Dreptul de servitute. Condiţii de dobândire. Jurisprudență Servituţi
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 466/R din data de 06.11.2014
Atunci când pentru exercitarea servituții este nevoie de acte succesive îndeplinite de proprietarul fondului dominant servitutea este necontinuă.
Potrivit art.630 Cod civil, doar servituțile continue și aparente se dobândesc prin titlu sau prin posesiune.
Dreptul de servitute invocat de reclamanți nu are aceste caracteristici (continuă și aparentă), ca atare, indiferent de momentul in care a fost invocată prescripția (în sensul art. 132 CPC) acest mod de dobândire a dreptului nu poate opera în favoarea reclamanților.
Dispozițiile art. 579 Cod pr. civ. reglementează situația specială a servituților ce se creează din " situația locurilor";. Dispozițiile art. 578 și urm. cod civil reglementează situația "izvorului"; ca sursă de apă curgătoare spre un "fond inferior";, reglementând limitele exercițiului dreptului de proprietate al proprietarului "fondului superior";.
Codul civil: art. 578, art. 579, art. 630, art. 626-627
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Odorheiu Secuiesc la data de 13.07.2011 reclamanții: 1. M. E., 2. M. K., 3. B. I., 4. S. M., 5. S. E., 6. M. M. în contradictoriu cu pârâții: 1. K. L., 2. K. E. și 3. H. A. au solicitat:
-să se stabilească, că reclamanții 1-6 sunt titularii dreptului de servitute de a lua apă din fântâna aflată actualmente pe terenul proprietatea pârâților 1 și 2, înscris în C.F. 52929 Odorheiu Secuiesc provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 1278 Beclean cu nr.top 2426/1/1, să fie obligați atât aceștia cât și pârâtul 3 să permită exercitarea deplină și netulburată a acestui drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate din partea persoanelor care locuiesc pe cele patru imobile învecinate, proprietatea reclamanților;
-să se dispună înscrierea pe foaia C a C.F. 52929 Odorheiu Secuiesc provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 1278 Beclean cu nr.top 2426/1/1 a acestui drept de servitute;
-să fie obligați pârâții 1 și 3 K. E. și K. L. să repună gardul și poarta demolată de ei, pe vechiul amplasament, situat între imobilul cu nr.top 2426/1/1 și proprietățile tabulare ale reclamanților 1-2 respectiv 3, înscrise în C.F. 54897 Odorheiu Secuiesc provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 1279 Beclean cu nr. top. 2427/1/2 și C.F. 54901 Odorheiu Secuiesc provenită din conversia de pe hârtie C.F. 1279/a Beclean cu nr. top. 2427/1/1 iar în caz de neconformare să tolereze executarea acestor lucrări din partea lor, din material propriu, aflat în prezent în posesia soților K., pe cheltuiala lor;
-să fie obligați pârâții 1 și 3, K. E. și K. L. să scoată leațurile fixate pe poarta de acces la fântână, din cauza cărora dinspre imobilul proprietatea extratabulară a reclamantului 6. M. M. accesul la apă nu mai este posibilă;
-să fie obligați pârâții 1 și 3, K. E. și K. L. să repună la loc găleata cu care apa poate fi scoasă din fântână sau să tolereze punerea unei găleți din partea reclamanților pe cheltuiala lor;
-cu obligarea în solidar a acelora dintre pârâți care se opun admiterii acțiunii de față la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea nr. 1/13.02.2012 dată în dosarul 73/268/2012 s-a conexat la acest dosar acțiunea formulată de aceiași reclamanți în contradictoriu cu aceiași pârâți prin care se solicită:
-obligarea pârâților ca în termen de 5 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii să desființeze lucrările prin care au obturat fântâna situată pe imobilul înscris în C.F. 52929 Odorheiu Secuiesc provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 1278 Beclean cu nr.top 2426/1/1, să repună inelele de beton și acoperișul la fântână, restabilind astfel situația existentă anterior obturării fântânii;
-să fie obligați pârâții în caz de neconformare la plata de daune cominatorii în valoare de 50 lei/zi;
-obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 669 din 07.03.2013 Judecătoria Odorheiu Secuiesc a admis acțiunea reclamanților și în consecință:
- a obligat pârâții 1,2 ca în termen de 5 zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe să restabilească situația anterioară obturării fântânii situată pe terenul înscris în C.F. 52929 Odorheiu Secuiesc (C.F. vechi 1278 Beclean, nr.top 2426/1/1) prin îndepărtarea materialului obturant, repunerea inelelor de beton și a acoperișului fântânii.
În caz de neconformare a obligat pârâții 1,2 la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi până la executarea lucrărilor.
- a stabilit în favoarea reclamanților un drept de servitute de a lua apa din fântâna situată pe terenul înscris în C.F. 52929 Odorheiu Secuiesc (C.F. vechi 1278 Beclean, nr.top 2426/1/1).
- a obligat pârâții 1,2 să permită reclamanților exercitarea deplină și netulburată a acestui drept.
- a dispus înscrierea dreptului de servitute în cartea funciară.
- a obligat pârâții 1,2 să repună pe vechiul amplasament gardul și poarta demolate dintre imobilul cu nr. top 2426/1/1 și imobilul reclamanților 1,2 iar în caz de neconformare să tolereze executarea acestor lucrări de către reclamanți pe cheltuiala pârâților.
- a obligat pârâții 1,2 să îndepărteze scândurile fixate pe poarta de acces la fântâna spre imobilul reclamantului M. M..
- a obligat pârâții să repună găleata la fântână iar în caz de neconformare să tolereze această lucrare de către reclamanți pe cheltuiala pârâților.
- a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâtul H. A..
- a obligat pârâții 1,2 în baza art. 274 Cod procedură civilă să plătească reclamanților 4.282 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel pârâții K. E. ȘI K. L..
Prin decizia civilă nr. 233 din 29 aprilie 2014 Tribunalul Harghita a admis apelul declarat de pârâți și a respins acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înaintată instanței de fond reclamanții M. E., M. K., B. I., prin mandatara M. K., S. M., S. E. și M. M. au solicitat constatarea faptului că sunt titularii dreptului de servitute de a lua apă din fântâna aflată pe terenul proprietatea pârâților K. L. și K. E..
Astfel cum rezultă din Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat de expert tehnic ing. F. R. T., fântâna se află situată pe terenul proprietatea pârâților, identificat în corpul funciar cu nr. top 2426/1/1.
În același fel s-a identificat amplasamentul fântânii prin Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat de expert tehnic judiciar S. D., care a precizat că fântâna se află pe parcela cu nr.top.2426/1/1 din CF nf.1278 Beclean (52929 convertit), cu suprafață de 569 mp. intabulată în favoarea pârâtei K. E.
Chiar dacă ambii experți au reținut că, față de suprafețele tabulare pârâții folosesc o suprafață de 70 mp. în plus, nu s-a dovedit că fântâna ar fi situată pe această din urmă suprafață, și astfel ar putea constitui, eventual, proprietatea altor persoane. Însă, prin acțiunea formulată reclamanții nici nu au formulat vreun petit pentru revendicarea acestui teren.
Ceea ce s-a solicitat instanței de către reclamanți este constatarea faptului că sunt titularii dreptului de servitute de a lua apă din fântâna aflată pe terenul proprietatea pârâților, iar cert este că, din dovezile existente la dosar rezultă că pârâții sunt proprietarii tabulari ai suprafeței pe care se află fântâna,
Prin interogatoriul administrat reclamanților aceștia au recunoscut că nu li s-a acordat nici verbal, nici scris drept de servitute în vederea utilizării fântânii, arătând doar că nu au fost împiedicați să o utilizeze în cursul anilor . Reclamanții au recunoscut totodată că, cu excepția reclamantului M. M., toți sunt racordați la conducta de apă potabilă.
Martorii P. G., B. I. și M. L. au declarat că fântâna a fost folosită în trecut de toată lumea, și de către proprietarii gospodăriilor învecinate, până în momentul în care pârâtul K. L. a construit un gard și a refuzat accesul altor persoane la fântână.
Prin acțiunea formulată reclamanții nu au solicitat instanței să constate dobândirea dreptului de servitute pe calea uzucapiunii, motivat de folosința de lungă durată reglementată de art.1846 și urm. Cod civil.
În conformitate cu prevederile art.576 și art.577 Cod civil, servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt stăpân, iar servituțile izvorăsc sau din situația naturală a locurilor, din obligația impusă de lege sau din convenția dintre proprietari.
În plus, prevederile art.579 Cod civile reglementează că cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice întrebuințare cu dânsul, fără însă a vătăma dreptul ce proprietarul fondului inferior are dobândit sau prin vreun titlu sau prin prescripție asupra acelui izvor. În speța dedusă judecății nu s-a dovedit că reclamanții ar fi dobândit în baza vreunui titlu dreptul de servitute asupra fântânii și nu au invocat nici dobândirea pe calea prescripției achizitive a acestui drept decât prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 04.02.2014, aceste precizări nefiind formulate în condiții procedurale în sensul art.132 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța nu le poate avea în vedere.
Împotriva acestei hotărâri reclamanții M. K. și M. E. au formulat recurs.
Recurenții au invocat în drept dispozițiile art. 304 pct 8, 9 CPC.
În esență s-a arătat că, implicit, prin modul în care a fost redactată acțiunea, reclamanții au cerut să se constate că au dobândit dreptul de servitute prin prescripție. Această solicitare rezultă din afirmația că "de mai multe decenii antecesorii noștri au folosit apa din această fântână";.
Recurenții au arătat că excepția prescripției a fost invocată și în fața tribunalului, această excepție putând fi invocată în tot cursul judecății.
Recurenții au mai arătat că fiind vorba despre un drept de a lua apă din fântână, acest drept poate fi asimilat în sens larg beneficiului instituit prin art. 579 C. CIV. .
Pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea a reținut următoarele:
1. Potrivit definițiilor legale și doctrinare, atunci când pentru exercitarea servituții este nevoie de acte succesive îndeplinite de proprietarul fondului dominant servitutea este necontinuă.
Din susținerile părților coroborate cu lucrările de specialitate efectuate în cauză și declarațiile martorilor audiați rezultă că servitutea ce se dorea a fi constituită are, din perspectiva manifestărilor exterioare, caracter aparent (existența căilor de acces spre fântână).
Potrivit art.630 C. CIV. doar servituțile continue și aparente se dobândesc prin titlu sau prin posesiune.
Așa cum s-a arătat anterior, dreptul de servitute invocat de reclamanți nu are aceste caracteristici (continuă și aparentă), ca atare, indiferent de momentul in care a fost invocată prescripția (în sensul art. 132 CPC) acest mod de dobândire a dreptului nu poate opera în favoarea reclamanților. În altă ordine de idei, reclamanții sunt în eroare în ceea ce privește momentul procesual în care puteau invoca dobândirea dreptului de servitute prin prescripție având în vedere calitatea pe care o au, natura și efectele acestei "excepții";.
2. Prin probe, reclamanții au tins să dovedească "destinația"; dată de proprietarul anterior al terenului pe care se află fântâna (în sensul art. 626 C. CIV.) însă atât martorii audiați cât și lucrările de specialitate au confirmat vechimea considerabilă a acestei fântâni, dar și împrejurarea că anterior existenței construcțiilor părților (case, curți) această fântână era situată într-un spațiu liber (câmp). După lotizarea terenurilor și edificarea construcțiilor fântâna a revenit în lotul pârâților, situație care nu-i îndreptățește pe reclamanți să pretindă a fi incidente prevederile art. 626 si 627 C.CIV.
3. Recurenții au mai invocat împrejurarea că potrivit practicii judiciare fântâna poate fi asimilată noțiunii de izvor, fiind astfel incidente prevederile art. 579 CPC.
Cu referire la aceste susțineri, Curtea le-a înlăturat întrucât dispozițiile legale invocate reglementează situația specială a servituților ce se creează din " situația locurilor";. Dispozițiile art. 578 și urm. C.CIV reglementează situația "izvorului"; ca sursă de apă curgătoare spre un "fond inferior"; , reglementând limitele exercițiului dreptului de proprietate al proprietarului "fondului superior";. În cauza de față nici starea de fapt și nici obiectul acțiunii nu au vreo legătură cu aceste dispoziții legale.
Având în vedere cele de mai sus, precum și dispozițiile art. 480 C. CIV., Curtea a constatat că nu sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate invocate, astfel că a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. K. și M. E.
| ← Conflict negativ de competenţă. Condiţii. Jurisprudență... | Acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Apel. Soluţii → |
|---|
