Contencios administrativ – suspendare act administrativ. Existenţa unor cazuri bine justificate şi prevenirea unor pagube iminente, reprezintă condiţii legale care trebuiesc îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea actului administrat
| Comentarii |
|
Tribunalul CĂLĂRAŞI Sentinţă civilă nr. 639 din data de 09.07.2014
Contencios administrativ - suspendare act administrativ
Existența unor cazuri bine justificate și prevenirea unor pagube iminente, reprezintă condiții legale care trebuiesc îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ .
Art. 14 alin. 1 din Lg. 554/2004 .
Prin sentința civilă nr. 639/9 iul 2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 1799/2/2014 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC A.MT SRL privind suspendarea executării deciziei nr. 2604383/13.01.2014 de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața campania 2013, emisă de pârâta A. P. I.A. - Centrul Județean Călărași.
Pentru a pronunța această soluție , instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de reclamanta SC A.MT S.R.L. suspendarea executării Deciziei nr. 2604383/13.01.2014 emisă de APIA - Centru Județean Călărași, prin care s-a dispus excluderea de la plată și stabilirea sancțiunilor multianuale, datorită supra declarării suprafețelor, având în vedere disp. art. 7 alin. 1 lit. f din OG nr. 125/21.12.2006, art. 6 alin. 1 și 2 din Ordinul nr. 246/2008 și partea a III-a pct. 6 din angajamente și declarații din cererea unică de plată pe suprafața Campania 2013.
Sancțiunea a fost aplicată în conformitate cu prevederile art. 58 alin. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului in ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (C.E) nr. 1234 al Consiliului in ceea ce privește ecocondiționalitatea pentru sectorul vitivinicol, care prevede că "în cazul în care suprafața solicitată este mai mare cu un procent de peste 50%, fermierul va fi exclus de la plata sprijinului pe anul respectiv și i se stabilește un debit corespunzător diferenței dintre suprafața solicitată și suprafața determinată; debitul se deduce, în conformitate cu articolul 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei, din plățile de care fermierul poate beneficia pentru cererile pe care le depune in decursul celor 3 ani calendaristici ulteriori anului in care a fost stabilit debitul. Dacă debitul nu poate fi recuperat în întregime in conformitate cu articolul menționat în decursul celor trei ani calendaristici care urmează anului calendaristic constatării, soldul se anulează. "
Potrivit art. 14 alin. 1 din Lg. 554/2004 suspendarea executării unui act administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, condiții legale care trebuie îndeplinite cumulativ.
Cazul bine justificat este definit la art. 2 alin. 1 lit. t din Lg. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să poată fi decelată cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru ca în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi depuse numai masuri provizorii, nu este permisa prejudecarea fondului litigiului.
Într-adevăr, suspendarea executării unui act administrativ în baza dispozițiilor art. 14- 15 din Lg. 554 /2004 constituie o măsură de excepției de la regula executării din oficiu al acestuia, execuțio ex officio, însă atunci când cele două condiții legale sunt pe deplin întrunite și există și o apartenență de drept în favoarea reclamantului, instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ.
În cazul în speță, înainte de a trece la analiza celor două condiții de admisibilitate ale cererii prev. de art. 14 alin. 1 - art. 15 din Lg. 554 /2004, tribunalul apreciază că se impune a fi făcute următoarele precizări cu privire la cererea de plată formulată de reclamantă pentru schemele de sprijin pe suprafața pentru Campania SAPS 2013.
La data de 08.05.2013 reclamanta SC A. MT SRL a depus la Apia - Centrul Județean Călărași cererea de plată nr. CL8359/08.05.2013 pentru schemele de sprijin pe suprafață, pe campania SAPS 2013, pentru o suprafața de 602,50 ha teren arabil. În data de 17.10.2013 dosarul a fost autorizat la plată, în baza deciziei de plată în avans, pentru suprafața determinată de 602,22 ha.
Prin solicitarea de clarificare nr. 13714/18.11.2013 pârâta solicită fermierului SC A. MT SRL., ca în data de 25.1 1.2013 să se prezinte la sediul pârâtei pentru clarificări cu privire la cererea unică de plată pe suprafață 2013, respectiv contractele de arendă încheiate cu S.C. B. SRL sub nr. 122/28.09.2009, 123/08.09.2009 152/28.09.2009 și 251/20.09.2011. Fermierul nu s-a prezentat în data solicită, dar a depus în data de 10.12.2013 adresele înregistrate cu nr. 15665 și 15666 din care reiese faptul că terenul pentru care a depus cerere de plată s-a diminuat cu 240,70 ha.
Prin adresa înregistrată cu nr. 14692/ 02.12.2013 APIA - Centrul Județean Călărași, a solicitat lămuriri Primăriei N. jud. Călărași cu privire la contractele de arendă menționate, iar prin răspunsul primit pârâta este informată că respectivele contracte de arendă încetează începând cu data de 02.09.2013.
Potrivit art. 7 alin. 1 lit. f "pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafețe, solicitanți trebuie să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care a depus cererea".
Conform art. 6 alin 1 și 2 din Ordinul MADR nr. 246/2008: "(1) Documentele prevăzute la art. 4 și 5 se prezintă, dup caz, la depunerea cererii de plată de către producătorul agricol sau la solicitarea reprezentanților APIA, în vederea efectuării procedurilor de administrare și control.
(2) Documentele prevăzute la art. 4 și 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată și/sau a modificărilor acesteia, în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu modificările și completările ulterioare, și sunt valabile până la data de 1 decembrie a anului de cerere, în conformitate cu prevederile art. 29 din alin. (2) din același regulament. "
În raport de situația de față reținută, tribunalul constată că la data de 08.05.2013, data formulării cereri unice de plată, reclamanta îndeplinea condițiile legale pentru acordarea plății unice pentru suprafață, căci astfel nu ar fi fost autorizată la plată în avans pentru suprafața determinată de 602, 22ha.
Referitor la dreptul de folosință și utilizare a terenului pentru care s-a depus cererea de plată pe Campania SAPS 2013, aceasta situație de fapt trebuie verificată din punct de vedere al disp. art. 6 alin 1 și 2 din Ordinul MADR nr. 246/2008, în baza căruia s-a emis decizia atacată.
Referitor la situația reclamantei se constată că APIA - Centru Județean Călărași a emis decizia nr. 2604385/13.01.2014 prin care s-a dispus excluderea de la plată și stabilirea sancțiunilor multianuale pe motiv că a intervenit o supradeclarare a suprafețelor, întrucât societatea reclamantă a pierdut dreptul de folosință asupra suprafeței de 240, 70 ha, deoarece proprietarul a vândut terenul și nu mai poate face dovada utilizării până la 1 decembrie conform art. 6 alin. 1 și 2 din Ordinul MADR nr. 246/2008.
Ca atare, problema de drept supusă analizei este aceea dacă legea a avut în vedere la acordarea plății unice pentru suprafață faptul că documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință asupra terenului trebuie să fie valabile până la data de 1 decembrie a anului de cerere sau a avut în vedere faptul că documentele trebuie să fie valabile cu începere de la 1 septembrie și până la 31 august conform OUG nr, 108/2001, așa cum susține reclamanta, care în cadrul acțiunii de fond a invocat excepția de nelegalitate a prev. art. 6 alin 2 din Ordinul MADR nr. 246/2008.
Din acest punct de vedere, tribunalul a apreciat că prima condiție de admisibilitate prev. de art. 14 alin. 1 din Lg. 554/2004 nu este îndeplinită, întrucât motivele invocate de reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății.
Pentru considerentele analizate, tribunalul reține că nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat, motiv pentru care va trece la analiza celeilalte condiții de admisibilitate, respectiv prevenirea unei pagube iminente care poate fi produsă reclamantei prin punerea în executare a actului administrativ.
Pe fondul condiției de admisibilitate, reclamanta a arătat că față de împrejurarea că societatea este în plină campanie agricolă pe anul 2014, executarea sumei imputată prin Decizia atacată în valoare de 149462,94 lei, ar însemna blocarea activității sale, cu imposibilitatea continuării lucrărilor agricole. De asemenea, în situația în care s-ar admite contestația sa, o eventuală întoarcere a executării ar dura foarte mult, situație ce ar avea consecințe negative asupra activității societății.
Contrar opiniei reclamantei, emitentul actului arată că reclamantei nu i-a fost produsă nici o pagubă iminentă deoarece debitul se deduce, în conformitate cu articolul 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei, din plățile de care fermierul poate beneficia pentru cererile pe care le depune în decursul celor 3 ani calendaristici ulteriori anului în care a fost stabilit debitul. Dacă debitul nu poate fi recuperat în întregime în conformitate cu articolul menționat în decursul celor trei ani calendaristici care urmează anului calendaristic constatării, soldul se anulează.
Pe de altă parte, reclamanta nu a dovedit acest aspect, simpla menționare a creanței contestate și a valori ei nu duce automat la constatarea că există o asemenea pagubă.
În altă ordine de idei, pârâta a invocat și Decizia nr. 3050/2006 pronunțată de ÎCCJ, care impune ca producerea pagubei să fie o consecință a executării actului administrativ, iar nu însăși executarea actului administrativ în sine.
Referitor la paguba iminentă, tribunalul a constatat că aprecierile reclamantei nu se pot subsuma acestei condiții atât timp cât acest debit urmează a fi dedus, în conformitate cu disp. art. 5b din Regulamentul CE nr. 885/2006 al Comisiei, de către pârâtă din plățile care urmează a fi efectuate către reclamantă în decursul a trei ani calendaristici ulterior anului în care a fost stabilit debitul, ca urmare a cererilor de plată depuse de aceasta.
În concluzie, tribunalul constată că nu sunt întrunite cumulativ condițiile legale prev. de art. 14 alin. 1 - art. 15 din Lg. 554/2004, motiv pentru care urmează să respingă cererea formulată de reclamanta SC A. MT SRL privind suspendarea executării deciziei nr. 2604383/13.01.2014 de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața campania 2013, emisă de pârâta APIA - Centrul Județean Călărași.
| ← Propunere de luare a măsurii arestului la domiciliu respinsă. | Dreptul muncii şi securităţii sociale. Obligarea CASEI... → |
|---|
