Constatare nulitate act. Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Decizie nr. 10/2018 din data de 10.01.2018
Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2018:004.000010
Cod operator 2442/2443
Dosar nr. …….
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 10/2018
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2018
Completul compus din:
PREȘEDINTE …
Judecător ….
Grefier …..
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanții reclamanți A împotriva sentinței nr………… pronunțată de Judecătoria ……… în dosarul nr. ………., în contradictoriu cu intimații pârâți …………., având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat X în substituire avocat Z pentru intimata pârâtă ……….., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care, tribunalul a pus în discuție probatoriul solicitat de apelanții reclamanți prin cererea de apel, respectiv proba cu înscrisuri și proba cu martori.
Avocat X, în substituire avocat Z, pentru intimata pârâtă ……….. a solicitat respingerea probatoriului solicitat de apelanții reclamanți prin cererea de apel.
Tribunalul, a respins probatoriul solicitat de apelanții reclamanții apreciind că înscrisurile existenta la dosarul cauzei sunt suficiente pentru formarea imaginii asupra întregului proces, iar proba cu martori nu se impune în acest stadiu procesual, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, s-a constata cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat X în substituire avocat Z pentru intimata pârâtă …………. a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Prin sentința nr. ………. pronunțată de Judecătoria …….. în dosarul nr. ……….., a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei .. și în consecință respinge cererea față de aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală. A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A, împotriva pârâtelor. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a … Company, reprezentată de …. SRL, instanța a admis această excepție, în cauză făcându-se dovada cesionării creanței ce rezultă din contractul de credit.
Astfel, pârâta … SA a declarat scadent anticipat creditul ca urmare a neîndeplinirii de către reclamanți a obligațiilor de plată asumate prin contract, cesionând creanța către pârâta …. Company, reprezentată de …. SRL, cesiune care s-a realizat conform dispozițiilor legale ale Codului civil 2009, sub imperiul căreia s-a încheiat contractul de cesiune, respectiv art. 1566-1578 C.civ.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes și excepția nulității invocate prin întâmpinare, instanța a apreciat că acestea nu sunt veritabile excepții, ci apărări de fond.
Pe fondul cauzei, analizând actele si lucrările dosarului, în raport cu prevederile Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori, având în vedere probatoriul administrat în cauza, instanța a reținut următoarele:
Între reclamanții A, în calitate de împrumutați și pârâta …. SA, în calitate de creditor, s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. ……………..07.05.2008, prin care reclamanților le-a fost acordat un împrumut în valoare de 60.000 Euro pe o perioadă de 300 luni, în care s-a prevăzut la art.9 pct. a - un comision de rambursare anticipată, la art.9 pct.b - un comision de acordare credit de 2,50% flat, la art. 9 pct c - un comision de administrare de 30,00 Euro/lunar, reprezentând un procent de 0,05 % din valoarea creditului contractat, la art.9 pct d - un comision de transformare pentru prima solicitare - flat de 0,50% flat, la art. 9 pct e - un comision de transformare pentru următoarele solicitări - flat de 1,00% flat.
Prin prezenta acțiune reclamanții solicită constatarea nulității absolute a clauzelor înscrise la art. 4, art. 9 lut a,b,c,d din contract și obligarea pârâtei la încheierea unui nou contract fără clauze abuzive, cu restituirea creditului în moneda națională, fără comisioanele prevăzute de art.9 din contractul de credit.
Instanța a reținut că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 969 cod civil din anul 1864, față de prevederile art. 102 din Legea 71/2011, având în vedere data încheierii contractului de credit.
Potrivit art. 966 Cod civil cauza, respectiv obiectivul urmărit de părți la încheierea convenției, este o condiție de fond, esențială, de validitate a actului juridic și trebuie să fie licită și morală, în caz contrar operând sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată oricând, pe cale de acțiune și pe cale de excepție, acțiunea fiind imprescriptibilă, potrivit art.2 din Decretul 167/1958, aplicabil în speță în raport de art.201 din Legea 71/2011.
Conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 193/2000, aceasta lege transpune prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
A reținut instanța că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 "orice contract încheiat între comercianți si consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale, clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate";.
În alineatul 2 din același articol, se arată că ,,în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului";.
Potrivit art.1 alin.3 din Legea nr.193/2000 ,,se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii";.
Referitor la clauzele menționate în convenția de credit, instanța a reținut că, potrivit art.4 alin. 1 și 2 din Legea nr.193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de profesioniști pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Potrivit alin. 3 din Legea 193/2000 în situația în care anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul, nu este exclusă aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Totodată, conform alin. 1 lit. a din anexa Legii 193/2000 "Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat în contract.";
Așadar, sunt stabilite prin dispozițiile Legii nr.193/2000 trei condiții a căror îndeplinire cumulativă relevă caracterul abuziv al unei clauze incluse într-un contract încheiat cu consumatorii: clauza să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, clauza să fie contrară bunei-credințe si prin ea însăși, sau împreună cu alte prevederi din contract, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.
Contractul preformulat a fost definit de Ordinul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr. 92/2007 (Publicat în M.Of nr. 128/2007) ca fiind acel tip de contract redactat în întregime sau aproape în întregime de către operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputând modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci având doar posibilitatea de a le accepta sau nu.
În speță, contractul încheiat de părți este unul preformulat, standard, din probele administrate în cauză nerezultând că părțile au purtat o negociere reală, în care reclamanta să fi putut influența în vreun fel condițiile prestabilite, semnarea cererii de acordare a creditului de către reclamanți și trecerea unui interval de timp de la semnarea cererii până la încheierea contractului neputând fi considerate ca fiind o negociere reală a contractului.
Potrivit art.2 din Legea 193/2000: ,,Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intra sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.";
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 193/2000, clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua, iar potrivit dispozițiilor art. 12 din același act normative ,, (1) În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.(2) La cererea de chemare în judecată va fi anexat procesul-verbal întocmit potrivit art. 11. (3) Asociațiile pentru protecția consumatorului care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 30 și 32 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, îl pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, la instanța prevăzută la alin. (1), pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum și modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispozițiile art. 13 alin. (1) și (4) sunt aplicabile. (4) Dispozițiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conține clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acțiune ori pe cale de excepție, în condițiile legii";.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 ,,instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum și să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activității profesionale";.
Așadar, din dispozițiile citate anterior se desprinde concluzia că, în baza Legii nr. 193/2000 poate fi constatată existența clauzelor abuzive în contractele încheiate de profesioniști cu consumatorii, aflate în derulare, ori în speță contractul nu mai produce efect ca urmare a declarării creditului scadent anticipat și cesionarea creanței rezultată din contract de credit, către ….Company.
Pentru considerentele arătate, instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții reclamanți A solicitând admiterea apelului, cu rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii principale așa cum a fost formulată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Primul motiv de apel vizează motivarea sentinței apelate care este străina de natura pricinii reținând, la fila 6 a sentinței, faptul ca prezenta acțiune poate fi formulata doar daca cei de la protecția consumatorului au fost sesizați in prealabil cu privire la existenta clauzelor abuzive si au constatat efectiv existenta unor astfel de clauze fiindcă legea nu prevede o astfel de procedura prealabila.
Al doilea motiv de apel vizează motivarea contradictorie a sentinței apelate, fiindcă, la fila 5 a sentinței apelate, instanța de fond retine ca actul dedus judecații in acest dosar, respectiv contractul de credit, nu ar fi un contract standard preformulat, cu clauze preformulate si nu negociate de părți, deși, din copia acestui contract, rezulta faptul ca acest contract de credit are o forma standard, care a obligat părțile sa accepte sau sa respingă oferta propusa de banca, iar la fila 6 a sentinței, instanța de fond retine faptul ca avem un contract preformat, fără a analiza in continuare daca clauzele acestuia sunt sau nu împovărătoare pentru reclamanți, așa cum GUE a analizat toate cauzele trimise spre analiza din România cu privire la clauzele abuzive din contractele de credit. Cum o instanța internaționala se apleacă spre analiza cuantumului final al obligațiilor de plata rezultat dintr-un contract de credit, consider ca si instanțele de judecata ale Statului Roman trebuie sa meargă in același sens cu CJUE, mai ales ca aceasta practica judiciara privind clauzele abuzive a început sa se realizeze la sesizarea GUE si nu la sesizarea instituțiilor statului roman.Observând înscrisul material care consemnează convenția de creditare încheiate intre părți, aceasta are aceeași forma si conținut ca toate contractele de credit încheiate de banca cu toți clienții săi. Apelantul a susținut că nu se poate reține starea de fapt menționata la fila 5 in motivarea sentinței apelate, in sensul ca nu este un contract preformat, in care a fost exclusa negocierea dintre părți, fiindcă din forma si conținutul înscrisului ce materializează convenția de creditare din litigiu rezulta existenta unei forme stas, cu clauze prestabilite, in care numai numele împrumutaților si suma împrumutata diferă de la un contract la altul.
Al treilea motiv de apel vizează aplicarea greșita a dispozițiilor legale reținute de instanța de judecata, respectiv art. 1 alin.3, art.4, art.2, art.6 din Legea nr.193/2000 si art.30, 32 din Ordonanța Guvernului nr.21/1992, fiindcă niciuna din aceste dispoziții nu interzice verificarea de catre instanța de judecata a cuantumului final al contractului de credit din litigiu, cuantum rezultat prin însumarea împrumutului contractat cu dobânda percepută de banca si cu comsioanele percepute si enumerate la art.9 din contractul de credit din litigiu, punctele a, b, c, d, e, asa cum a făcut si GJUE.
Prin refuzul instanței de judecata de a analiza cuantumul final al sumei ce a trebuit sa o restitui, suma pe care Banca a concesionata-o catre … SRL, apreciez ca nu mi s-a asigurat un cadru procesual echitabil, asa cum acesta este reglementat de art. VI CEDO, fiindcă caracterul abuziv al clauzelor contractuale din litigiu este dat de faptul ca suma finala ce a fost cesionata de intimata-parata a depășit suma împrumutata cu un procent mult mai mare de cota de 100% raportat la suma împrumutata.
In ce privește fondul litigiului, apreciază ca prezenta acțiune este întemeiata, fiindcă a împrumutat o suma fixa de bani in moneda euro, in baza unui contract de credit care cuprindea mai multe comisione, respectiv comisionul de rambursare anticipata (art. 9 punctul a), comisionul de administrare in cuantum de 30 euro pe luna (art.9, punctul d), comisionul de acordare credit (art.9 lit.c) comisioanele de transformare (art.9 punctele d și e), care au majorat suma ¬împrumutata foarte mult, cu un procent mai mare de 100%, făcând-o foarte împovărătoare pentru noi părțile, atât datorita creșterii cursului valutar in favoarea monedei euro, cat si datorita acestor comisioane .
Contractul de credit din litigiu este lovit de nulitate absoluta parțiala, fiindcă:- clauzele acestui contract nu au fost negociate, ci stabilite de Banca prin pachetul de creditare oferit tuturor persoanelor interesate, fapt ce este sancționat de art.3 din Directiva 85/577/ CEE, privind drepturile consumatorilor;- comisioanele si modul de rambursare in moneda euro a creditului din litigiu, ridica prețul inițial al contractului de credit cu o cota mai mare de 100% fata de valoarea inițiala, cota care nu este acceptata de CJUE, in acest sens fiind practica acestei instanțe cu privire la clauzele abuzive din contractele de Creditare; cu ocazia încheierii contractului de creditare din litigiu, nu s-a prezentat niciun studiu, din care sa putem prevedea cursul acestei monede, deși cursul acestei monede a făcut imposibila restituirea acestui credit la termen, alături de modificarea locurilor noastre de munca;- nu s-a permis refinanțarea acestui credit in condiții mai avantajoase având in vedere modificarea locurilor de munca, a veniturilor noastre si a cursului valutar. Toate aceste aspecte prezentate anterior au condus la imposibilitatea practicării profesiei de medic in tara si a restituirii creditului din litigiu, conform graficului de rambursare. Astfel, obligațiile împrumutaților, adică a reclamanților, sunt nu numai prea împovărătoare, ci crează o stare de dezechilibru contractuala si faptica, care nu se justifica, si care nu este acceptata de CJUE. Fiindcă obligația contractuala nu mai este susceptibila de executare întrucât împrejurările in care trebuia executata o fac radical diferita de cea asumata in contract, consideram ca este aplicabila teoria impreviziunii. Apreciază ca prezenta acțiune este întemeiata si cu privire la restituirea împrumutului din litigiu in moneda naționala, fiindcă imposibilitatea restituirii împrumutului contractant cu parata BCR a fost îngreunată si de modificarea cursului valutar inițial al monedei euro. Din aceste motive a înțeles sa promoveze prezenta acțiune. Prin aceasta acțiune, s-a dorit să se constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive din art.4, referitoare la restituirea împrumutului din litigiu in moneda euro, art.9 litera a, b, c, d, e, referitoare la comisiónele bancare, din contractul nostru de credit bancar pentru persoane fizice încheiat cu BCR, nr.2008204064 din 07.05.2008, sa dispuneți obligarea paratei BCR sa încheie un nou contract de creditare cu noi părțile, in care sa nu se mai regăsească clauzele abuzive din litigiu, cu restituirea creditului in moneda naționala, fără comisiónele prevăzute de art.9 din acest contract de creditare. Solicitarea reclamanților in acest sens a fost si este îndreptățita, pentru s-a creat un dezechilibru puternic care a afectat nu numai posibilitățile debitorilor de rambursare la timp, ci si profesia acestora.
In concluzie, pentru toate aceste considerente, se solicită admiterea apelului, cu rejudecarea cauzei si admiterea acțiunii principale asa cum a fost formulata, cu acordarea cheltuielilor de judecata.
In drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozitive art.466 si urm. C.p.civ. iar prezenta acțiune pe dispozițiile art.3-4 din Directiva 85/577/ CEE, art. 4 din Legea nr.193/2000, art.78 din Legea nr.296/2004, art.2 punctul 16 din O.G. nr:21/1992, artl2-15 din Legea nr.72/2013, privind clauzele abuzive, art.453 c.p.civ..
La data de 26.10.2017 s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimata pârâtă solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat. La data de 30.10.2017 s-a depus la dosar întâmpinare de intimata pârâtă solicitând respingerea apelului declarat de apelanții reclamanți.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de apel invocate, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr 5358/29.06.2017, pronunțată în dosarul nr … al Judecătoriei Tg Jiu, a fost admisă excepția calității procesual pasive a pârâtei …. și respinsă acțiunea introdusă împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții …. în contradictoriu pârâtele .
Prin cererea de chemare judecată, reclamanții solicitaseră constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale prevăzute de art. 4, art 9 lit a, b, c, d,e din contractul de împrumut nr. ………….., restituirea creditului în moneda națională, cheltuieli judecată.
Împotriva sentinței mai sus amintite a formulat apel reclamanți solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii formulate.
În susținerea apelului, apelantul reclamant a apreciat nelegală hotărârea primei instanțe ce a respins acțiunea sa, invocând următoarele motive: motivarea primei instanțe este străină de natura pricinii întrucât a reținut că acțiunea poate fi formulată doar în situația sesizării prealabile a celor de la protecția consumatorului; motivarea contradictorie a primei instanțe în legătura cu existența contractului preformulat, aplicarea greșită a dispozițiilor reținută de instanță.
Instanța de apel apreciază ca nesusținute aprecierile apelantului referitoare la motivarea contradictorie a primei instanțe, Tribunalul constatând că, în considerentele sentinței s-a reținut că, în speță, s-a dovedit că părțile au un contract preformulat, standard. Nefondate sunt și susținerile referitoare la faptul că prima instanța ar fi reținut necesitatea unei sesizări prealabile a Autorității privind Protecția Consumatorului, Tribunalul constatând că, referirea primei instanțe la această instituție se referea la modalitatea în care a fost definită noțiunea de ,,contract preformulat"; în Ordinul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului.
Având în vedere că a fost criticată soluția primei instanțe cu privire la soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a …. Company și cu privire la temeinica soluției pe fond, Tribunalul va analiza aceste aspecte:
În privința soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a …… Company, Tribunalul apreciază neîntemeiată soluția primei instanțe de admitere a acestei excepții. Tribunalul opinează că, raportat la obiectul dosarului dedus judecății: constatarea nulității absolute a unor clauze contractuale, prin cesionarea creanței, pârâta …… Company nu a pierdut calitatea procesuală, având în vedere că nulitatea este sancțiunea ce vizează motive existente la momentul încheierii contractului. Astfel, hotărârea ce privește cauze de nulitate trebuie pronunțată în condiții de contradictorialitate cu părțile inițiale ale contractului, chiar dacă una dintre acestea a cesionat creanța în favoarea unui terț cesionar. Pentru argumentele expuse, Tribunalul apreciază nelegală soluția primei instanțe referitoare la lipsa calității procesuale pasive a ….. Company și, reanalizând, în apel, temeinicia excepției invocate, se va respinge ca neîntemeiată această excepție, constatând că …… Company are calitate procesuală pasivă.
În privința soluției dată de prima instanța asupra cererilor privind constatarea ca abuzivă a clauzelor prevăzute de art. 4, art 9 lit a, b, c, d,e din contractul de împrumut nr. …, restituirea creditului în moneda națională, Tribunalul constată ca netemeinică soluția de respingere în cazul clauzelor prev de art. 9 lit b și c și legală în privința celorlalte clauze.
Referitor la clauzele art 9 lit b și c, Tribunalul constată că acestea vizează comisionul de acordare și comisionul de administrare. În privința acestor comisioane, Tribunalul apreciază că nu se justifică perceperea unui comision suplimentar pentru prestarea unor serviciilor ce intră în obiectul său de activitate și pentru care banca încasează dobândă. Având în vedere cuantumul mare al acestor comisioane, 2,5% flat-comisionul de acordare și 30 euro lunar comisionul de administrare, instanța de apel apreciază că se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Instanța reține că reclamantului nu i s-a explicat motivul pentru care trebuie să plătească aceste comisioane, care este destinația finală a acestor sume care nu privesc o contraprestație a băncii și nu se referă la vreun serviciu pe care banca îl face în favoarea împrumutatului, mai mult nu se prevede posibilitatea restituirii acestora. Astfel, instanța apreciază că aceste comisioane reprezintă o dobândă mascată, lezând interesele reclamantului, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse. Tribunalul apreciază că includerea în contract a clauzei privind comisionul de acordare și comision de administrare denotă intenția băncii de a se ține la adăpost de apariția oricărui risc care îi poate diminua câștigul prin transferarea integrală a acestora către consumator. Tribunalul apreciază că justificările apelantei referitoare la cheltuielile reprezentând comisionul de acordare și de administrare, destinația acestora trebuiau să se regăsească în cuprinsul contractului de credit la momentul încheierii acestuia astfel încât să ofere consumatorului toate informațiile necesare în raport de care să încheie sau nu contractul respectiv, fapt ce nu este îndeplinit în cazul contractului ce face obiectul analizei instanței.
Cu privire la constatarea ca abuzivă a clauzei prevăzute de art 4 contract, ce se referă la moneda în care se restituie suma împrumutată, conform graficului de rambursare, respectiv în moneda euro, instanța de control apreciază temeinică soluția de respingere a caracterului abuziv pronunțată de prima instanța. Astfel, Tribunalul apreciază caracterul legal al acestei clauze în privința obligativității împrumutatului de a restitui împrumutul în moneda euro. Astfel, se apreciază că dispoziția contractuală privind moneda în care este acordat creditul-euro, nu prezintă o complexitate deosebită care să necesite o detaliată informare prealabilă iar în cauză nu s-a făcut dovada că decizia de a opta pentru creditul în euro nu a corespuns nevoilor consumatorului sau nu a fost luată în cunoștință de cauză, astfel că cererea de constatare a clauzei pe prevede obligația de restituire a creditului în moneda în care a fost acordată, apare ca lipsită de fundament juridic.
Instanța reține că dispozițiile contractuale referitoare la restituirea creditului în euro sunt clare și inteligibile, nepresupunând dificultăți de înțelegere. Este evident din cuprinsul acestor clauze că cel mai puțin avizat consumator poate înțelege că a contractat un credit în euro și are obligația de a achita lunar sume în aceeași monedă, euro.
Prin simplul fapt al contractării unui credit în valută nu s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părțile, cu atât mai mult cu cât, prin soluția instanței de apel referitoare la stabilizarea cursului francilor la data încheierii contractului, au fost înlăturate consecințele creșterii galopante a cursului leu-franci elvețieni.
Tribunalul apreciază că, în privința clauzei privind restituirea creditului în moneda în care a fost acordat, nu se poate reține reaua credință a bănicii. Astfel, în mod corect prima instanța a reținut că părțile au încheiat un contract de credit bancar căruia i se aplică principiul nominalismului monetar, reglementat de art 1578 cod civil 1864, conform căruia restituirea împrumutului se face în moneda în care creditul a fost acordat. Se apreciază de instanța de control că banca nu l-a plasat pe consumator într-o poziție de inferioritate celei reglementate de lege, atâta timp cât Codul civil de la 1864 consacră în materia împrumutului principiul nominalismului. Așadar, întrucât principiul nominalismului este consacrat legislativ, în cazul creditelor în valută nu suntem în prezenta unor clauze abuzive întrucât regula restituirii în aceeași monedă este instituită de lege nu reglementată de o clauză contractuală care doar aplică regula legală. De altfel și CJUE s-a pronunțat în sensul că pot face obiectul controlului caracterului abuziv numai clauze contractuale nu și dispoziții legale, în Cauza C 280/13, Barclays Bank contra Sara Sanches Garcia, Alehandro Chacon Barrera, se reține că sunt excluse discutării caracterului abuziv acte cu putere de lege și norme administrative ale unui stat membru.
În privința celorlalte clauze a căror nulitate s-a solicitat a fi constată, instanța de control apreciază legală și temeinică soluția de respingere pronunțată de prima instanta, urmând a fi menținută soluția în privința acestora.
Pentru motivele mai sus expuse, Tribunalul, în baza art 480 cpc, va admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr 5358/2017 pronunțată în dosarul nr …., pe care o va schimba în parte, în sensul că va constata nulitatea absolută a clauzelor prevăzute de art 9 lit b și c, dispunând înlăturarea acestora din contract, va menține soluția de respingere în privința celorlalte articole menționate, inclusiv cea prevăzută de art 4 privind restituirea creditului în moneda euro.
Referitor la cererea apelanților de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța de apel, în temeiul art 453 cpc, o va respinge ca neîntemeiată, constatând că nu au fost depuse dovezi cu privire la efectuarea acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți A, ambii cu domiciliul la Cabinet Avocat, împotriva sentinței nr………. pronunțată de Judecătoria ,……… în dosarul nr. …………., în contradictoriu cu intimații pârâți….., , având ca obiect constatare nulitate act.
Schimbă sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei … COMPANY
Respinge cererea privind caracterul abuziv al clauzei prev. la art.4 din contract, privind restituirea creditului în moneda Euro.
Constată caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art.9 lit.b,c, din contract și dispune înlăturarea acestora din contract.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Ianuarie 2018, la Tribunalul Gorj.
Președinte Judecător
L.S L.S
Grefier
L.S
| ← Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar | Constatare nulitate act. Jurisprudență Cereri; Chemare în... → |
|---|
