DIVORT. Jurisprudență Adopţii
| Comentarii |
|
Judecătoria ROŞIORI DE VEDE Sentinţă civilă nr. 2753 din data de 16.10.2013
Prin cererea înregistrată la această instanță la nr.1821/292 din 24.04.2013, reclamanta S.A.C. a chemat în judecată pe pârâtul S.A. , pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între ei din vina exclusivă a pârâtului; după desfacerea căsătoriei să-și reia numele avut anterior; să se stabilească la ea locuința minorilor S.L.A. și S.F.G. iar exercitarea autorității părintești față de acești doi copii să se facă numai de către ea, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor doi copii , precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data 23.02.2007, după o perioadă de concubinaj de peste 3 ani. După căsătorie părțile și-au stabilit domiciliul comun la locuința părinților pârâtului din comuna P., județul Teleorman, iar din căsătoria acestora au rezultat doi copii. După circa 4-5 ani pârâtul a început să aibă un comportament violent față de ea, provoca nejustificat certuri și-i adresa cuvinte foarte urâte, injurii, atât el cât și părinții lui, aspecte care au deteriorat relația lor de căsătorie, împrejurări față de care pârâta la data de 14.03.2012 a părăsit domiciliul conjugal și a intrat în relații de concubinaj cu un alt bărbat. A mai arătat reclamanta că pârâtul a intrat în relații de concubinaj cu o altă femeie iar după despărțirea în fapt locuiește la această persoană, lăsând copii la domiciliul părinții săi. Precizează totodată faptul că cei doi copii au fost crescuți de către ea în domiciliul părinților pârâtului și sunt foarte atașați de ea..
La data de 15.02.2013, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei, aceasta să revină la numele purtat anterior; să se stabilească la el locuința minorilor și exercitarea autorității părintești față de cei doi copii să fie exercitată exclusiv de el, cu obligarea reclamantei la plata unei contribuții de întreținere în favoarea celor doi copii, în funcție de venitul lunar al acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că s-a căsătorit cu reclamanta la data de 23.02.2007 și au conviețuit împreună în locuința părinților săi din comuna P. , județul Teleorman, care a fost domiciliul lor conjugal. Din căsătorie au rezultat doi copii și pe toată perioada conviețuirii el a avut un comportament ireproșabil, care este de notorietate în localitatea de domiciliu, comportament pe care l-au avut și părinții săi, însă la data de 14.03.2012, fără nici un motiv întemeiat , reclamanta a părăsit domiciliul conjugal sub pretextul că merge să-l înscrie pe minor la școală, plecând împreună cu numitul M.C. în Spania. Relația reclamantei cu această persoană începuse cu circa 2 ani în urmă deși ,acesta este ginerele nașului de cununie al părților ,este căsătorit și are doi copii. La momentul plecării în Spania, fiica părților a văzut-o pe mama sa urcându-se în autoturismul numitului M.C., a strigat la ea, dar aceasta nu i-a răspuns și nu i-a dat absolut nici o atenție. În urma relatării de către aceasta a celor văzute pârâtul a sunat-o pe reclamantă, care i-a răspuns și după scurt timp a primit un mesaj pe telefonul mobil de la aceasta în care i-a transmis faptul că s-a căsătorit cu această persoană și să nu o mai caute , cerându-și în același timp scuze pentru ceea ce a făcut. Pârâtul mai arată faptul că nici unul din motivele de divorț invocate de reclamantă nu sunt reale, ea fiind cea care a avut un comportament culpabil în destrămarea acestei relații deoarece nu făcea menajul, refuza să gătească iar în anul 2008 personal a surprins-o pe aceasta cu un alt bărbat. Solicită de asemenea respingerea capătului de cerere din acțiunea principală prin care reclamanta solicită ca locuința celor doi minori să fie stabilită la domiciliul acesteia, iar exercitarea autorității tutelară față de cei doi copii să se facă în exclusivitate de către ea pentru următoarele motive: cei doi copii s-au născut, au crescut neîntrerupt și conviețuiesc și în prezent alături de pârât și bunicii paterni , unde beneficiază de condiții morale și materiale optime de creștere și educare , precum și de un climat afectiv armonios dezvoltării acestora, sunt foarte atașați de el cât și de părinții lui, astfel că, având în vedere vârsta acestora și legăturile afective existente , este în interesul lor să rămână împreună la domiciliul actual și să nu fie despărțiți mai ales că, la această vârstă echilibrul lor afectiv este în plină formare. Minorii sunt înscriși la școala din comună unde au obținut rezultate foarte bune la învățătură. Dincolo de dezinteresul manifestat de reclamantă față de viața conjugală cât și de creșterea și educarea minorilor pârâtul arată că aceștia au fost părăsiți de mama lor, care de la despărțirea in fapt și până în prezent, nu s-a interesat de situația lor, nu a luat legătura cu aceștia nici măcar la zilele aniversare sau onomastice.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata unei contribuții de întreținere în favoarea celor doi minori, pârâtul arată că, în situația în care reclamanta, care în prezent lucrează în Spania nu își va prezenta veniturile reale ,urmează ca instanța să o oblige la plata unei contribuții de întreținere în raport de venitul minim pe economie.
În cauză a fost administrată proba acte martori și anchetă socială pentru ambele părți.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanța a reținut că cei doi soți și-au stabilit domiciliu comun la părinții pârâtului, au gospodărit împreună, s-au ocupat cu creșterea animalelor și cultivarea legumelor, cu comercializarea produselor în scopul obținerii de venituri financiare și a unei situații bune; s-au înțeles foarte bine până în momentul în care reclamanta a intrat într-o relație extraconjugală , în urmă cu circa doi ani de zile aceasta părăsind domiciliul comun. Soția actualului concubin , audiată ca martoră, declară că a știut despre relația reclamantei și a ezitat să o aducă la cunoștința pârâtului. Martorii audiați în cauză au arătat că până în acest moment nici unul dintre soți nu s-au plâns despre comportamentul celuilalt . Relația reclamantei cu un alt bărbat a devenit de notorietate în comună, astfel cum declară martorii, cei doi au fost văzuți împreună, sub pretextul de a duce copii la școală cu mașina, reclamanta stabilea întâlniri cu acel bărbat , cu care a plecat pentru o scurtă perioadă în Spania.
În cererea principală formulată reclamanta invocă împrejurarea că datorită certurilor cu soțul și familia acestuia nu s-au mai înțeles și a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal.
Cu privire la aceste aspecte instanța a reținut declarațiile martorilor audiați, vecini cu părțile dar și persoane apropiate în sensul că reclamanta era tot timpul plecată din domiciliu pentru comercializarea produselor lactate, gospodăria rămânând în sarcina soacrei reclamantei, care făcea menajul și se ocupa de copii.
Instanța nu a putut primi motivarea reclamantei în sensul că trăiește rău cu soțul, din declarațiile martorilor audiați reținându-se că pârâtul era un om gospodar ,se ocupa cu creșterea animalelor, nu adresa jigniri reclamantei, vecinii arată că nu au auzit certuri ori scandaluri între cei doi soți; în acest fel, reclamanta poate reproșa astfel de situații eventual socrilor ei, după cum arată martorii aceasta s-a plâns în sensul că trăiește rău cu socrii că aceștia îi reproșează că nu muncește suficient. Caracterizându-l pe pârât, martorii arată că, după părerea lor, pârâtul a acordat prea mult respect și încredere reclamantei, existând chiar suspiciunea că aceasta a mai avut și alte relații extraconjugale, respectiv cu instructorul auto. Chiar tatăl reclamantei declară în sensul că el personal nu are motive de reproș față de pârât și că reclamanta i s-a plâns despre neînțelegeri cu socrii și nu cu soțul. Situația este confirmată chiar și de martora V.M. care a arătat că, deși reclamanta i s-a plâns de socrii ei, nu i s-a plâns despre comportamentul soțului, fiind nemulțumită de socrul și cumnata sa.
Instanța nu a putut reține un comportament violent din partea pârâtului, fizic sau verbal, manifestat față de reclamantă, la dosar neexistând probe în acest sens și nici o relație extraconjugală a pârâtului, astfel cum susține reclamanta în cererea principală.
Față de cele arătate nu s-a putut reține o culpă a pârâtului în destrămarea căsniciei, instanța apreciind că în prezent relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, de această situație făcându-se vinovată în exclusivitate reclamanta. Aceasta trăiește în prezent cu un alt bărbat cu care are și un copil, fiind însărcinată, situație în care nici unul dintre soți nu mai poate relua relațiile de familie.
În baza considerentelor arătate, în temeiul art.373 lit.b, 379 alin.1 Cod civil, instanța a admis în parte acțiunea principală și, tot în parte cererea reconvențională și a declarat desfăcută căsătoria părților din vina exclusivă a reclamantei. În temeiul art.383 alin.3 Cod civil, reclamanta își va relua numele avut anterior căsătoriei.
În cauză au fost administrate probe și cu privire la stabilirea locuinței minorilor și exercitarea autorității părintești .
Din ancheta socială întocmită în cauză, coroborată cu caracterizările întocmite de învățătorii celor doi copii instanța a reținut că din data de 14.03.2012 reclamanta a părăsit domiciliul conjugal plecând în Spania cu numitul M.C., cei doi copii ai părților rămânând în îngrijirea, creșterea și educarea tatălui lor, care locuiește împreună cu părinții săi într-un imobil compus din două dormitoare, sufragerie, bucătărie și anexe gospodărești, mobilate, bine îngrijite și curate. Din discuțiile purtate de către reprezentanții serviciului de autoritate tutelară cu învățătoarele celor doi copii ,precum și din caracterizările depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut faptul că cei doi copii sunt bine îngrijiți, frecventează cu regularitate cursurile școlii unde au rezultate foarte bune la învățătură, sunt bine educați de tatăl și bunica paternă, care se ocupă de îngrijirea zilnică a acestora. Minorii au declarat de asemenea faptul că nu doresc să meargă la mama lor ci să rămână în continuare la tată, unde s-au născut și au crescut până la această vârstă și unde au toate condițiile necesare educării, creșterii și îngrijirii.
Cu privire la reclamantă,din aceeași anchetă socială, se reține faptul că aceasta locuiește cu concubinul său M.C., care se ocupă de creșterea animalelor, acesta este căsătorit și despărțit în fapt de circa un an și jumătate, au împreună doi copii, unul care locuiește împreună cu acesta și unul care locuiește cu mama sa la bunicii materni. S-a mai reținut că reclamanta este însărcinată cu acest bărbat . Situația de fapt reținută din ancheta socială a fost confirmată cu declarațiile martorilor audiați în cauză cu privire la situația copiilor, care au arătat că pârâtul și părinții acestuia au condiții foarte bune în gospodărie pentru creșterea copiilor , care sunt bine îngrijiți și refuză legătura cu mama; o singură dată de la părăsirea domiciliului comun reclamanta a mers la școală să vadă copii și martorii au arătat că aceștia au refuzat și nu vor nici să vorbească cu mama lor, iar reclamanta nu a manifestat intenția de a comunica sub altă formă cu copii.
Având în vedere dispozițiile art.400 și următoarele Cod civil, instanța a apreciat că este în interesul superior al copiilor să locuiască tatăl lor, care s-a ocupat de creșterea și educarea lor, chiar și în perioada când reclamanta a fost plecată în străinătate cu concubinul, beneficiind de condiții materiale corespunzătoare, minorii exprimându-și dorința să locuiască în continuare tatăl lor, de care se simt mult mai atașați și care se ocupă de educarea lor; situația se impune cu atât mai mult cu cât, reclamanta urmează să aibă un alt copil cu actualul concubin, iar din caracterizările întocmite de cadrele didactice din instituția unde învață copii se reține că cei doi copii sunt atașați între ei și nu este în interesul acestora să fie despărțiți.
În baza art. 397 cod civil , a dispus ca autoritatea părintească față de minori să fie exercitată în comun, de reclamantă și de pârât, neexistând motive întemeiate, potrivit dispozițiilor art.398 Cod civil, pentru care autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, stabilind la pârât locuința minorilor.
Instanța a obligat-o pe reclamantă la plata către pârât, în favoarea minorilor a unei contribuții de întreținere in cuantum de câte 100 lei lunar pentru fiecare , începând cu data de 15 mai 2013 și până la majoratul fiecăruia dintre minori,având în vedere că ambii părinți sunt obligați să contribuție la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor lor aflați în stare de nevoie, în baza art. 402, 525, 529 și următoarele Cod civil. Și a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în cauză
| ← Plata contravalorii taxei de debranşare/rebranşare la reţeaua... | CONSTATARE NULITATE ACT. Jurisprudență Competenţă materială → |
|---|
