Dreptul muncii şi securităţii sociale. Obligarea CASEI TERITORIALE DE PENSII CĂLĂRAŞI la recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor
| Comentarii |
|
Tribunalul CĂLĂRAŞI Sentinţă civilă nr. 616 din data de 24.06.2014
Dreptul muncii și securității sociale
Obligarea CASEI TERITORIALE DE PENSII CĂLĂRAȘI la recalcularea pensiei prin valorificarea veniturile menționate într-o adeverință eliberată de o societate comercială ; plata pensiei recalculate ; obligarea pârâtei la plata reactualizată a sumelor rezultate din diferențele dintre pensiile în plată și pensiile cuvenite, la data plății efective.
Respingere excepției tardivității formulării cererii .
Art. 107 alin. 1 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,
Prin Sentința civilă nr. 616/24 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 534/116/2014 , instanța:
A respins excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâtă și a admis în parte cererea formulată de reclamantul D. V. în contradictoriu cu pârâta C.T.P. CĂLĂRAȘI ;
A obligat pârâta la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu valorificarea tuturor veniturilor menționate în adeverința nr. 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M. G. SRL Turnu Măgurele.
A obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor dintre pensia recalculată potrivit prezentei sentințe și pensia încasată, începând cu data de 01.06.2013, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins capătul de cerere formulat de reclamant cu privire la acordarea indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea 263/2010.
Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 02.04.2014 sub nr. 534/116/2014, așa cum a fost precizată în termen legal, reclamantul D.V.a chemat în judecată pe pârâta C.T.P. Călărași pentru ca pe baza probelor ce se vor administra să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea pensiei prin valorificarea veniturile menționate în adeverința nr. 765/07012212 eliberată de SC M.G. SRL Turnu Măgurele, plata pensiei recalculate sub forma cerută, începând cu data depunerii în acest sens a cererii de înregistrare nr. 15353/13.05.2013 la C.T.P. Călărași, obligarea pârâtei la plata reactualizată a sumelor rezultate din diferențele dintre pensiile în plată și pensiile cuvenite, la data plății efective.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei să menționeze în clar punctajul mediu anual corect calculat și corespunzător drepturilor sale reale de pensie, în conformitate cu înscrisurile sale de muncă și cu legile în vigoare la fiecare moment al calculului, precum și evidențierea aplicării coeficientului de corecție așa cum imperativ dispune art. 170 din Legea nr. 263/2010 și a hotărât Curtea Constituțională.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța în temeiul art. 248 Cod procedură civilă, a analizat mai întâi excepțiile ce fac de prisos analizarea pe fond a cauzei.
Față de cererea de valorificare a tuturor veniturilor menționate în adeverința nr. 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M.G.SRL Turnu Măgurele, pârâta a invocat excepția tardivității, întrucât această solicitare a reclamantului a fost respinsă prin decizia nr. 88879/11.06.2013, decizie pe care reclamantul nu a contestat-o.
Referitor la această excepție, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, reclamantul solicită obligarea pârâtei la recalcularea pensiei sale, prin valorificarea unor drepturi reglementate de lege, cadrul legal folosit de reclamant întemeindu-se pe "obligația de a face"; rezultată din dispozițiile art. 107 alin. 1 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora "În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire";.
Prin urmare, nu se poate lua în considerare tardivitatea cererii în raport cu decizia nr. 88879/11.06.2013, invocată de pârâtă, din perspectiva dispozițiilor art. 107 alin. 1 din Legea 263/2010, astfel că excepția tardivității formulării acțiunii a fost .
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de invaliditate, începând cu data de 01.11.1996, iar prin decizia nr. 88879/27.11.2013 a fost trecut la pensia pentru limită de vârstă.
Potrivit deciziei nr. 88879/11.06.2013, reclamantului i-a fost respinsă cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea adeverinței nr. 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M.G. SRL Turnu Măgurele, întrucât veniturile privind munca în acord global nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute de anexa nr. 15 din normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010, aprobate prin HG 25/2011.
Din această decizie mai rezultă că reclamantul a formulat cererea de recalculare la data de 13.05.2013, precum și faptul că i-a fost valorificată grupa a II a de muncă menționată în adeverință, începând cu data stabilirii drepturilor la pensie, respectiv 01.01.1996.
Reclamantul a anexat la dosar adeverința nr. 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M. G. SRL Turnu Măgurele, potrivit căreia reclamantul a fost angajat în calitate de conducător auto la SC T. SA București, Autobaza 2 și 6 agabaritice, în perioadele 15.02.1980 - 01.08.1985, 03.03.1986 - 01.07.1991.
Sunt indicate în adeverința menționată veniturile lunare obținute în acord și pentru ore suplimentare de către reclamant în perioadele în care a fost salariat.
Tribunalul a reținut că retribuirea în acord global era diferită de salarizarea cu retribuția tarifară, fiind însă neechivoc faptul că drepturile obținute în acest mod era supus plății contribuției la bugetul asigurărilor sociale potrivit legislației în vigoare la acea dată, iar nu exceptat de la această obligație legală, conform art. 2 din Decretul nr. 389/1972.
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observă, așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
În egală măsură, art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat prevedea că: ,,Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat. Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat.’’
Aceeași obligație legală impusă angajatorului s-a regăsit și în prevederile Legii nr. 49/1992, care a modificat și completat Decretul nr. 389/1972.
Toate aceste acte normative au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, care la rândul ei a fost abrogată, începând cu data de 01.01.2011, prin Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Tribunalul a reținut însă că prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 824/22 noiembrie 2011, s-a statuat că "Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.";
Astfel, dându-se eficiență principiului contributivității ce rezultă din textul art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, prin art. 2 lit. e), instanța supremă stabilește că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Având în vedere că și noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie instituită prin Legea nr. 263/2010 este construită în jurul acestui principiu fundamental, tribunalul reține că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Or, în speță, fostul angajator a emis în mod valabil, necontestat, o adeverință prin care a menționat întreg venitul brut realizat lunar, care include și salariul cu sporul de acord global realizat de reclamant în calitate de salariat.
Ca urmare, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit să beneficieze, la stabilirea drepturilor sale de pensie, de veniturile suplimentare obținute în acord în perioadele 15.02.1980 - 01.08.1985, 03.03.1986 - 01.07.1991, conform adeverinței nr. 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M.G. SRL Turnu Măgurele.
Instanța a respins însă capătul de cerere referitor la acordarea indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea 263/2010.
S-a reținut că prin art. 3 din OUG nr. 1 /2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, articolul 170 a fost modificat, având următorul cuprins:
"ART. 170
(1) Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condițiile art. 95 se aplică un indice de corecție calculat ca raport între 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat și valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflației pe anul 2011.
(2) Începând cu anul 2013, câștigul salarial mediu brut realizat, prevăzut la alin. (1), este cel definitiv, cunoscut în anul precedent celui în care se deschide dreptul la pensie pentru anul calendaristic anterior, comunicat de Institutul Național de Statistică.
(3) Indicele de corecție se aplică o singură dată, la înscrierea inițială la pensie.
(4) Punctajul mediu anual rezultat în urma aplicării indicelui de corecție reprezintă punctajul mediu anual realizat de asigurat, care se utilizează la determinarea cuantumului pensiei."
În speță, drepturile inițiale de pensie ale reclamantului s-au născut la data de 01.01.1996, înainte de intrarea în vigoare a legii 263/2010, astfel că acesta nu poate beneficia de indicele de corecție prevăzut de art. 170 din legea 263/2010, așa cum a fost modificat prin OUG 1/2013, întrucât recalcularea nu reprezintă o stabilire nouă de drepturi.
| ← Contencios administrativ – suspendare act administrativ.... | Dreptul muncii. Recuperarea cheltuielilor de şcolarizare... → |
|---|
