Cont.adm .acţiune având ca obiect acordarea diferenţei între dobânda calculată la data restituirii sumei încasate cu titlu de taxă de poluare, în baza unei hotărâri judecătoreşti şi dobânda fiscală. aplicabilitatea dec. ril 14/2015
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Hotărâre nr. 3 din data de 06.09.2016
CAF
Acțiune având ca obiect acordarea diferenței între dobânda calculată la data restituirii sumei încasate cu titlu de taxă de poluare, în baza unei hotărâri judecătorești și dobânda fiscală. Aplicabilitatea Dec. RIL 14/2015.
Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ fiscal de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului,constată și reține următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 09.11.2015 și înregistrată sub nr. 3038/114/201, reclamantul P.V. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța aceasta să fie obligată la acordarea diferenței între dobânda acordată la data restituirii sumei încasate cu titlu de taxă de poluare, în baza sentinței civile nr. 2197/14.09.2012 și dobânda fiscală calculată până la restituirea efectivă, prevăzută de art. 124 alin.1-2 Cod procedură fiscală coroborat cu art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală, în baza Deciziei RIL nr. 14/2015 a ÎCCJ, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 50 lei, conform Chitanței seria BZ nr. 189414 din 09.11.2015, emisă de Municipiul Buzău - Direcția Economică (fila 4).
2. Motivele de fapt și de drept avute în vedere la formularea cererii de chemare în judecată de către reclamant
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în fapt, prin sentința nr. 2197/14.09.2012 a Tribunalului Buzău definitivă și irevocabilă a fost admisă cererea sa și s-a dispus restituirea sumei de 3706 lei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală de la data încasării sumei și până la restituirea efectivă.
În baza acestei sentințe reclamantul a solicitat restituirea sumei respective și a dobânzii legale aferente.
Prin Decizia RIL nr. 14/22.07.2015 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr. 9/2015, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de Avocatul Poporului și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că:
- în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligațiile bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, a dispozițiilor art. 120 alin. (7) și art. 124 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dobânda care se acordă pentru sumele încasate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare și taxă pentru emisii poluante, restituite prin hotărâri judecătorești, este dobânda fiscală prevăzută de dispozițiile art. 124 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură fiscală, coroborat cu dispozițiile art. 120 alin. (7) din același act normativ;
- în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 994 din Codul civil din anul 1864, ale art. 1.535 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, ale art. 124 alin. (1) și art. 70 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, momentul de la care curge dobânda fiscală pentru sumele încasate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare și taxă pentru emisii poluante, restituite în temeiul hotărârilor judecătorești, este reprezentat de data plății acestor taxe.
Astfel, reclamantul solicită în temeiul acestei deciziei și a principiului îmbogățirii fără justă cauză acordarea diferenței între dobânda încasată la data restituirii și dobânda fiscală, de la data plății efective a acesteia, 22.04.2009 și până la data restituirii efective.
A precizat reclamantul că anterior a solicitat pârâtei restituirea acestei sume cu o cerere prealabilă, înregistrată sub nr. 21756/22.09.2015, soluționată negativ.
3. Probele administrate de reclamant
Pentru dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, adresa nr. 21756/24.09.2015 emisă de DGRFP Galați prin AJFP Buzău - Serviciul Fiscal Municipal Râmnicu-Sărat, cererea de restituire înregistrată sub nr. 21756/22.09.2015, sentința nr. 2197/14.09.2012 a Tribunalului Buzău - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.
4. Apărările formulate de DGRFP Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău.
Pârâta DGRFP Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău a formulat întâmpinare (fila 20), la data de 11.12.2014 în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Apreciază pârâta că cererea reclamantului este inadmisibilă, pentru că temeiul indicat de el nu este contemporan cu Decizia RIL nr. 14/2015 a ÎCCJ, cererea sa fiind lipsită de cauză juridică, fapt ce atrage inadmisibilitatea acesteia. În plus, la data sentinței invocate de către reclamant nu exista decizia ÎCCJ, astfel că aceasta nu poate fi valorificată.
A invocat prevederile art. 205-208 Cod procedură civilă și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 Cod procedură civilă.
II. Considerentele instanței
Prin sentința nr. 2197/14.09.2012 a Tribunalului Buzău - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal (filele 12-17) definitivă și irevocabilă la data de 19.02.2013 (data la care a fost pronunțată decizia nr. 1510/2013 a Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respins ca nefondat recursul pârâtei) a fost admisă cererea reclamantului P.V. și s-a dispus restituirea sumei de 3706 lei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală de la data încasării sumei și până la restituirea efectivă, conform OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (art. 3 alin. 1 din actul normativ indicat).
În baza acestei sentințe reclamantul a solicitat restituirea sumei respective și a dobânzii legale aferente și a obținut efectuarea efectivă a plății tuturor sumelor datorate de pârâtă în baza sentinței titlu executoriu, fără executarea silită a debitoarei obligației.
La data de 22.09.2015 reclamantul formulează cererea înregistrată sub nr. 21756 la Serviciul Fiscal Municipal Râmnicu-Sărat (fila 11), prin care solicită acordarea dobânzii fiscale, în baza sentinței titlu executoriu și Deciziei RIL nr. 14/2015 a ÎCCJ.
Cererea reclamantului a fost respinsă de către Serviciul Fiscal Municipal Râmnicu-Sărat, cu motivarea că nivelul dobânzii este acel stabilit de către instanță în dispozitivul sentinței, respectiv dobânda prevăzută de OG nr. 13/2011, respectiv dobânda legală.
Instanța reține că cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. 3957/114/2012 a fost înregistrată la data de 10.07.2012, dată la care era în vigoare codul de procedură civilă 1865.
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
Astfel, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 3957/114/2012 este aplicabil Codul de procedură civilă din 1865, având în vedere și dispozițiile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată.
Aceasta pentru că procesul a început înaintea datei la care a intrat în vigoare Codul de procedură civilă actual- 15.02.2013, conform art. 81 din legea de punere în aplicare.
Potrivit art. 371 2 alin. 2 din Codul de procedură civilă 1865 (forma în vigoare la data de 10.07.2012, data sesizării instanței cu cererea soluționată prin sentința nr. 2197/14.09.2012 a Tribunalului Buzău - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal irevocabilă și devenită titlu executoriu), în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.
Or, organul de executare a calculat dobânda datorată reclamantului în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 2197/14.09.2012 a Tribunalului Buzău - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal raportat la prevederile OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (art. 3 alin. 1 din actul normativ indicat).
Așa fiind, legal și corect, pârâta a respins cererea reclamantului nr. 21756/22.09.2015.
Cât privește aplicabilitatea Deciziei RIL nr. 14/2015 a ÎCCJ și inadmisibilitatea invocată de pârâtă, calificată ca o simplă apărare de fond raportat la incidența respectivei decizii, instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă (actual, aplicabil cauzei de față), dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Procesul ce a format obiectul dosarului nr. 3957/114/2012 al Tribunalului Buzău - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a fost irevocabil soluționat la data de 19.02.2013, acesta nemaiaflându-se pe rolul vreunei instanțe judecătorești la data la care a fost pronunțată (22.06.2015), respectiv publicată (29.09.2015) Decizia RIL nr. 14/22.07.2015 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr. 9/2015.
Astfel, de la data de 29.09.2015 - data publicării deciziei RIL în M.O. aceasta a devenit obligatorie pentru instanțe. Aceasta înseamnă că de la acest moment, în soluționarea cauzelor care ridică problema de drept rezolvată prin decizia RIL, instanțele vor trebui să țină seama de dezlegarea dată de ÎCCJ.
Decizia RIL este aplicabilă atât cauzelor pendinte la data publicării, cât și celor care se introduc ulterior pe rolul instanțelor judecătorești.
După cum se prevede în alineatul 2 al art. 517 Cod procedură civilă, decizia RIL nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese și, cu atât mai puțin asupra altora pronunțate în cauze similare sau identice, de asemenea, rămase definitive/irevocabile.
Așa fiind, Decizia RIL nr. 14/22.07.2015 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr. 9/2015 nu este aplicabilă hotărârii judecătorești definitive și irevocabile pronunțate anterior publicării acesteia, respectiv nu este aplicabilă în privința procesului ce a format obiectul dosarului nr. 3957/114/2012 al Tribunalului Buzău- Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.
III. Hotărârea instanței
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge ca neîntemeiată, cererea în contencios administrativ având ca obiect refuz soluționare cerere formulată de reclamantul Pârvu Vasile în contradictoriu cu pârâta DGRFP Galați prin AJFP Buzău.
| ← Partaj succesoral - admite excepţia inadmisibilităţii -... | Competenţa materială. apel. validare poprire.. Jurisprudență... → |
|---|
