Condiţii pentru instituirea măsurii plasamentului
Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 1115 din data de 22.08.2014
Reclamanta DGASPC GALAȚI, în contradictoriu cu pârâții RS și RM, a solicitat înlocuirea măsurii de plasament în Casa de tip familial "C."; cu măsura plasamentului la Centrul de plasament "N.V."; pentru minora RV, fiica pârâților.
Minora a intrat în sistemul de protecție specială ca urmare a sesizării telefonice formulate de diriginta acesteia, prin care se aducea la cunoștința reclamantei faptul că prezenta semnele unui abuz fizic.
Așa cum rezultă din Raportul de vizită, mama minorei a declarat că situația financiară nu îi permite să se ocupe de creșterea și educarea fiicei sale. Pârâta a refuzat să își exprime părerea cu privire la situația minorei, motivând că aceasta nu a ținut cont de recomandările sale cu privire la învățătură, intenționând să abandoneze școala, iar relația mamă - fiică s-a deteriorat. Tatăl minorei este pensionar și beneficiază de o pensie lunară în cuantum de 1.000 lei, însă locuiește într-un imobil compus din două camere în care condițiile de igienă sunt precare, fiind cunoscut ca un consumator de băuturi alcoolice. Pârâtul a învederat că deși a făcut demersuri în vederea menținerii legăturii cu fiica sa, aceasta nu a fost de acord cu condițiile precare în care trăiește, refuzând să mai revină în familie. A declarat pârâtul că este de acord cu măsura propusă de reclamantă. Pârâtul nu a putut oferi informații detaliate cu referire la membrii familiei extinse.
În sensul art. 62 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condițiile prezentei legi, după caz, la:
a) o persoană sau familie;
b) un asistent maternal;
c) un serviciu de tip rezidențial, prevăzut la art. 123 alin. (2) și licențiat în condițiile legii.
Potrivit art. 60 din Legea nr. 272/2004, de măsurile de protecție specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:
a) copilul ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți sau dispăruți, când nu a putut fi instituită tutela;
b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul găsit sau copilul părăsit în unități sanitare;
e) copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal.
Date fiind considerentele de mai sus, instanța a reținut că în privința minorei RV poate fi identificată o neglijență din partea ambilor părinți care nu au depus minime eforturi pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin. Concluzia este cu atât mai justificată în cazul tatălui minorei care, deși beneficiază de resurse materiale, nu a făcut demersuri efective și susținute în vederea reintegrării minorei în familia sa. Pe de altă parte, așa cum rezultă din actele întocmite în cauză, mama minorei trăiește la limita subzistenței neavând resurse financiare pentru întreținerea și educarea minorei.
← Pentru ca dreptul părinţilor şi al minorilor de a avea... | Deschidere procedură adopţie.. Jurisprudență Adopţii → |
---|