CONSTATARE NULITATE ACT. Jurisprudență Competenţă materială
| Comentarii |
|
Judecătoria ROŞIORI DE VEDE Sentinţă civilă nr. 2608 din data de 03.10.2013
Prin cererea introdusă la această instanță și înregistrată la nr.2271/292 din 11 iunie 2013 reclamanta X, în contradictoriu cu pârâta Y - prin Lichidator, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare - factura fiscală, privind imobilul Complex comercial P + 1; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, în fapt, reclamanta a susținut că pârâta X a fost asociată la UJCC Teleorman și în această calitate a primit în administrare complexul comercial din satul N, județul Teleorman.
Conform actului de administrare, precum și Legii nr.109/1996, a Legii nr.1/2005 privind cooperația, aceasta avea dreptul să-l subînchirieze, să desfășoare activitate economică proprie, avea obligația să-l întrețină în mod corespunzător precum și să achite taxele și impozitele către stat. Acest imobil face parte din fondul indivizibil al UJCC Teleorman. Potrivit art.161 din Legea nr.109/1996 și art.6 lit. j coroborat cu lit. e din Legea nr.1/2005 cooperativele asociate nu își pot însuși bunurile din fondul indivizibil, aflate în administrarea acestora.
Imobilul a fost construit de UJCC Teleorman, în baza autorizației nr.485 S/16.12.1972, pe un teren proprietate de stat, imobil recepționat prin procesul verbal de recepție nr.19825/30.12.1975, proces verbal care constituie și actul de predare al UJCC Teleorman către Consumcoop Necșești (fuzionat ulterior cu Consumcoop Ciolănești).
În mod abuziv, cu încălcarea prevederilor legii cooperației, lichidatorul a procedat la înstrăinarea bunului UJCC Teleorman, fără drept, în mod fraudulos. Acesta nu deținea acte de proprietate, actele de proprietate fiind pe numele IJECOOP Teleorman ( UJCC). Suma cu care a fost vândut acest imobil este de 30.000 lei.
Lichidatorul nu a depus, încă, documentele de vânzare la Oficiul Registrului Comerțului Teleorman pentru a analiza condițiile vânzării, destinația sumelor de bani încasate.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri.
În drept, au fost invocate disp. art. 35 Cod procedură civilă și art.555 Cod civil.
În temeiul art.411 pct.2 Cod procedură civilă reclamanta a solicitat judecarea în lipsă.
Pârâta, prin lichidatorul judiciar, prin cererea depusă la data de 21 august 2013, a solicitat suspendarea de drept a judecării cauzei, față de dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006, care completează dispozițiile Legii nr.31/1990® și ale Legii nr.26/1990. Conform acestui articol, de la data deschiderii procedurii insolvenței (ca urmare a dizolvării de drept a Consumcoop Ciolănești s-a trecut la lichidarea societății), se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare ori măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitoarei. Toți creditorii, indiferent de natura creanțelor împotriva Consumcoop Ciolănești, urmează să își valorifice creanțele, în exclusivitate, în dosarul de insolvență.
În subsidiar, pârâta a invocat lipsa calității procesuale pasive întrucât aceasta este dizolvată de drept, iar ca efect al dizolvării, societatea își continuă existența juridică doar în vederea operațiunilor de lichidare (în acest sens Stanciu Cărpenaru - Drept comercial român, ed. A III-a, p.254), obiectul dosarului excedând operațiunilor de lichidare, pârâta nemaiputând sta în instanță decât dacă cererea reclamantei este formulată în cadrul dosarului de lichidare (39763/2009).
În drept, au fost invocate disp. art.36 din Legea nr.85/2006.
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
Referitor la cererea formulată de pârâtă și la solicitarea instanței privind competența materială, reclamanta UJCC Teleorman, prin adresa cu nr.67 din 24.09.2013, a precizat următoarele: 1) UJCC Teleorman nu s-a înscris la masa credală a Consumcoop Ciolănești întrucât nu are nicio sumă de încasat de la aceasta; 2) UJCC Teleorman deține în proprietate un imobil pe care l-a dat în folosința și administrarea Consumcoop Ciolănești pe durata cât această cooperativă a fost asociată la UJCC. Potrivit art.161 din Legea 109/1996 și art.6 lit. j din Legea nr.1/2005 organizațiile cooperatiste asociate nu-și pot însuși imobile din partea indivizibilă a Cooperației de consum. În raport cu aceste prevederi, lichidatorul avea obligația să predea imobilul către UJCC, proprietarul de drept, și nu să-l înstrăineze, încălcând, astfel, o normă imperativă a legii, sancționată cu nulitatea absolută. 3) Art.36 din Legea nr.85/2006, în raport cu aceste prevederi, nu își are aplicabilitatea întrucât obiectul dosarului este nulitatea vânzării și nu realizarea vreunei creanțe.
În mod fraudulos lichidatorul consideră că un bun aflat în folosință, sub orice formă (chirie, concesionare, administrare) ar fi bun din patrimoniul debitoarei Consumcoop. Faptul că aceasta este dizolvată, dar nu a predat bunul pe care îl deținea în folosință, a considerat că lichidatorul poate să stea în judecată pentru a restituit bunul pe care Consumcoop îl are în administrare.
Au fost invocate prevederile art.249 din Legea nr.31/1990® potrivit cărora, lichidatorii vor putea să stea în judecată și să fie acționați în interesul lichidării, prevederile art.86 și 102 (3) din Legea nr.1/2005 potrivit cărora lichidatorii sunt obligați să continue operațiunile juridice aflate în curs, deci, operațiunea de restituire a bunurilor aflate în folosință este în obligația lichidatorului de a o executa.
Pentru aceste motive a solicitat respingerea cererii de suspendare ca nefondată și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consumcoop ca neîntemeiată.
La termenul din 03 octombrie 2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale.
În acest sens, s-a avut în vedere că obiectul cererii dedusă judecății îl reprezintă constatarea nulității absolute a actului de vânzare-cumpărare - factura fiscală a imobilului Complex comercial, vândut în mod fraudulos și fără drept de către Lichidator, imobil proprietatea reclamantei, construit în baza autorizației nr.485/16.12.1972 pe terenul proprietate de stat, primit în administrare, potrivit procesului verbal de predare din 30.12.1975, de către pârâta Consumcoop Ciolănești, societate aflată în dizolvare de drept, reprezentată în cauză prin Lichidator.
Reținând răspunderea și atribuțiile stabile în sarcină lichidatorului prin prevederile art.253 și art.255 din Legea nr.31/1990®, respectiv de a avea aceeași răspundere ca și administratorii sau membrii directoratului, a sta în judecată în numele societății, a executa și termina operațiunile de comerț referitoare la lichidare, a vinde, prin licitație publică, imobilele și orice avere mobiliară a societății, în cauză Lichidatorul, numit în această calitate pentru Consumcoop Ciolănești, prin încheierea nr.2333 pronunțată în ședința publică din 18.08.2009 a Tribunalului Teleorman, a procedat la vânzarea imobilului Complex comercial, în considerentul că face parte din averea pârâtei, societate aflată în dizolvare de drept.
Potrivit dispozițiilor art.81 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006 sunt atribuite în competența judecătorului-sindic acțiunile pentru anularea actelor frauduloase care implică și transferul de drepturi patrimoniale încheiate de debitor, reprezentat prin lichidatorul său, în dauna creditorilor, când bunul nu este proprietatea debitorului și, deci, vânzarea nu este legală.
Prin cererea depusă în cauză la data de 21 august 2013, pârâta, prin Lichidator, a recunoscut vânzarea intervenită, solicitând dispunerea suspendării de drept a cauzei, în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006, dispoziții a căror aplicabilitate în speță atât reclamanta, prin precizările depuse la data de 25 septembrie 2013, cât și instanța, consideră a nu fi incidente, dat fiind obiectul cererii dedusă judecății, constatarea nulității absolute a actului de vânzare-cumpărare, prevederile stipulate de către legiuitor în art.36, respectiv că se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Apreciind că, în raport de dispozițiile art.81 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006, prevederile art.95 pct.4 NCPC conform cărora revine în competența soluționării în primă instanță tribunalelor cererile date prin lege în competența acestora, cum prin dispozițiile art.129 alin.2. pct.2 NCPC, a fost calificat de ordine publică cazul în care competența materială privind soluționarea procesului a fost atribuit prin lege unei instanțe de alt grad, excepție care poate fi invocată și de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate la prima instanță, conform art.130 alin.2 NCPC, prin sentința civilă nr.2608 pronunțată la data de 03 octombrie 2013 instanța a dispus în consecință, admițând excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și declinând competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.
| ← DIVORT. Jurisprudență Adopţii | EXCEPTIE DE NELEGALITATE A HCL DE DENUNTARE A UNOR CONTRACTE DE... → |
|---|
