția a III-a de Familie și Minori, în dosarul nr. III RC 101/08, să se încuviințeze a fi executate pe teritoriul României unde debitorul are domiciliul, fiind depuse toate înscrisurile impuse de art. 53 pct. 1 și 2 din Regulament.

în conformitate cu art. 453 alin. (1) C.proc.civ., s-a dispus înființarea popririi pe veniturile debitorului, pentru suma de 59.700 zloți, calculați la cursul BNR din ziua plății, la care urmează să se calculeze dobânda legală până la data plății pensiei de întreținere.

întrucât petentul Baroul București nu a indicat contul debitorului în care se regăsesc veniturile acestuia, demersurile necesare vor fi efectuate de executorul judecătoresc ce va fi desemnat de Camera Executorilor județului Suceava, după comunicarea sentinței.

Având în vedere art. 81 din O.U.G. nr. 51/2008 republicată și împrejurarea că ajutorul public judiciar a fost solicitat în considerarea situației speciale a minorității creditorului și necesitatea punerii în executare a unui drept legal de pensie de întreținere - aflat în legătură cu această situație specială, văzând și dovezile atașate cererii de față din care rezultă că minora nu are niciun fel de avere, iar mama sa nu este în stare să acopere nevoile justificate ale acesteia, Tribunalul a admis cererea și a acordat ajutor public judiciar în formele prevăzute de art. 6 lit. a) și c) din O.U.G. nr. 51/2008, sub forma asistenței juridice și a plății onorariului executorului judecătoresc după cum urmează: plata onorariului de avocat stabilit în sumă de 500 lei cuvenit d-lui avocat Voicescu Constantin din Baroul București, raportat la cuantumul onorariilor stabilite pentru asistența juridică din oficiu pentru cauze civile, potrivit prevederilor Protocolului încheiat în acest sens cu Ministerul justiției, și a dispus plata acestei sume în contul Baroului București din fondurile Ministerului Justiției prin Compartimentul Financiar al Tribunalului Suceava; plata onorariului executorului judecătoresc, stabilit la suma de 1.000 lei și a dispus plata acestei sume din fondurile Ministerului Justiției prin intermediul Compartimentului Financiar al Tribunalului Suceava în contul executorului judecătoresc ce urmează a fi desemnat de Camera Executorilor Judecătorești Suceava.

încheierea de încuviințare însoțită de cerere au trimise Camerei Executorilor Judecătorești Suceava și Baroului București.

împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Sava Ciprian, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

în motivare, a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit instanța de fond a respins cererea de disjungere a cererii de încuviințare a executării silite a hotărârii dată în altă țară străină, cerere ce este de competența Tribunalului Suceava, de cererea de înființarea a popririi, etapă ce este ulterioară încuviințării executării silite, iar procedura trebuie realizată în conformitate cu legislația statului membru de executare.

Câtă vreme legislația uniunii europene aplicabilă speței face trimitere la legislația internă a statului în care se face executarea, în cazul de față la legislația română, și cum potrivit Codului de procedură civilă competența în materie de executare silită revine instanței de executare, adică judecătoriei în circumscripția căreia urmează a se realiza executarea (art. 373 alin. (2), art. 400 C.proc.civ), prima instanță trebuia să disjungă acest capăt de cerere și să-și decline competența în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, instanța de la domiciliul pârâtului și în circumscripția căreia se solicită a se face executarea.

Pentru a se dispune înființarea popririi asupra veniturilor realizate de pârât, este necesar ca debitorul să realizeze venituri, iar acestea să fie cunoscute.

Creditoarea nu a făcut dovada că debitorul obține venituri din muncă, că s-ar sustrage de la plata pensiei de întreținere și că nu ar fi achitat nicio sumă din debitul pretins a fi restant.

Potrivit art. 452 C.proc.civ., poprirea reprezintă o forma de executare silică indirectă prin intermediul căreia creditorul urmărește sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. în cadrul procedurii de înființare poprire sunt implicate 3 părți: creditorul urmăritor, debitorul urmărit și terțul poprit; în cauză, lipsește cea de-a treia parte, respectiv terțul poprit, întrucât pârâtul nu are statul nici de angajat, nici de pensionar.

Față de faptul că nu s-a făcut dovada că debitorul ar avea venituri periodice, instanța trebuia să respingă ca nefondată cererea de înființare poprire.

Recursul nu a fost motivat în drept, însă criticile formulate pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 3, art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Baroul București a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul în limitele aspectelor invocate, în raport de prevederile art. 304 pct. 3, art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:

Singurul capăt de cerere ce a fost criticat în recurs este cel privind înființarea popririi, recurentul susținând, pe de o parte, că prima instanță nu era competentă material a soluționa această cerere, ci competența revine Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, iar pe de altă parte, că nu obține venituri și nu se sustrage de la plata pensiei de întreținere.

Normele ce reglementează competența materială de soluționare a acestui capăt de cerere sunt de ordine publică, potrivit art. 159 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., iar necompetența materială poate fi invocată conform art. 1591alin. (2)C.proc.civ., respectiv la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Recurentul a invocat în fața primei instanțe excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, care a fost respinsă ca nefondată, având în vedere art. 2 pct. 1 lit. i) C.proc.civ. și art. I2din Legea nr. 191/2007.

Soluția primei instanțe este greșită, având în vedere că normele legale reținute nu instituie în favoarea tribunalului competența de soluționare a unei cereri de înființare poprire.

Astfel, art. 2 alin. (1) lit. i) C.proc.civ. arată că tribunalul judecă în primă instanță cererile pentru recunoașterea, precum și cele pentru încuviințarea executării silite a hotărârilor date în țări străine.

în același sens, art. I2 -art. 1 lit. 1) din Legea nr. 191/2007 stabilește că cererile pentru recunoașterea, precum și cele pentru încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă și comercială, pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condițiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competența tribunalului.

Rezultă așadar că doar pentru recunoașterea și încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor pronunțate în alte state s-a instituit competența materială în favoarea tribunalului, nu și pentru toate măsurile ce fac parte din procedura de executare. în lipsa unei prevederi legale exprese în sens contrar, nu se poate extinde competența limitată a tribunalului (doar pentru etapa prealabilă de încuviințare a executării silite) și la actele de executare ulterioare, pentru acestea competența revenind judecătoriei, instanța de drept comun în materie de executare silită, conform art. 1 pct. 1, art. 373 alin. (2) C.proc.civ.

Cererea de înființare a popririi este ulterioară încuviințării executării silite și face parte din procedura efectivă de executare, care trebuie realizată în conformitate cu legislația statului membru de executare (în speță Codul de procedură civilă român), în absența unei dispoziții exprese în sens contrar.

Art. 453 alin. (2) C.proc.civ. vizează situația în care hotărârea a fost pronunțată de o instanță română, situație care nu este incidentă în cauză.

într-adevăr, art. 47 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 permite aplicarea măsurilor „provizorii și de conservare”, însă cererea de înființare a popririi nu are acest caracter, ci reprezintă un mod de executare a hotărârilor pronunțate de instanțele din Republica Polonă, măsură care nu este în competența tribunalului în primă instanță, după cum s-a arătat anterior.

Având în vedere că acest capăt de cerere a fost soluționat de către o instanță care nu era competentă material în primă instanță, în baza art. 312 alin. (1.3), 6 raportat la art. 304 pct. 3 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și va trimite spre competentă soluționare Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc capătul de cerere având ca obiect înființarea poprire, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Apărările formulate de recurent în legătură cu absența veniturilor și îndeplinirea obligației de plată a pensiei urmează a fi analizate de către instanța de trimitere.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Competenţa materială de soluţionare a cererii de înfiinţare poprire, după recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor pronunţate în alte state revine judecătoriei, iar nu tribunalului