Dreptul muncii. Recuperarea cheltuielilor de şcolarizare efectuate de o instituţie publică convenite de părţi prin act adiţional la contractul individual de muncă .Art.6 alin 7 din OG.nr.12/2008 ; art. 969 C. civ.
Comentarii |
|
Tribunalul CĂLĂRAŞI Sentinţă civilă nr. 454 din data de 08.05.2014
Dreptul muncii
Recuperarea cheltuielilor de școlarizare efectuate de o instituție publică convenite de părți prin act adițional la contractul individual de muncă .
Art.6 alin 7 din OG.nr.12/2008 ; art. 969 C. civ.
Prin senitnța civilă nr. 454/8.05.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 2626/116/2013 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S.J.U. Călărași împotriva pârâtei V. G.; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 132.698 lei reprezentând c/val. cheltuielilor de personal ocazionate cu pregătirea profesională.
Pentru a pronunța această soluție , instanța a reținut că parata V.G. a încheiat cu reclamantul contractul individual de muncă nr. 1112/ 8.12.2008 însoțit de actul adițional nr. 1 /8.12.2008 care prevedea obligativitatea pârâtei de a lucra în cadrul unități reclamante o perioadă de minim 5 ani de la obținerea specializării, în caz contrar fiind obligată la plata cheltuielilor de personal ocazionate cu pregătirea profesională.
După terminarea rezidențiatului, pârâta si-a depus demisia la data de 22.07.2013 si s-a angajat in cadrul Spitalului O.jud. M.
Urmare demisiei,reclamantul a formulat acțiune pentru recuperarea sumelor de bani in baza art. 3 din Actul adițional nr. 1 la CIM 1112/08.12.2008.
Tribunalul, analizând acțiunea reclamantului S.J.U. pe baza probelor administrate, a constatat ca este fondata.
Se constata că de la data demisiei si încetarea relațiilor de muncă, clauza de penalizare prevăzută de art. 3 din actul adițional la contractul individual de muncă a devenit activă si în ceea ce privește condițiile grele de lucru, acestea au fost cunoscute de pârâtă încă de la semnarea contractului individual de muncă și nu constituie un motiv exonerator de răspundere materială.
Se susține că, în perioada în care pârâta a activat în cadrul paratului, acesta nu a făcut nici un fel de cheltuială cu pregătirea sa profesională, deoarece salariul lunar a fost achitat în schimbul activității prestate, iar fondurile pentru plata salariilor medicilor rezidenți proveneau de la bugetul de stat. Totodata se susține că pentru a angaja răspunderea materială, prejudiciul trebuie să fie material, efectiv, real, direct, cert și actual, imputarea daunelor eventuale, virtuale ori ipotetice fiind inadmisibilă.
Aceasta abordare a paratei este greșita deoarece in cauza răspunderea este contractuala si nu delictuala cum in mod eronat apreciază parata.
Deși pârâta a contestat plata tuturor drepturilor de către angajator, ulterior a renunțat la efectuarea unei expertize pentru a putea fi dovedita aceasta situație. Totodată se constata ca paratei nu i-au fost încălcate dreptul la munca si reclamantul nu i-a restrâns in nici un mod exercițiul drepturilor sale.
Deși pârâta afirmă că în speță, clauza cuprinsa in art. 3 din Actul adițional este nula, apărarea nu poate fi reținută deoarece nu face dovada ca s-a constatat prin hotărâre judecătorească existenta vreunei clauze nelegale care sa atragă nulitatea absoluta a acesteia. Clauza referitoare la plata acestei despăgubiri este în concordanță cu dispozițiile art.6 alin 7 din OG.nr.12/2008 întrucât pregătirea în specialitate a pârâtei s-a făcut cu scoaterea din producție (în centrul universitar ales) și nicidecum în cadrul S.j.u. Călărași.
Tribunalul apreciază că actul adițional intervenit între părți își produce efectele juridice în cauză, atâta timp cât dispozițiile legale în baza cărora a fost încheiat art.6 alin 7 din OG.nr.12/2008 erau în vigoare la data încheierii sale, iar în timpul cât actul adițional a fost în ființă, nu s-a constatat prin hotărâre judecătorească existența vreunei clauze nelegale care să atragă nulitatea absolută a acestuia.
Potrivit probelor administrate în cauză, Tribunalul reține că intimata a dovedit faptul că și-a respectat obligația asumată prin contractul individual de muncă, respectiv aceea de a achita în condițiile legii cheltuielile pentru pregătirea în specialitatea medicului rezident pe întreaga perioadă a stagiului și de a-i menține acestuia postul vacant pe timpul cursului de specializare,depunând la dosar înscrisurile doveditoare.
Totodată, reclamantul a probat faptul că recurenta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. 1112/2008, respectiv aceea de a lucra în unitate cel puțin 5 ani de la data confirmării sale ca medic în specialitatea neonatologie.
Astfel, reclamantul a demonstrat că parata a avut inițiativa denunțării unilaterale a contractului individual de muncă, de vreme ce a solicitat expres prin cererea formulată la data de 22.07.2013, încetarea raporturilor de muncă prin demisie.
In consecință, având în vedere dispozițiile imperative ale art.6 alin 7 din OG.nr.12/2008 în vigoare la data încheierii contractului de muncă și a actului adițional, precum și faptul că actul adițional are putere de lege între părțile contractuale potrivit art. 969 C. civ., Tribunalul constată că cererea de obligare a paratei la plata unei despăgubiri egale cu sumele cheltuite cu pregătirea sa profesionala, este fondata si va fi admisa.
← Dreptul muncii şi securităţii sociale. Obligarea CASEI... | Procedura insolvenţei. Suportarea pasivului neacoperit al unei... → |
---|