Contencios administrativ. Plata sporului de risc de 25% din salariul de bază pentru personalul silvic .
| Comentarii |
|
Tribunalul CĂLĂRAŞI Sentinţă civilă nr. 882 din data de 01.10.2014
Contencios administrativ
Plata sporului de risc de 25% din salariul de bază pentru personalul silvic .
Art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008 - codul silvic
Prin sentința civilă nr. 882/2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 644/116/2014 a fost admisă cererea reclamantului M. M. în parte, în sensul obligării pârâtei R.N.P. - R.- D.S.C., la plata sporului de risc de 25% din salariul de bază începând cu data de 23 martie 2008 și până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Pentru a pronnța această soluție , instanța a reținut că , așa cum rezultă din contractul individual de munca inregistrat sub nr. 17/17.08.2006 , reclamantul a fost angajat ca inginer silvic in cadrul O. S. M., la data de 17.08.2006.
La data de 01.11.2006, i s-a acordat sporul privind gradul profesional, asa cum rezulta din carnetul de munca.
Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008 - privind Codul silvic: "Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior și al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.
Potrivii Contractului colectiv de munca încheiat pentru anii 2013-2014, in Anexa 4, pct. 14 se- prevede acordarea unui spor de risc pentru "personalul silvic asa cum este definit prin OUG nr. 59/2000, aprobata prin Legea nr. 427/2001", pe baza prevederilor art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic, in condițiile prevăzute prin bugetul de veniuri si cheltuieli al Romsilva, spor in cuantum de 25% din salariul de baza.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. "a"din OUG 59/2000 - privind statutul personalului silvic: "Categoriile de personal silvic se diferențiază, în funcție de nivelul pregătirii profesionale, în: personal silvic cu pregătire superioară, format din ingineri - absolvenți ai facultății de silvicultură", fapt care este complinit si in cazul reclamantlui, avand in vedere faptul ca a absolvit Facultatea de Silvicultura si Exploatari Forestiere din cadrul Universității "Transilvania" din Brașov.
Potrivit art. 127 alin. 5 din Legea 46/2008 privind Codul silvic, " personalul silvic din cadrul autoritatilor publice centrale care răspund pentru silvicultura, al . subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior si al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, beneficiaza de un spor de risc 25% din salariul de baza".
Din analiza acestor dispoziții legale se poate determina atat categoriile de personal cărora urmeaza a le fi acordate drepturile bănești - reglementate cat si modul de calcul al acestora, stabilind fara nici o distinctie ori condiționare ulterioara, acordarea acestuia intr-un procent de 25% din salariul de baza .
Rezulta, așadar, ca este suficient ca salariatul silvic sa fie incadrat la una din unitatile silvice enumerate de dispozițiile textului art. 127 alin. 5, pentru ca acesta sa beneficieze de sporul in discuție acordat intru- un cuantum variabil numai in raport de salariul de baza al acestuia, iar nu de alte criterii subsecvente astfel încât acțiunea reclamantului este întemeiată .
Apărările pârâtei potrivit cărora art.127 din Legea nr.46/2008 nu produce efecte juridice deoarece :
- desi sporul este reglementat prin art. 127 din Legea nr.46/2008 nu au fost încă elaborate normele, regulamentele, instrucțiunile și ghidurile de bune practici prevăzute la art .122 necesare plății acestui spor:
- nici hotărârea de guvern care să prevadă indemnizațiile aferente gradelor personalului silvic nu a fost publicată,
urmează a fi respinse ca neîntemeiate deoarece pârâta invocă practic un vid legislativ de punere în aplicare a legii în condițiile în care există un temei de drept potrivit căruia ( art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008 - privind Codul silvic) "Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior și al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.
Instanța nu poate refuza să soluționeze cauza respingând acțiunea pe motiv că nu există cadrul legislativ de punere în aplicare a dispozițiilor legale privind acordarea acestuia spor realizând astfel o denegare de dreptate întrucât potrivit dispozițiilor:
- Art . 4 alin 2 din legea nr. 303 din 2004 republicată privind statutul judecătorilor și procurorilor , " Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă";.
- Art. 6 din 10 din legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească , "; Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil.
Accesul la justiție nu poate fi îngrădit.
Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanță imparțială și independentă, constituită potrivit legii.
În condițiile în care nu există un temei de drept pentru soluționarea unei cauze instanța are la îndemână alte instrumente juridice prin intermediul cărora poate soluționa cauza ;
Astfel , potrivit dispozițiilor art. 1 din Noul cod civil , "Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanțele și principiile generale ale dreptului.
În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanțele, iar în lipsa acestora, dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziții, principiile generale ale dreptului.";
În speță într-adevăr nu există dispoziții legale de punere în aplicare a prevederilor art. 127 din Legea nr.46/2008 , nici uzanțe și nici dispoziții legale privitoare la situații asemănătoare referitoare la personalul silvic;
În schimb există principii generale ale dreptului privind buna credință , echitatea , neivocarea propriei culpe , interpretarea legii în sensul aplicării ei și nu al neaplicării acesteia care ne îndrituiesc să concluzionăm că din moment ce un drept este conferit de lege ( plata sporului de 25 % ) el trebuie acordat , nici statul și nici pârâta neputând invoca starea de pasivitate și propria culpă în neadoptarea normelor , regulamentelor , instrucțiunilor și ghidurilor de bune practici ori a hotărârii de guvern care să prevadă indemnizațiile aferente gradelor personalului silvic.
Totodată instanța are în vedere și faptul că legea nr. legea nr.46/2008 este o lege specială iar sporul prevăzut la art . 127 are un caracter special astfel încât aceste dispoziții derogă de la oricare alte dispoziții contrare .
Pentru aceste motive , urmează a admite cererea reclamantului în parte, în sensul obligării pârâtei la plata sporului de risc de 25% din salariul de bază începând cu data de 23 martie 2008 și până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Admiterea în parte a cererii are în vedere faptul că sporul nu poate fi acordat " până la momentul plății efective " așa cum a cerut reclamantul întrucât momentul plății efective poate reprezenta un element avut în vedere la calcularea dobânzii fiind vorba despre o eroare de redactare a petitului acțiunii .
| ← Drept procesual civil. Calitatea procesuală pasivă a soţului... | Contencios administrativ. Obligarea Universităţii la... → |
|---|
