Constatare nulitate act. Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Decizie nr. 16/2018 din data de 10.01.2018
Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2018:004.000016
Cod operator 2442/2443
Dosar nr. ……….
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 16/2018
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2018
Completul compus din:
PREȘEDINTE ………..
Judecător ………………
Grefier ………………….
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanții reclamanți ……. împotriva sentinței nr………. pronunțată de Judecătoria …….. în dosarul nr. ……….. în contradictoriu cu intimatele pârâte ………….., având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă ……………, fiind asistată de avocat, lipsă fiind apelanții reclamanți ………….., fiind reprezentați de avocat și intimatele pârâte …………...
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat pentru apelanții reclamanți ……….. solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr……….. pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ……….. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții ……………, în contradictoriu cu pârâtele …………..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 10.10.2008 a fost încheiat între părți contractul de credit ……….. cu ipotecă pentru suma de 58.000 CHF pentru o perioadă de 300 luni.
Potrivit art. 4 pct.1 din Condițiile generale, rambursarea creditului se va face în rate lunare ce se vor calcula începând cu data primei trageri din credit, conform graficului de rambursare ce va fi semnat și ridicat de împrumutat de la sediul unității teritoriale a băncii care i-a acordat creditul, în ziua efectuării primei trageri din credit. Graficul de rambursare va fi înmânat împrumutatului numai pentru perioada de dobândă fixă, urmând ca la expirarea acestei perioade banca să genereze un nou grafic de rambursare. În situația creditelor acordate în tranșe, împrumutatul va semna și ridica un nou grafic de rambursare după tragerea fiecărei tranșe.
Potrivit art. 1 pct. 1.5 din Condițiile speciale de creditare, tragerea și utilizarea creditului se derulează prin contul curent al împrumutatului deschis în moneda creditului și menționat în graficul de rambursare - anexa nr. 1 la contract.
Instanța a constatat că reclamanții au solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar și stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului și restituirea diferențelor de curs valutar.
Instanța a apreciat că nu se poate stabiliza cursul de schimb CHF- LEU la momentul contractării creditului întrucât la art. 1 pct. 1.5 din Condițiile speciale de creditare, se prevede că tragerea și utilizarea creditului se derulează prin contul curent al împrumutatului deschis în moneda creditului (CHF), neputându-se reține caracterul abuziv cu privire la restituirea creditului în moneda acordată întrucât aceasta se raportează la cel de-al 13-considerent al Directivei 93/13 și la Codul civil vechi aplicabil contractului în raport de data încheierii - 2008 , respectiv art. 1584 și 1578 C.civ.
Astfel, banca nu a impus clienților realizarea schimbului valutar la unitățile sale, lăsând petenților posibilitatea să găsească cel mai bun schimb valutar, neputându-se reține că restituirea creditului în moneda acordată are caracter abuziv.
Caracterul comutativ al prestațiilor nu este unul valabil întrucât întinderea prestațiilor se apreciază în moneda creditului la momentul rambursării efective conform art. 1578 alin.2 C.civ. iar caracterul imprevizibil al cursului de schimb la data plății nu determină modificarea întinderii prestațiilor cu atât mai mult cu cât rata de schimb nu este sub controlul băncii creditoare.
Chiar dacă în prezent restituirea împrumutului în CHF este împovărătoare pentru reclamanți ea nu reprezintă un câștig pentru bancă, în schimb înghețarea cursului de schimb valutar la data încheierii contractului ar reprezenta o pierdere pentru bancă care ar înfrânge principiul nominalismului monetar reglementat de art. 1578 și 1584 C.civ. dispoziții aplicabile în raport de momentul încheierii contractului.
Astfel, art. 970 alin.2 C.civ. prevede că ele ( convențiile ) "obligă nu numai la ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației , după natura sa";.
În acest sens legea consacră principiul nominalismului monetar și restituirea unui împrumut în aceiași monedă în care a fost acordat iar echitatea trebuie să vizeze analiza obligației de restituire prin prisma efectelor față de ambele părți.
Instanța nu a putut aplica teoria impreviziunii reglementată la art. 1271 C.civ. nou întrucât art. 107 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicarea a Codului civil prevede că acest text legal se aplică doar contractelor încheiate după intrarea în vigoare a noului Cod civil, în speță, contractul fiind încheiat la data de 28.03.2008.
În plus, denominarea plăților în moneda națională nu își găsește temei în Legea nr. 193/2000 iar aceasta ar însemna introducerea unei noi clauze în contract, ceea ce nu este permis judecătorului, acesta neputând reforma contractul peste voința părților și doar înlătura eventualele clauze abuzive.
Hotărârea pronunțată în cauza Kasler invocată de reclamanți, nu este nici favorabilă consumatorilor, nici defavorabilă băncilor. Este o hotărâre "neutră"; prin care instanța europeană explicitează unele noțiuni destul de generale și echivoce din Directiva 1993/13 CEE și lasă judecătorului național puterea de a aprecia cu privire la caracterul abuziv al unor clauze din contractele de credit în valută.
Contractul de credit în valută conține un element de risc valutar, însă acesta nu îl poate transforma automat într-un contract abuziv. Mai mult, atât codul civil din 1864 cât și noul cod civil consacră în materia împrumutului principiul nominalismului, potrivit căruia împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variația valorii acesteia.
Prin urmarea principiul nominalismului este tradițional în contractele de împrumut.
În cazul creditelor acordate în valută nu suntem în prezența unei clauze abuzive pentru că nu banca a instituit printr-o clauză în contract regula nominalismului, ci însuși legiuitorul. Nu se poate abdica de la acest principiu deoarece teoria clauzelor abuzive nu înseamnă negarea unor principii sau a unei reguli tradiționale de funcționarea unor instituții juridice.
De altfel chiar CEJ s-a pronunțat în sensul că nu intră sub incidența evaluării caracterului abuziv decât clauzele din contractele încheiate cu consumatorii, nu și dispozițiile legale (Hotărârea CEJ din 30 aprilie 2014, pronunțată în procedura C280/1, Barclays Bank contra Sara Sanchez Garcia, Alehandro Chacon Barrera).
Având în vedere cele menționate, a fost respinsă solicitarea reclamanților de constatare a caracterului abuziv al clauzei cuprinse în art. 4 pct.1 din Condițiile generale și art. 1 pct. 1.5 din Condițiile speciale, solicitarea reclamanților privind stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, precum și restituirea diferențelor de curs valutar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, reclamanții ……………, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a susținut că încălcarea flagranta a drepturilor consumatorilor prin punerea pe piață în perioada 2006-2008 a unor produse de creditare toxice trebuie să aibă ca efect constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind impunerea riscului valutar în sarcina consumatorilor prin contractarea creditelor în franci elvețieni (CHF) în necunoștință de cauza, fora a beneficia de o informare prealabilă corespunzătoare din partea băncilor.
În realitate, aceste produse de creditare nu ar fi trebuit comercializate (fiind periculoase, toxice) sau, cel puțin, ar fi trebuit să fie prezentate într-o manieră transparentă, adecvată, care să asigure informarea asupra avantajelor și mai ales a dezavantajelor și a riscurilor pe care le implică.
Băncile care au acordat credite în franci elvețieni au încălcat dispoziții legale imperative, care se referă la obligația de a pune pe piață produse sigure, de a informa consumatorii corect și complet asupra avantajelor și dezavantajelor acestora, de a nu insera clauze abuzive în contracte.
Toate aceste încălcări au avut drept efect încheierea unor contracte de credit prejudiciabile, pe care consumatorii nu le-ar fi încheiat dacă băncile și-ar fi respectat obligațiile legale și i-ar fi avertizat în mod corespunzător asupra riscului valutar asumat raportat la moneda CHF, înghețarea cursului valutar la momentul încheierii contractelor de credit este singura reparație posibila de care consumatorii pot beneficia pentru contractarea acestor produse financiare toxice.
Această măsură a înghețării cursului valutar se poate pune în practică prin înlocuirea obligației de restituire a creditului acordat în CHF cu obligația de restituire a acestuia în lei, conversiunea urmând a se face la data contractării fiecărui credit în parte. În perioada contractării creditelor, nivelul de informare era foarte jos, prețul imobilelor creștea semnificativ de la o zi la alia, consumatorul avea încredere totală in instituțiile de credit, consumatorul era încurajai frenetic să se împrumute, iar instituțiile de credit manifestau lejeritate maximă (ba chiar agresivitate) în acordarea creditelor șt în dobândirea unei cote de piață cât mai mare. în acest context, merită amintită o practică aproape neverosimilă în prezent: "credit doar cu buletinul").
Transparența totală (impusă sub sancțiuni grave de legislația europeană) și informarea completă a consumatorilor, precum și acordarea unui timp suficient de reflecție înainte de încheierea contractelor de credit constituie obligații prevăzute de legislația națională în vigoare la momentul arătat, care au fost ignorate de bănci, întrucât veneau în contradicție cu politicile de marketing, promovare și vânzare a produselor de creditare.
Din analiza obligații lor/drepturi lor consacrate legal ale celor două părți ale raportului juridic, raportat la circumstanțele faptice ale Încheierii convențiilor de credit, putem observa cum consumatorii erau dezinformați și influențați să aleagă un produs de creditare, creditul în CHF era monetizat ca singură opțiune în cazul în care ratingul clientului îl descalifica pentru credite în lei sau euro, pentru care se stabiliseră limite de îndatorare în raport de veniturile lunare ale clientului,
Produsele de creditare în CHF destinate persoanelor fi zice, au beneficiat de o campanie furibundă de promovare în perioada 2006-2008, acestea făcând parte din strategia activă de vânzare a băncilor, consumatorii fiind induși în eroare în mod deliberat de campaniile publicitare derulate de majoritatea instituțiilor bancare din perioada 2006-2008.
Contractarea acestui produs de creditare era prezentată ca fiind preferabilă creditorilor în alte monede pentru că, aparent, avea costuri mai mici decât creditele în alte monede, suma acordată era mai mare, iar CHF era promovat ca fiind o monedă foarte stabilă, consumatorii fiind direcționați către acest produs prin prezentarea acestor avantaje care, în următorii ani, s-au dovedii a fi, fără excepție, înșelătoare.
Alegerea acestui tip de credit făcută de consumatori pe baza informațiilor primite de la bancă într-o manieră înșelătoare a fost una prejudiciabilă, întrucât în scurt timp, avantajele s-ou transformat în dezavantaje, iar creditele în CHF au devenit ruinătoare.
Se apreciază astfel că, clauzele care instituie obligația de a restitui creditul m moneda "contractată" (CIIF) sunt abuzive, întrucât plasează în sarcina consumatorului întreg riscul valutar, fără o informare corespunzătoare, acest risc special trebuia atenuat prin avertizarea consumatorilor anterior contractării creditului, banca trebuind să cunoască, prin diligente proprii unui profesionist din domeniul bancar, că moneda CHF se va aprecia în raport cu alte valute (aspect reținut în pct. 88, Concluziile avocatului general din 12 februarie 2014, cauza C-26/13).
Riscul cel mai mare implicat de creditele denominate în CHF era variația cursului valutar, aspect asupra căruia consumatorii nu au fost avertizați în niciun mod la încheierea contractelor deduse judecății.
Evoluția ulterioară a cursului CHF a adus prejudicii imense debitorilor și a avantajat băncile care obțin un pierit suplimentar consistent, acest produs se caracterizează prin suportarea variației cursului de schimb valutar exclusiv de către împrumutat, acesta având reprezentarea unui curs de schimb foarte stabil la momentul acordării creditului.
Împrumutații nu aveau niciun interes special pentru a solicita un credit în franci elvețieni de vreme ce nu realizau venituri în această monedă, nu utilizau această monedă și nu cunoșteau aproape nimic despre ea, decizia de a contracta un credit în franci elvețieni fiind indusă de bancă, printr-o promovare insistentă și prin neîndeplinirea obligației de informare doar în scopul de a atinge o anumită cotă de piață".
Nerespectarea de către instituțiile de credit a obligațiilor de Informare, consiliere și avertizare anterior încheierii contractelor de credit cu reclamanții reprezintă o încălcare a legii și circumstanțiază săvârșirea unei fapte ilicite de natură a atrage nulitatea clauzelor referitoare la obligația împrumutatului la restituirea creditului în franci elvețieni (CHF) la paritatea leu-franc elvețian de la data achitării fiecărei rate, precum și a clauzelor vizând suportarea riscului valutar de împrumutatul-consumator.
Comercializarea unui astfel de produs și introducerea în contract a unor astfel de clauze, enumerate în petitul cererii de chemare în judecată, coroborate cu nerespectarea obligațiilor precontractuale creează fin dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiilor părților în defavoarea consumatorului și constituie o încălcare a art. 4 alin, (1) din Legea nr. 193/2000.
Exigența respectării cerințelor bunei-credințe este cuprinsă și în legislația protecției consumatorilor, fiind unul dintre indiciile caracterului abuziv al unei clauze art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, art. 79 din Codul consumului.
In cadrul reglementărilor specifice referitoare la creditele destinate persoanelor fizice, se regăsesc texte exprese cu privire la obligația băncii de informare a consumatorilor în etapa precontractuală.
Această soluție este motivata de constrângerile inerente societății de consum, consumatorii fiind considerați incapabili, oricât de bine ar fi informați, să tragă toate concluziile ce se impun din complexitatea tehnică a bunurilor șl serviciilor care constituie obiectul contractelor a căror încheiere este propusă sau din subtilitatea juridică sau economică a clauzelor care alcătuiesc cuprinsul convențiilor ce le sunt impuse.
Intensitatea acestei obligații variază: aceasta poate fi mai pronunțată în ipoteza unor servicii sau produse de creditare implicând un risc valutar, astfel cum este cazul creditelor acordate în moneda franc elvețian.
Se apreciază, prin urmare, ca obiectul obligației de consiliere este mai profund decât cel al informării obișnuite, întrucât debitorul nu se poate limita la enunțarea unor chestiuni de fapt, ci trebuie să evidențieze clientului oportunitatea, în plan tehnic și/sau pecuniar, a încheierii contractului preconizat.
Pentru o buna executare a datoriei de consiliere nu este suficientă simpla atenționare a cumpărătorului asupra aspectelor de ordin teluric ale unui echipament sau altul, ci este necesară asigurarea că profanul (consumatorul) a achiziționat un bun corespunzător trebuințelor sale concrete.
De altfel, asumarea unei astfel de obligații de către Bancă este expresă, acordarea unui credit fiind precedată în toate cazurile de analiza dosarului și îndrumarea potențialului client/împrumutai de un consilier de credit.
Așadar, nu este suficient ca acea clauza să fie clară, "vizibilă" din punct de vedere gramatical, ci și inteligibilă în plan juridic și economic, adică aptă să arate consecințele asumării obligațiilor și riscurilor generate de contract.
Pentru nerespectarea obligației precontractuale generale de informare, obligație consacrată prin norme legale imperative, care ocrotesc un interes public, clauzele din contract afectate de neîndeplinirea acestei obligații sunt lovite de nulitate absoluta.
Răspunderea civilă delictuală a băncilor se va materializa prin suportarea riscului valutar de către bănci, cu titlu de reparare în natură a prejudiciului suportat în urma nerespectării de către bănci a obligațiilor precontractuale de informare, consiliere și avertizare și stabilirea obligației consumatorilor de a restitui creditul la cursul valutar de la momentul acordării.
Se apreciază că întrucât consumatorilor le-a fost provocată o pagubă, în sensul art. 1 pet. 12 din O-G. nr. 21/1992 -prejudiciul creat consumatorului prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte (toxic), precum și cel creat de servicii necorespunzătoare furnizate de prestator - se impune aplicarea prevederilor art. 12 șl 15 din O.G. nr. 21/1992, respectiv a prevederilor art. 17 din Codul consumului, respectiv constatarea faptului că băncile au furnizat prin intermediul contractelor de credit servicii defectuoase.
Se apreciază că produsele de creditare în CHF nu ar fi trebuit să existe pe piață, la momentul respectiv, iar dacă totuși ele au fost comercializate, ar fi trebuit să fie prezentate într-o manieră transparentă, care să permită consumatorilor aprecierea impactului economic al creditelor respective. Aplicarea Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionist și consumatori (care transpune prevederile Directivei 93/13/CEF) este condiționată de stabilirea calității de consumator, respectiv a calității de profesionist. Prin urmare, utilizarea contractelor de adeziune în sine nu este o măsură ilicită, ci constituie doar premisa pentru verificarea celorlalte condiții ale clauzelor abuzive. Tocmai pentru că instituția de credit utilizează acest gen de contracte, face ca îndeplinirea celorlalte obligații să fie esențială pentru formarea valabila a contractului. Preocuparea legiuitorului este evidentă pentru reglementarea detaliată și în numeroase acte normative a comportamentului corect al profesionistului față de consumatori; în aplicarea legii, este evidentă necesitatea monitorizării comportamentului profesioniștilor de către organismele abilitate (inclusiv instanțele de judecată) și sancționarea drastică în cazul constatării încălcării legii de către profesioniști.
Așadar, condiția dezechilibrului semnificativ contrar principiului bunei-credințe, se apreciază în funcție de plasarea consumatorului de către profesionist într-o situație juridică inferioară decât cea prevăzută în legislația internă și nu prin compararea efectivă a contra-prestațiilor părților rezultând din clauzele contractuale analizate.
Prin încălcarea de către bănci a obligațiilor legale menționate mai sus, acest dezechilibru este incontestabil, poziția juridică a consumatorului, garantata de legea romană, fiind una în care decizia de a contracta este documentată cu toate caracteristicile și riscurile contractului în care se pregătește să intre.
Modul în care profesionistul a acționat l-a pus pe consumator în postura de a contracta un produs de creditare prejudiciabil, fară a cunoaște riscurile asociate acestuia, fiind indus prin raportarea sumei de restituit la o monedă - francul elvețian, CHF. Efectul încălcării obligațiilor legale arătate este constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale prin care se instituie în sarcina consumatorilor obligația resti¬tuirii în CHF a creditului și de a suporta riscul valutar raportat la această monedă, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 193/2000, consecința calificării ca abuzive a clauzelor contractuale atacate constă în lipsirea acestora de efecte în raport cu consumatorii. Se arată că răspunderea băncilor este una de natură delictuală, constând în încălcarea unor obligații legale imperative anterioare încheierii contractelor de credit, iar reparația prejudiciului cauzat consumatorilor prin aceste încălcări se poate obține numai prin lipsirea totală de efecte a clauzelor prin care se instituie în sarcina consumatorilor obligația restituirii în CHF a creditului și de a suporta riscul valutar raportat la această monedă. Momentul la care se stabilește cursul pentru efectuarea conversiei nu poate fi altul decât momentul încheierii contractului de credit, întrucât acela a fost momentul la care suma ce putea fi creditată a fost stabilită (prin raportare la cursul de schimb CHF-leu de la acea dată), soluția "înghețării" cursului la momentul contractării se justifică pe considerentul ca acela era singurul curs pe care îl putea percepe și accepta conștient consumatorul. Ulterioara creștere a cursului depășește, în mod evident, "posibilitatea reală" a consumatorului de a lua cunoștință de ea la momentul încheierii contractului [ceea ce face aplicabile dispozițiile alin. (1) lit. b) din anexa la Legea nr. 193/2000, care stabilesc o prezumție absolută de caracter abuziv al unei clauze care obligă consumatorul să se supună unor clauze contractuale de natura a-i mări obligațiile dar de care nu a avut cum să ia cunoștință la momentul contractării.
La data de 22.05.2017 pârâta ……….. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Analizând apelul declarat, raportat la motivele de apel invocate în cauză, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr ……….., pronunțată în dosarul nr ……….. al Judecătoriei Tg Jiu, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții ………. în contradictoriu cu ………. . Prin cererea de chemare judecată, reclamanții solicitaseră constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale privind efectuarea plăților în moneda creditului și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar, înghețarea cursului de schimb valutar CHF -leu la valoarea de la data încheierii contractului, obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate în plus față de cursul de la data încheierii contractului, cheltuieli judecată.
Împotriva sentinței mai sus amintite au formulat apel reclamanții ………….. solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii formulate.
În susținerea apelului, apelanții reclamanți au expus pe larg motivele pentru care consideră abuzive clauzele a căror nulitatea au solicitat-o prin acțiune, apreciind nelegală hotărârea primei instanțe ce a respins acțiunea reclamanților.
Cu privire la constatarea ca abuzivă a clauzelor referitoare la riscul valutar și stabilizarea cursului valutar CHF -leu la valoarea de la data încheierii contractului, Tribunalul apreciază ca temeinice susținerile apelanților. Clauzele privind suportarea de către împrumutați a riscului valutar au fost cuprinse în prevederile art. 4 pct. 1 din Condițiile generale și art. 1.5 din Condițiile speciale ale contractului de credit nr ………., prevăzându-se că împrumutații vor suporta din resurse proprii toate diferențele de curs valutar rezultate din conversia sumei creditului în valuta în care s-a acordat creditul.
Tribunalul constată că pentru a avea caracter abuziv, în sensul prevederilor art.4 din Legea nr.193/2000, este necesar ca o clauză contractuală stipulată într-un contract încheiat între un consumator și un profesionist să întrunească următoarele condiții minimale: să nu fi fost negociată cu consumatorul, să fie de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar bunei credințe și în detrimentul consumatorului, respectiv să nu respecte criteriile de transparență și inteligibilitate. Referitor la criteriul transparenței, este necesar ca orice clauză contractuală să fie redactată într-un mod clar și neechivoc, iar pentru înțelegerea acesteia să nu fie necesare cunoștințe de specialitate, după cum specifică chiar art.1 din Legea nr.193/2000. În evaluarea caracterului clar și inteligibil al unei clauze contractuale se are în vedere un criteriu obiectiv, prin raportare la tipul consumatorului cu educație și grad de cunoaștere mediu, întrucât se impune ca orice consumator să aibă posibilitatea de a-și forma un punct de vedere corect cu privire la existența și conținutul unei clauze. Totodată, din cuprinsul Legii nr 193/2000 reiese obligația profesionistului să informeze, complet, corect și precis consumatorii asupra caracteristicelor esențiale ale serviciilor financiare oferite, astfel încât aceștia din urmă să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în deplină cunoștință de cauză, între produsele și serviciile oferite, în conformitate cu propriile interese.
În ce privește caracterul nenegociat al clauzelor supuse analizei, tribunalul reține că acestea nu au fost negociate de părțile în litigiu, au avut un caracter preformulat, astfel încât pârâtei îi revenea obligația de a proba faptul că acestea au fost negociate, prin raportare la dispozițiile art. 4 alin. (3) teza finală din Legea nr. 193/2000, fără însă ca o asemenea probă să fie făcută. Tribunalul apreciază că alegerea de către consumator a unui tip de contract financiar nu echivalează cu o negociere propriu-zisă care să se poarte asupra clauzelor contractuale, contractele de credit fiind contracte preformulate impuse de bancă clienților în baza unui model validat în prealabil de bancă, astfel libertatea de voință a clientului rezumându-se la a semna sau nu contractul pe care l-a ales în prealabil, alegere care este și ea controlată de bancă, aceasta fiind cea care stabilește ,,ratingul clientului";, elemente în funcție de care banca indică clientului tipul de credit pe care îl poate contracta. Mai mult, nu prezintă relevanță nici faptul că reclamantul nu și-au exprimat nemulțumirea față de conținutul unora dintre clauze cu ocazia încheierii contractului, câtă vreme nu s-a probat de către profesionist faptul că eventualele obiecțiuni a ar fi putut influența modul de redactare al clauzelor cu privire la care au fost ridicate.
În jurisprudența constantă a C.J.U.E. (cauzele C-241/98, C-484/08, C-26/13) și a Î.C.CJ. (Deciziile Secției a Il-a Civile nr. 3661/20.11.2014, nr. 3864/04.12.2014, nr. 1410/21.05.2015) s-a relevat în mod constant faptul că valabilitatea și caracterul abuziv al clauzelor contractuale din contractele încheiate de profesioniști cu consumatorii se examinează întotdeauna din perspectiva legislației speciale a protecției consumatorilor, nu a dreptului comun; că "limbajul clar și inteligibil"; nu înseamnă doar claritate gramaticală ci și posibilitatea pentru consumator de înțelegere a mecanismului contractual și a consecințelor economice, chiar și în cazul unor clauze care vizează obiectul principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului.
Tribunalul constată că raportat la circumstanțele economice de la momentul încheierii convenției și la posibilitățile de a cunoaște implicațiile clauzelor contractuale pe termen lung, contractarea creditului în franci elvețieni apărea a fi mai avantajoasă față de alte oferte de creditare în lei sau în euro. Însă pe parcursul contractului, francul elvețian s-a apreciat într-un mod rapid,astfel că, raportat la moneda națională, valoarea acestuia s-a dublat, cu repercusiuni grave asupra consumatorului în privința posibilității de îndeplinire a obligațiilor de plată a ratelor lunare, cu riscul de a pusă în imposibilitatea de executare fortuită a contractelor încheiate.
La data semnării contractului de credit din speță (10.10.2008), cursul leu/franc elvețian era de 2,48 lei/l franc elvețian iar la data introducerii acțiunii, 08.07.2016, acest curs a depășit 4 lei/l franc elvețian, atingând nivelul de 4,16 RON/ 1 CHF, creșterea față de momentul acordării creditului fiind evidentă. În raport de aceste împrejurări de fapt, Tribunalul reține că s-a produs o schimbare fundamentală față de momentul contractării împrumutului când a fost exprimată voința de a contracta a consumatorilor, astfel că, în prezent, aceștia din urmă sunt obligați la prestații vădit disproporționate față de cele avute în vedere la data încheierii contractului de credit.
Tribunalul apreciază că banca, în calitatea sa de profesionist în sistemul bancar, cunoștea sau trebuia să cunoască studiile de specialitate anterioare acordării creditului, realizate de specialiștii ai Băncilor Naționale ale Elveției dar și ale României, care indicau că francul elvețian este o monedă cu cele mai ridicate proprietăți de refugiu, înregistrând aprecieri semnificative în perioada episoadelor de criză și că riscurile de curs valutar sunt transferate integral asupra debitorilor neacoperiți ,consumatori care nu realizează venituri în franci elvețieni. Tribunalul constată că Banca nu a prezentat consumatorului la momentul anterior contractării creditului riscurile valutare ce derivă din contractarea unui credit în franci elvețieni, astfel riscurile valutare au revenit exclusiv în sarcina consumatorului. În aceste condiții, banca nu a oferit consumatorului, aflat într-o pozitie de inferioritate în raport cu finanțatorul, o protecție anticipată adecvată împotriva riscului valutar, acțiune care fără îndoială ar fi antrenat costuri suplimentare ce ar fi avantajele creditului în franci elvețieni comparativ cu cele existente în alte monede străine.
Instanța de control constată că au caracter abuziv clauzele contractuale ce prevăd suportarea în întregime a riscului valutar de către reclamant, obligația de a rambursa creditul în moneda CHF, indiferent de evoluția parității acestei monede străine cu moneda națională, ducând la un efort financiar enorm din partea acestuia, plătind o rată lunară ce reprezintă în lei mai mult decât dublu în prezent, față de data încheierii contractului de credit.
Raportat la poziția de inegalitate în care acționează părțile în contractul de credit, în sarcina băncii, ce are poziția dominantă, există obligația informării în mod complet, corect și precis a consumatorului cu privire la aspectele esențiale ale produsului oferit (art. l8 din OG 21/1992) și implicit cu privire la implicațiile îndatorării și la riscurile reprezentate de volatilitatea cursului valutar, astfel cum reiese din O.U.G. 50/2010. În speța dedusă judecății, banca nu a acționat cu bună credință, aceasta neîndeplinindu-și obligația de a explica riscurile clienților, astfel încât aceștia să aibă posibilitatea de a evalua consecințele economice ale contractării creditelor. Astfel, în condițiile în care împrumutații nu au fost corect informați de către bancă la momentul contractării creditului, fiind influențați in alegerea tipului de credit de condițiile atractive prezentate de bancă, fără a li se atrage asupra posibilității de schimbare în viitor a acestor condiții contractuale în care doar împrumutații vor suporta greul, fără ca finanțatorul să fie atins de aceste schimbări de curs valutar, se reține reaua credință a băncii în momentul contractării contractului cu împrumutații. În speță, prin neîndeplinirea obligației de informare asupra riscului valutar accentuat, profesionistul a obținut un avantaj economic vădit disproporționat față de consumatori, creând un dezechilibru major și contrar bunei-credințe obiective între drepturile și obligațiile părților din contract.
Având în vedere dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzei de risc valutar, în detrimentul consumatorului, un remediu apt să înlăture consecințele negative ale clauzelor privind suportarea de consumator a riscului valutar îl constituie stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit mai sus menționat, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit, calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la această valoare pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului și restituirea sumelor plătite în plus către reclamanți,astfel încât să se asigure o proporționalitate a prestațiilor asumate de părți care să corespundă manifestării de voință în sensul angajării în acest raport juridic.
În privința respingerii de prima instanța a cererea de denominare, Tribunalul apreciază ca legală și temeinică soluția pronunțată. Astfel, se apreciază că dispoziția contractuală privind moneda în care este acordat creditul-franci elvețieni, nu prezintă o complexitate deosebită care să necesite o detaliată informare prealabilă iar în cauză nu s-a făcut dovada că decizia de a opta pentru creditul în CHF nu a corespuns nevoilor consumatorului sau nu a fost luată în cunoștință de cauză, astfel că cererea de înlocuire a obligației de restituire a creditului in franci elvețieni cu obligația de restituire a sumei în lei apare ca lipsită de fundament juridic.
Instanța reține că dispozițiile contractuale referitoare la restituirea creditului în franci elvețieni sunt clare și inteligibile, nepresupunând dificultăți de înțelegere. Este evident din cuprinsul acestor clauze că cel mai puțin avizat consumator poate înțelege că a contractat un credit în CHF și are obligația de a achita lunar sume în aceeași monedă, CHF.
Prin simplul fapt al contractării unui credit în valută nu s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părțile, cu atât mai mult cu cât, prin soluția instanței de apel referitoare la stabilizarea cursului francilor la data încheierii contractului, au fost înlăturate consecințele creșterii galopante a cursului leu-franci elvețieni.
Tribunalul apreciază că, în privința clauzei privind restituirea creditului în moneda în care a fost acordat, nu se poate reține reaua credință a bănicii. Astfel, în mod corect prima instanța a reținut că părțile au încheiat un contract de credit bancar căruia i se aplică principiul nominalismului monetar, reglementat de art. 1578 cod civil 1864, conform căruia restituirea împrumutului se face în moneda în care creditul a fost acordat. Se apreciază de instanța de control că banca nu l-a plasat pe consumator într-o poziție de inferioritate celei reglementate de lege, atâta timp cât Codul civil de la 1864 consacră în materia împrumutului principiul nominalismului. Așadar, întrucât principiul nominalismului este consacrat legislativ, în cazul creditelor în valută nu suntem în prezenta unor clauze abuzive întrucât regula restituirii în aceeași monedă este instituită de lege nu reglementată de o clauză contractuală care doar aplică regula legală. De altfel și CJUE s-a pronunțat în sensul că pot face obiectul controlului caracterului abuziv numai clauze contractuale nu și dispoziții legale, în Cauza C 280/13, Barclays Bank contra Sara Sanches Garcia, Alehandro Chacon Barrera, se reține că sunt excluse discutării caracterului abuziv acte cu putere de lege și norme administrative ale unui stat membru.
Pentru motivele mai sus expuse, Tribunalul, în baza art 480 cpc, va admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr ……….. pronunțată în dosarul nr ……………., pe care o va schimba în parte, în sensul că va constata nulitatea absolută a clauzei privind schimbul valutar, va dispune recalcularea și plata ratelor în moneda creditului la cursul de schimb de la data încheierii contractului, va dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de diferență de curs valutar între ratele plătite și cele care ar fi trebuit achitate ca urmare a recalculării la cursul de la data încheierii contractului, cu dobânda legală de la data reținerii până la data restituirii efective, urmând să mențină soluția primei instanțe cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzei privind efectuarea plăților în moneda creditului.
Reținând culpa procesuală a intimatei pârâte, în temeiul art. 453 și art. 455 C.proc.civ va obliga intimatele pârâtele să plătească apelanților reclamanți suma de 4800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat reclamanți pârâți, dovedit prin chitanța nr 24/14.11.2017, depusă la fila 57 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți ……………….., împotriva sentinței nr………….. pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. …………….., în contradictoriu cu intimatele pârâte ………….., având ca obiect constatare nulitate act.
Schimbă sentința nr………….. pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ……………… în sensul că, constată caracterul abuziv al clauzei privind riscul valutar.
Dispune recalcularea și plata ratelor în moneda creditului la cursul de schimb de la data încheierii contractului.
Dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de diferență de curs valutar, între ratele plătite și cele care ar fi trebuit achitate ca urmare a recalculării la cursul de schimb de la data încheierii contractului, cu dobânda legală de la data reținerii până la data restituirii efective.
Respinge cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzei privind efectuarea plăților în moneda creditului.
Obligă intimatele pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4800 lei către apelanții reclamanți, reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Ianuarie 2018, la Tribunalul Gorj.
Președinte
L.S Judecător
L.S
Grefier
l.s
| ← Constatare nulitate act. Jurisprudență Cereri; Chemare în... | Constatare nulitate act. Jurisprudență → |
|---|
