Conflict negativ de competenţă. Condiţii. Jurisprudență Conflict negativ de competenţă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Hotărâre nr. 30/C din data de 06.11.2014
Nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 din Codul de procedură civilă, text care dispune în sensul că, există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
Nu este îndeplinită condiția de "reciprocitate"; impusă de legiuitor, deoarece prin propria-i hotărâre de declinare, instanța nu s-a dezînvestit în favoarea instanței de trimitere, care în cauză este Tribunalul Harghita - complet specializat pentru soluționarea conflictelor de muncă.
Este adevărat că declinarea de competență a Judecătoriei a avut în vedere același Tribunal, însă în condițiile în care s-a urmărit învestirea unui complet specializat în altă materie decât cel de trimitere, și anume, a unui complet specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ, în mod greșit s-a constatat existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, întrucât declinările nu au fost reciproce, astfel încât să se ajungă la întreruperea cursului judecății - incident procedural de esența oricărui conflict negativ de competență, iar ultima instanță învestită, respectiv Tribunalul Harghita - complet de contencios administrativ, nu și-a negat, la rându-i, competența în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.
Codul de procedură civilă: art. 133 pct. 2.
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 20 octombrie 2014, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a solicitat pronunțarea regulatorului de competență în cauza având ca obiect acțiunea formulată de U. A. T. C. Z., în contradictoriu cu pârâții S. I. -E., T. J. și V. H., constatând ivit conflictul negativ de competență între respectiva instanță și Tribunalul Harghita, prin Încheierea din 2 octombrie 2014, pronunțată în dosarul nr. 769/17.04.2014.
Verificând sesizarea din perspectiva dispozițiilor art. 133 - 136 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 1 octombrie 2013, în dosarul nr. 3283/96/2013 al Tribunalului Harghita - complet specializat pentru soluționarea conflictelor de muncă, reclamanta U. A. T. C. Z. i-a chemat în judecată pe pârâții K. B. - Ș., S. I. -E., T. J. și V. H., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 111.687 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat patrimoniului unității - reclamante prin angajarea, ordonanțarea, lichidarea și plata unor cheltuieli din bugetul local fără bază legală, în temeiul contractului de lucrări nr. 2057/17.08.2007, încheiat cu S.C. S. S.R.L.
Prin Încheierea din 6 martie 2014, Tribunalul Harghita a admis excepția necompetenței materiale a completului specializat pentru soluționarea conflictelor de muncă față de pârâții S. I. - E., T. J. și V. H., a disjuns acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceștia și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, Tribunalul a reținut că prin acțiune s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților în condițiile art. 254 alin. 1 din Codul muncii, însă între aceștia și reclamantă nu există raporturi de muncă, pârâții fiind angajații Liceului Teoretic "Dr. P. B. F."; din comuna Z., astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 94 pct. 1 lit. j) din Codul de procedură civilă.
În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc în dosarul nr. 769/17.04.2014, instanță care, prin Încheierea din 2 octombrie 2014, a admis excepția propriei necompetențe materiale, invocată de către pârâți, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita - secția de contencios administrativ și, constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel Târgu Mureș, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a decide în acest sens, Judecătoria a reținut că, date fiind temeiurile de fapt și de drept invocate în susținerea angajării răspunderii civile delictuale a pârâților, derivând din executarea necorespunzătoare a unui contract de achiziție publică, sunt incidente prevederile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, ceea ce atrage competența materială a instanței de contencios administrativ.
Verificând, din perspectiva celor anterior expuse, incidența în cauză a conflictului negativ de competență sesizat de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 din Codul de procedură civilă, text care dispune în sensul că, există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
Astfel, raportat la soluțiile de declinare adoptate până la acest moment, s-a constatat că Judecătoria Odorheiu Secuiesc a presupus incidența ipotezei reglementate prin dispozițiile tezei I a normei de drept evocate, însă a omis a observa faptul că nu este îndeplinită condiția de "reciprocitate"; impusă de legiuitor, deoarece prin propria-i hotărâre de declinare, aceasta nu s-a dezînvestit în favoarea instanței de trimitere, care în cauză este Tribunalul Harghita - complet specializat pentru soluționarea conflictelor de muncă.
Este adevărat că declinarea de competență a Judecătoriei a avut în vedere același Tribunal, însă în condițiile în care s-a urmărit învestirea unui complet specializat în altă materie decât cel de trimitere, și anume, a unui complet specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ (în cadrul respectivei instanțe neexistând secții specializate), în mod greșit s-a constatat existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, întrucât declinările nu au fost reciproce, astfel încât să se ajungă la întreruperea cursului judecății - incident procedural de esența oricărui conflict negativ de competență, iar ultima instanță învestită, respectiv Tribunalul Harghita - complet de contencios administrativ, nu și-a negat, la rându-i, competența în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc (împrejurare care ar fi fost, într-adevăr, de natură a declanșa conflictul negativ de competență reglementat prin teza a II-a din cuprinsul art. 133 pct. 2 din Codul de procedură civilă).
Din perspectiva celor anterior expuse, constatând că nu s-a ivit în cauză un conflict negativ de competență, în sensul prevederilor art. 133 pct. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins sesizarea formulată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc și a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Harghita - complet de contencios administrativ, iar nu instanței care a formulat sesizarea pentru pronunțarea regulatorului de competență, în vederea efectuării aceleiași operațiuni, o astfel de soluție fiind în interesul reducerii duratei procesului și a unei bune administrări a justiției (după cum s-a decis în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - de ex., decizia nr. 2172/2012).
| ← Acţiune în revendicare. Admisibilitate. Jurisprudență... | Dreptul de servitute. Condiţii de dobândire. Jurisprudență... → |
|---|
