Cerere. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 1349 din data de 27.09.2017
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de
31.01.2017, sub nr. 404/260/2017, reclamanta UAT COMĂNEȘTI, cu sediul in str. Ciobănuș, nr. 2, jud. Bacău a solicitat in contradictoriu cu pârâtele EON ENERGIE ROMANIA SA,cu sediul in …., SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE, cu sediul in ………., SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul in ……., obligarea acestora la ștornarea facturilor emise de la data anulării temeiului legal in baza căruia au fost emise, să returneze sumele încasate nelegal si să nu mai emită alte facturi pentru viitor.
Actiunea a fost legal timbrată, fiind motivată in fapt si in drept.
Analizând actele dosarului, instanta retine următoarele:
Constată că reclamanta a solicitat chemarea în judecată a celor trei pârâte și restituirea taxelor de televiziune și radiodifuziune de care beneficiază societățile de televiziune și radiodifuziune ca urmare a colectării acestor taxe de către societatea distribuitoare de energie electrică. Prin întâmpinare, RTV a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei în ce privește pretențiile mai vechi de trei ani de la data introducerii acțiunii. Data introducerii acțiunii este 31.01.2017. Prevederile Codului Civil, art. 2517, stabilesc că termenul de prescripție este de 3 ani dacă legea nu prevede un alt termen .
În situația de față, posibilitatea solicitării acestor taxe este în aprecierea instanței, stabilită pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, respectiv data de 31.01.2014.
Instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei în ce privește pretențiile legate de restituirea taxelor anterior datei de 31.01.2014.
Tot prin întâmpinare, RTV a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepție pe care instanța o va respinge ca nefondată, întrucât apreciază că acțiunea în pretenții a fost corect îndreptată împotriva societății colectoare a acestor taxe, cât și a societăților beneficiare ale acestor taxe.
Pe fondul cauzei, reclamanta arată că nu datorează aceste taxe, respectiv de televiziune și radiodifuziune, taxe colectate de E.ON ENERGIE ROMÂNIA SA prin intermediul facturilor de energie electrică, întrucât s-a admis excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 al. 1 și 1 indice 1 din HG. Nr. 977/2003 prin sentința civilă nr. 225/2013, publicată în MO 311/2016 a Curții de Apel Tg. Mureș, în legătură cu obligațiile la plata taxei de radiodifuziune, dispunându-se anularea prevederilor corespunzătoare din HG arătat.
Cu privire la taxa de televiziune, reclamanta arată că s-a dispus anularea prevederilor art. 3 al. 1 din HG 978/2003 ca urmare a sentintei civile nr. 185/2010, publicată în M.O. nr. 318/2011, a Curții de Apel Cluj, în legătură cu plata taxei în cauză.
Reclamanta arată că H.G. nr. 977 și 978/2003, prin care erau stabilite categoriile de plătitori - persoane juridice, au fost anulate, nemaiexistând în prezent temei legal pentru colectarea taxei de televiziune și radiodifuziune.
În consecință, reclamanta arată că nu este în prezent obligată prin nici un act normativ să plătească serviciul public de și de radiodifuziune, solicitând restituirea sumei de 2070 lei reprezentând taxa radio și de 3450 lei taxa TV.
Instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile Lg. nr. 41/1994, privind funcționarea societății române de radiodifuziune și societății române de televiziune iar obligația privind plata taxelor către aceste societăți este stabilită prin Lg.41/1994, Lg. 533/2003 de aprobare a OUG 71/2003, HG nr. 977 și H.G. nr. 978, au emise în vederea aplicării prevederii L.41/1994.
Serviciile prestate de către cele două societăți sunt servicii publice iar Lg. nr. 41/1994, prevede că au obligația să plătească taxele respective toate persoanele juridice, cu excepția celor care declară pe propria-răspundere că nu dețin receptoare radio sau TV .
Reclamanta nu a făcut o astfel de declarație pe proprie - răspundere, astfel încât se poate prezuma faptul că la sediul reclamantei există aparate ce pot recepționa programe radio sau TV .
In categoria beneficiarilor serviciilor de radio și televiziune intră orice instituție persoană juridică care beneficiază de aceste servicii. Nu se poate aprecia în cauză că reclamanta nu beneficiază în prezent de servicii de radio sau TV.
Legislația în vigoare, stabilește obligativitatea plății taxei radio și taxei TV. pe care o condiționează de calitatea de beneficiar al serviciului respectiv, aspect ce în cauza de față este îndeplinit.
Reclamanta nu a dovedit în cauză în mod expres că nu beneficiază de aceste servicii și nici faptul că a făcut declarația pe proprie - răspundere că nu beneficiază de serviciile radio și TV., fapt pentru care, raportat la prev. Lg. nr.
41/1994, este obligată la plata acestor taxe. Reclamanta invocă doar aspecte de drept legate de apariția deciziilor nr. 185/2010 și 2002/2009, care nu afectează prevederile Lg. nr. 41/1994.
Deciziile respective privesc persoane juridice ce au avut în cauzele de față calitatea de reclamanți, soluțiile în cauză reprezentând derogări de la lege, punctuale. Derogările cu caracter general nu pot apărea decât în situația în care problema este reglementată printr-un act normativ cu valoare cel puțin egală cu a actului normativ ce a introdus obligația de plată, respectiv prin lege.
În consecință, perceperea taxelor radio și TV în momentul de față se raportează la legea în vigoare nr. 41/1994, în mod legal. Colectarea acestor taxe s-a dispus tot prin lege, să se facă prin intermediul societății de distribuire a energiei electrice prin facturarea pe facturile de energie electrică.
Curtea Constituțională prin Decizia nr. 297/2004, a stabilit că prevederile Legii nr. 41/1994 sunt constituționale, a definit noțiunea de beneficiar al serviciului de radio și tv astfel încât instituirea obligației de plată este,, erga omnes,, pentru toate persoanele juridice, cu excepția arătată anterior, respectiv cea legată de declarația pe propria răspundere ce nu poate fi reținută în cauza de față .
În consecință, soluțiile instanțelor invocate de către reclamantă în acțiune, nu reprezintă o derogare de la principiul pe baza căruia reclamanta este beneficiar al serviciilor de radio și tv și în consecință obligată la plata acestor servicii .
Față de aceste considerente instanța va respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamantă.
Constată că acțiunea este scutită de taxa de timbru.
| ← Constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare... | Contestatie impotriva procesului verbal de contraventie → |
|---|
