Constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 1406 din data de 04.10.2017
Constată că reclamantul CV a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. E. , constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare notarial cu nr. 2040 din 14.10.2010 pe motivul că nu a avut reprezentarea actului juridic încheiat și cu privire la neplata prețului .
Acțiunea a fost legal timbrată cu 1505 lei, conform chitanței anulată la dosarul cauzei.
În fapt, părțile care sunt tată , respectiv fiică, au încheiat în 2010, la notarul public B. M. din Moinești contractul de vânzare cumpărare nr. 2040, contract în care s-a stipulat și clauza uzufructului viager în favoarea vânzătorului , cu privire la un imobil apartament situat în …...
Reclamantul arată instanței că intenția sa a fost de a vinde acest apartament, dorind în același timp să fie întreținut de fiica sa pe durata vieții , astfel încât nu a avut explicitată natura contractului și a fost în eroare cu privire la acest aspect.
De asemenea, reclamantul arată că contractul nu reprezintă o vânzare cumpărare, el gratificându-și fiica, aceasta nu a achitat prețul și nici nu avea posibilitatea achitării , datorită vârstei pârâtei - 18 ani și 10 luni la data încheierii contractului .
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că actul este un act notarial , reclamantul a avut exprimarea exactă a naturii contractului juridic încheiat și că prețul convenit a fost plătit, pârâta având posibilități de plată la data încheierii actului și fiind și majoră .
Instanța a admis pentru părți proba cu acte și proba testimonială pentru reclamant. Pentru pârâtă a respins proba testimonială la opoziția reclamantului întrucât probatoriul nu a fost formulat în termen procedural. Pârâta a depus la dosar declarații notariale a două persoane pe care intenționa să le audieze ca martori .
Instanța a luat și interogatoriul părților ca urmare a întrebărilor formulate de către acestea.
Din probatoriul cauzei se poate reține că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, către pârâtă, reclamantul se afla într-o relație armonioasă cu aceasta și mama pârâtei
După încheierea actului de vânzare cumpărare, reclamantul a rămas în posesia imobilului pe care îl folosește și în prezent.
Reclamantul nu este la prima căsătorie, a mai fost căsătorit și mai are copii în afara pârâtei, inclusiv din alte căsătorii.
Ulterior încheierii actului, relația reclamantului cu soția sa și inclusiv cu pârâta, s-au deteriorat astfel încât la data promovării acțiunii, relațiile de familie ale reclamantului cu ultima sa familie nu puteau fi apreciate în nici un caz ca fiind armonioase.
Sub aspectul motivelor invocate de reclamant în legătură cu constatarea nulității absolute, instanța apreciază că reclamantul nu poate fi categorisit ca o persoană care nu are reprezentarea exactă a actelor și faptelor sale la momentul judecății cauzei de față și cu atât mai puțin la data încheierii contractului de vânzare cumpărare
Contractul încheiat între părți este o vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și nu o vânzare cumpărare pur și simplă .
Reclamantul a conștientizat faptul că dorește să rămână în posesia bunului și a inclus clauza uzufructului viager în favoarea sa. Se poate aprecia că reclamantul avea reprezentarea exactă a ceea ce reprezintă o clauză contractuală și neinvocarea unei clauze de întreținere nu a apărut ca urmare a unei erori cu privire la natura contractului ci a fost voința expresă a vânzătorului. Reclamantul nu a dovedit instanței în nici un mod că s-ar fi aflat în această eroare.
Starea sa fizică și mentală la data încheierii actului , nu poate fi apreciată decât una corespunzătoare întrucât nu s-au depus acte medicale ce ar fi putut justifica o astfel de stare iar vârsta reclamantului nu justifică o asemenea concluzie.
Declarațiile martorului reclamantului arată că pârâta nu și-a mai vizitat tatăl și că nu mai are o relație cu acesta și nu îl îngrijește, aspecte ce nu pot fi reținute în ce privește eroarea în ce privește eroarea cu privire la natura contractului dintre părți.
Martorii nu cunosc situația concretă din familia reclamantului la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare iar aprecierile făcute de către aceștia cu privire la relația dintre părți sunt ulterioare încheierii actului și exterioare, din auzite.
Chiar și la interogatoriul luat reclamantului, acesta arată că inițial a vrut să-și favorizeze fata dar că ulterior pentru că nu a mai fost băgat în seamă de către aceasta , s-a hotărât să "strice actul ".
Instanța apreciază că motivul erorii cum privire la natura contractului nu poate fi reținut în cauză. Reclamantul, nemulțumit de atitudinea fiicei sale, s-a hotărât la 10 ani după încheierea actului să ceară nulitatea acestuia, fondul atitudinii reclamantului fiind determinat de deteriorarea relațiilor de familie cu mama pârâtei și implicit cu aceasta .
Situația relevată nu aduce atingere voinței reclamantului exprimată în mod expres în fața notarului la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare.
Reclamantul , în accepțiunea instanței a avut reprezentarea exactă a actului juridic pe care dorește să-l încheie , la data încheierii acestuia, respectiv vânzarea-cumpărarea apartamentului cu păstrarea uzufructului viager.
Privitor la motivul de nulitate al contractului legat de neplata pretului, reclamantul arată că pârâta nu i-a achitat suma de 30.000 lei stipulată ca fiind preț al vânzării .
Martorii reclamantului care se poate constata că nu au fost prezenți la data încheierii contractului de vânzare cumpărare dintre părți, declară că știu că pârâta nu a plătit prețul tranzacției și motivează declarația pe vârsta pârâtei la data încheierii actului .
Pârâta prin întâmpinare, arată că a achitat această sumă de bani, a avut aceste posibilități ca urmare a strângerii sumei din diverse donații de la rude, de-a lungul anilor, , în vederea achiziționării unei locuințe.
În plus, se arată prin declarațiile notariale de către cei doi martori ai pârâtei faptul că aceasta a primit de-a lungul timpului diverse sume de bani ce au fost păstrate tocmai pentru că în familia reclamantului, se punea problema achiziționării unei locuințe pentru pârâtă iar la momentul încheierii actului , pârâtul a avut nevoie de o sumă de bani pentru refacerea unei locuințe bun propriu astfel încât a cedat apartamentul pârâtei .
Declarațiile martorilor reclamantului și cu atât mai mult ai pârâtei, trebuie apreciată prin prisma posibilității reale a acestora de cunoaștere a stării de fapt .
Martorii reclamantului fac aprecieri de neplata sumei raportat la aspecte exterioare, "din auzite"; , și raportat la vârsta pârâtei de la data încheierii contractului .
Cele două declarații notariale nu pot fi luate în considerare decât incidental de către instanță, întrucât probatoriul testimonial nu a fost admis iar unul dintre martori este în gard prohibit de lege .
Cu toate acestea, probatoriul testimonial aruncă o lumină asupra relației dintre părți .
La interogatoriu , părțile își susțin punctul de vedere inițial - reclamantul că a dorit să-și favorizeze fiica iar pârâta că a plătit această sumă de bani ce a fost virată reclamantului, în casa acestuia , de față fiind și mama pârâtei .
Instanța, urmărește în primul rând contractul dintre părți , care este un act autentic, încheiat în fața notarului în care părțile au stipulat suma ce reprezintă prețul vânzării și faptul că această sumă a fost achitată de către cumpărător. Părțile au semnat actul direct, personal, însușindu-și în acest sens cuprinsul acestuia .
Actul a intrat în circuitul civil, a produs și produce efecte în momentul de față. Caracteristica esențială a actelor " ad validatem "este aceea a stabilității acestora întrucât sunt încheiate în fața unei persoane de specialitate, notarul , care are obligația legală de a constata voința reală a părților, de a înscrie în cuprinsul actului juridic, această voință liber exprimată care în final este asumată de către părți, prin semnătura proprie .
Acest aspect , reținut de către instanță și legat de caracteristica actului juridic încheiat de către părți coroborat cu probatoriul cauzei și nu în ultimul rând legat de vârsta de 18 ani și 10 luni pe care pârâta o avea la data încheierii actului, apreciază că suma de 30.000 lei stipulată ca preț al vânzării a fost achitată de pârâtă la data încheierii actului .
Pârâta avea vârsta legală pentru a încheia un astfel de act, nu a putut dovedi în mod expres că a plătit această sumă întrucât la data încheierii actului dintre părți nu era legalizată procedura transferului bancar dar nici reclamantul prin martorii săi și interogatoriul luat pârâtei, nu a dovedit în mod indubitabil că nu a primit această sumă , pe care a recunoscut că a primit-o conform cuprinsului actului .
Din alt punct de vedere, nici o persoană nu poate să-și invoce propria turpitudine. Însuși reclamantul a declarat la interogatoriu că a vrut să-și favorizeze fiica, încheind un act juridic într-un anumit context și asumându-și în mod direct și nemijlocit cuprinsul acestuia .
Față de aspectele arătate, acțiunea reclamantului este nefondată și urmează a o respinge .
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, raportat la D. 157/1958 privind prescripția extinctivă.
In cauză s-a invocat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare pe motivele dezvoltate anterior, nulitatea absolută putând fi invocată oricând, întrucât privește esența actului și condițiile pe care acesta trebuie să le îndeplinească în momentul încheierii , aspect ce are relevanță și asupra raporturilor juridice ulterioare dintre părți ,.
Instanța va respinge ca nefondată excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare
Cu privire la culpa procesuală și raportat la art. 451 ș.u. c,.p.p.c, întrucât a respins pe fond acțiunea reclamantului, instanța îl va obliga pe acesta către pârâtă la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la dosar în sumă de 1500 lei .
| ← Partaul bunurilor succesorale. Jurisprudență Partaj | Cerere. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri) → |
|---|
