constatare nulitate act juridic absolută contract
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 1433 din data de 13.10.2015
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29.07.2013 sub nr. de dosar 24086/245/2013, așa cum a fost precizată, reclamanta ZM în contradictoriu cu pârâtul ZC, a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 360/28.01.2009.
În motivare, a arătat că prețul de 10.000 lei indicat în convenție este fictiv și derizoriu, întrucât nu i-a fost plătit și are un cuantum mult prea scăzut raportat la valoarea bunului transmis. A adăugat că s-a aflat în eroare, deoarece a crezut că a încheiat un contract de întreținere.
În drept, a invocat art. 1207 alin. (2), pct. 1 și pct. 2 NCciv, art. 1665 alin. (1) și (2) NCciv, Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Sub aspect probatoriu, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului și a probei testimoniale.
A anexat la dosar copii certificate pentru conformitate cu originalul după următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 360/28.01.2009 (f. 15-16), încheiere nr. 4999/30.01.2009 emisă de O.C.P.I. (f. 17), extras de Carte Funciară (f. 17), releveu construcții (f. 18), fișa corpului de proprietate (f. 19-20), certificat de naștere (f. 21), sentința civilă nr. 729/18.01.2013 pronunțată în dosarul nr. 19003/245/2012 pronunțată de Judecătoria Iași (f. 22), înscrisuri medicale (f. 9, 10-14, 41-42).
Prin încheierea de ședință din 27.09.2013, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă și a dispus scutirea acesteia de la plata taxei judiciare de timbru.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
În temeiul art. 258 C.proc.civ., rap. la art. 254 și 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile anexate la dosar, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială.
La solicitarea instanței, B.N.P. "Coste Ștefan & Asociații"; a comunicat actele ce au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 360/28.01.2009: titlul de proprietate nr. 4748/20.07.1994 (f. 64), certificat pentru atestarea că petentul este cunoscut ca proprietar nr. 553/26.01.2009 (f. 65), proces verbal de identificare a imobilului din 26.01.2009 (f. 66), plan de amplasament al corpului de proprietate nr. 81864/29.04.2004 (f. 67-73), certificate de naștere (f. 74-75), buletine (f. 76), încheiere nr. 4558/09.03.2005 eliberată de O.C.P.I. (f. 77), extras de Carte Funciară (f. 78), adeverință (f. 79), certificat de atestare fiscală (f. 80), contract de vânzare-cumprare (f. 81-82), încheiere nr. 4999/30.01.2009 emisă de O.C.P.I. (f. 83), extras de Carte Funciară (f. 84).
La termenul de judecată din 03.12.2014, instanța a procedat la administrarea din oficiu a probei cu interogatoriul pârâtului.
La termenul de judecată din 28.01.2015, instanța a procedat la audierea martorilor DE și ZMG
Prin notele de concluzii scrise, reclamanta ZM a precizat că solicită, în principal, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 360/28.01.2009 pentru eroare asupra naturii juridice a acestuia și, în subsidiar, constatarea nulității relative a contractului, pentru prețul fictiv și derizoriu. A mai arătat că operat întreruperea cursului prescripției dreptului de a cere constatarea nulității relative a actului, deoarece s-a judecat cu pârâtul într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Iași și a fost internată în spital o perioadă.
Analizând actele și lucrările din dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 28.01.2009, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 28 (f. 15-16), prin care reclamanta ZM, în calitate de vânzătoare, s-a obligat să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului - teren și construcții, situat în intravilan sat, com., jud. Iași, constând din suprafața de teren de 4.386,66 m.p. (suprafață de teren curți construcții de 369,73 m.p. - identică cu parcela 1(57), suprafață de teren arabil de 329,71 m.p. - identică cu parcela 2 (57/1), suprafață de teren vie hibridă de 289,00 m.p. - identică cu parcela 3(58), suprafața de teren arabil de 998,71 m.p. - identică cu parcela 4(56/1), suprafață de teren fânețe de 1.893,84 m.p., identică cu parcela 5 (56/2) și suprafața de teren ape curgătoare de 505,67 m.p. - identică cu parcela 6 (56/4)), precum și din construcțiile edificate pe parcela 1 (57), cu rezerva dreptului de uzufruct viager, iar pârâtul ZC, în calitate de cumpărător, s-a obligat să plătească suma de 10.000 lei cu titlu de preț.
Potrivit actului juridic menționat, cumpărătorul a intrat în stăpânirea de drept a imobilului din momentul autentificării contractului și urma să intre în stăpânirea de fapt a imobilului de la data stingerii dreptului de uzufruct viager.
Prin încheierea nr. 4999/30.01.2009 (f. 17), O.C.P.I. a dispus înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate al pârâtului și a dreptului de uzufruct viager al reclamantei asupra imobilului descris.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în principal, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 360/28.01.2009 pentru eroare asupra naturii juridice a acestuia și, în subsidiar, constatarea nulității relative a contractului, pentru prețul fictiv și derizoriu.
În ceea ce privește dreptul material aplicabil prezentei cauze, instanța constată că raportat la art. 3 și 4 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 și față de data încheierii actului juridic invocat de către reclamantă, este incident Codul Civil decretat în 1864.
La termenul de judecată din 28.01.2015, instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiunea având ca obiect "anulare contract de vânzare-cumpărare - nulitate relativă";.
Potrivit art. 248 din Codul de Procedură Civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau cercetarea în fond a pricinii.
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța constată că în baza Decretului nr. 167/1958, aplicabil în temeiul art. 201 din Legea nr. 71/2011, acțiunea în anularea unui act juridic se prescrie în termen de 3 ani, care, potrivit art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, începe să curgă de la data când cel îndreptățit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.
Prețul fictiv și derizoriu invocat de reclamantă constituie o cauză ce atrage nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare dedus judecății, iar față de prevederile legale menționate anterior, acțiunea în anulare întemeiată pe o astfel de cauză se prescrie în termen de 3 ani de la 28.01.2009, data încheierii contractului și momentul la care vânzătoare a cunoscut că nu i s-a plătit prețul corespunzător valorii bunului.
Potrivit art. 13 din Decretul nr. 167/1958, cursul prescripției se suspendă: a) cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere; b) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din Forțele Armate ale Republicii Populare Române, iar acestea sunt puse pe picior de război; c) până la rezolvarea reclamației administrative făcută de cel îndreptățit, cu privire la despăgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poștă și telecomunicații, însă cel mai târziu până la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamației.
Conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe: a. prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția; b. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare (...); c. printr-un act începător de executare. Prescripția nu este întreruptă dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Reclamanta susține că a operat întreruperea cursului prescripției extinctive, întrucât s-a judecat cu pârâtul într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Iași și a fost internată în spital o perioadă.
Instanța apreciază că motivele invocate de reclamată nu sunt de natură să întrerupă cursul prescripției extinctive.
Astfel, în ceea ce privește cel dintâi motiv menționat, instanța atrage atenția că, în baza art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958, introducerea unei cereri de chemare în judecată este de natură să întrerupă cursul prescripției dacă prin intermediul acesteia se pune în discuție însuși dreptul a cărui prescripție se invocă. Pe baza sentinței civile nr. 729/18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 19003/245/2012 anexată la fila 22, instanța constată că reclamanta a mai demarat un proces împotriva pârâtului, dar acest proces a avut ca obiect evacuarea pârâtului pentru nerespectarea dreptului de uzufruct viager, fără să se invoce neregularități în legătură cu prețul indicat în contractul de vânzare-cumpărare dedus judecății.
Cât privește cel de-al doilea motiv menționat, instanța constată că perioadele de internare în spital a celui împotriva căruia curge prescripția nu se numără printre cauzele de întrerupere a cursului prescripției reglementate de art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Instanța adaugă că acestea nu pot fi calificate nici drept cazuri de forță majoră care ar determina suspendarea cursului prescripției. Legea nu definește forța majoră, dar doctrina și jurisprudența admit că forța majoră presupune un eveniment absolut imprevizibil și absolut insurmontabil. Din înscrisurile medicale anexate la dosar reiese că, în cursul termenului de prescripție, reclamanta a fost internată în spital în perioade scurte de timp care nu au creat un obstacol, pe care nu a putut și nici nu era posibil, în circumstanțele date, să-l înlăture pentru a face acte de întrerupere a prescripției.
Față de cele expuse anterior, instanța urmează să admită excepția prescripției dreptului la acțiunea având ca obiect "anulare contract de vânzare-cumpărare - nulitate relativă";, invocată din oficiu.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 360/28.01.2009 de către Biroul Notarului Public "CA";, reclamanta invocă eroarea asupra naturii juridice a acestuia.
Eroarea constituie un viciu de consimțământ, prin care se înțelege falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea unui act juridic. Eroarea obstacol, numită și eroarea distructivă de voință, este cea mai gravă formă a erorii, împiedicând însăși formarea actului juridic. În cazul acesteia, falsa reprezentare cade fie asupra actului juridic ce se încheie (error in negotium), în sensul că o parte crede că încheie un anumit act juridic, iar cealalaltă parte crede că încheie un alt act juridic, fie asupra identității fizice a obiectului (error in corpore), în sensul că una dintre părți crede că tratează cu privire la un anumit bun, iar cealaltă parte are în vede un alt bun. Eroarea obstacol atrage nulitatea absolută a contractului.
În cauza dedusă judecății, reclamanta susține că a crezut că încheie un contract de întreținere și nu un contract de vânzare-cumpărare cu rezerva uzufructului viager. Ea arată că s-a aflat în eroare, întrucât nu i s-a plătit vreo sumă de bani, iar părțile se înțeleseseră anterior ca reclamanta să-i înstrăineze pârâtului imobilul din satul S, iar pârâtul să aibă grijă de aceasta până la moarte și să se ocupe de înmormântarea ei. Martorii audiați în cauză DE și ZGM au confirmat că pârâtul nu avea posibilități financiare pentru a achita contravaloarea imobilului și că intenția părților a fost ca el să primească imobilul în schimbul ajutorului pe care l-ar fi oferit reclamantei în gospodărie. Însuși pârâtul a declarat în urma interogatoriului administrat din oficiu, fila 93, că transmiterea imobilului s-a realizat în schimbul muncii pe care a prestat-o pentru reclamantă până la acel moment în cursul vieții, recunoscând că nu a remis vreo sumă de bani acesteia și că nici nu plănuia să o facă.
Față de cele expuse, instanța apreciază că susținerile reclamantei privind eroarea acesteia asupra naturii juridice a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 360/28.01.2009 de către Biroul Notarului Public "CA"; sunt întemeiate, drept pentru care urmează să constate nulitatea absolută a actului juridic menționat.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 360/28.01.2009 de către Biroul Notarului Public "Coste Ștefan & Asociații"; - nulitate relativă, instanța urmează să-l respingă ca urmare a prescripției dreptului la acțiune.
Conform art. 453 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 instanța va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu s-a făcut dovada suportării unor astfel de cheltuieli de către reclamantă conform art. 452 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010.
| ← plângere contraventionala, prescripţie aplicare sancţiune | fond funciar, rectificare titlu proprietate. Jurisprudență... → |
|---|
