Contestaţia deciziei de revizuire a pensiei recalculate. Legislaţia aplicabilă determinării punctajului mediu anual în cazul persoanelor ieşite la pensie anterior apariţiei Legii nr. 19/2000 şi care au beneficiat de grupa I de muncă
| Comentarii |
|
Persoanele al căror drept la pensie s-a deschis în baza unor legi speciale după anul 1990 beneficiază, cu ocazia recalculării dreptului conform H.G. nr. 1550/2004, de determinarea punctajului mediu anual pe baza stagiului contributiv prevăzut de respectiva legislaţie; cele al căror drept s-a deschis anterior anului 1990, în baza Legii nr. 3/1977, li se aplică stagiul prevăzut de art. 8 din acest
Secţia civilă, minori şi de familie, precum şi cauzele privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1038 din 29 septembrie 2010
Prin sentința civilă nr. 641/14.05.2010, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 3044/103/2009, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei C.J. de Pensii Neamț și, în consecință, s-a respins contestația formulată de contestatorul B.I. împotriva acesteia pe lipsa calității procesual pasive; totodată, s-a respins contestația, astfel precizată, formulată de contestator împotriva intimatei C.J. de Pensii București. în argumentarea acestei soluții, prima instanță a reținut următoarele:
în fapt, contestatorul a lucrat în subteran având diverse funcții, începând de la muncitor-vagonetar până la maistru miner subteran de formație. Conform adeverințelor de la SC M. SA din 22.02.2008 și din data de 24.09.2009 rezultă că timpul lucrat a fost într-adevăr 100% cu timp zilnic de lucru de 8 ore, o perioadă mai mare de 20 de ani în subteran, încadrându-se în grupa I a condițiilor speciale de muncă. Ceea ce a generat prezentul litigiu este interpretarea legii cu privire la luarea în calcul a stagiului de cotizare.
Conform H.G. nr. 1550/2004 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual îl reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie și anume Legea nr. 3/1977 dat fiind faptul că dreptul la pensie pentru contestator a fost deschis la data de 11.11.1981. Pentru persoanele pensionate în intervalul 1.07.1977 - 31.03.2001 (cum este și cazul contestatorului), stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977 [art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1550/2004] respectiv 30 de ani pentru bărbați (art. 8 din Legea nr. 3/1977) utilizat în mod legal la calculul punctajului mediu anual al petentului.
Prin excepție de la regula aceasta, pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative. Astfel pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în industria minieră, H.G. nr. 267/1990 (legislație-cadru în materie) stabilește, odată cu intrarea în vigoare, condiții specifice de pensionare, respectiv 20 de ani lucrați în subteran și la vârsta de 50 de ani.
Pentru aceste categorii, la recalcularea pensiilor conform H.G. nr. 1550/2004 la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile de cotizare menționate anterior, dar numai cu condiția ca drepturile să fie stabilite în condițiile prevăzute de legea specială, respectiv H.G. nr. 267/1990 (art. 4 din H.G. nr. 1550/2004) condiție neîndeplinită, în speță, contestatorul având drepturile deschise în temeiul Legii nr. 3/1977 anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 267/1990. în această situație, pentru lucrătorii din industria minieră cazul contestatorului; reglementările în vigoare la data stabilirii drepturilor de pensie, respectiv Legea nr. 3/1977, nu conțineau prevederi distincte referitoare la vechimea integrală în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie care era de 30 de ani pentru bărbați.
S-a constatat astfel că pensia stabilită inițial a fost eronat calculată având în vedere că stagiul complet de cotizare aplicabil este de 30 de ani, tocmai având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 1550/2004 și dat fiind faptul că reclamantul are dreptul la pensie deschis anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 267/1990, situație care face ca dispozițiile actului normativ menționat să nu-i fie aplicabile și acestuia. Astfel, în mod corect s-a stabilit, în cea de a doua decizie de recalculare, că aplicabilă este Legea nr. 3/1977 în sensul că la stabilirea punctajului mediu anual s-a avut în vedere stagiul complet de cotizare reglementat de art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1550/2004.
Pentru aceste considerente în fapt și în drept instanța specializată a constatat că fiind legală și temeinică decizia de recalculare a pensiei. Pe cale de consecință și decizia de recuperare debit este corect emisă, cu atât mai mult cu cât recuperarea s-a dispus doar pentru perioada ce nu depășește termenul de prescripție.
S-a respins, în consecință, și solicitarea de restituire a sumei reținută deja.
împotriva acestei hotărâri, în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a formulat recurs contestatorul, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 3044/103/2009. Criticile formulate au vizat, în esență, următoarele:
- neexaminarea apărării privind incidența dispozițiilor 14 din Legea nr. 3/1977 și nu ale art. 8 din același act normativ la calcularea punctajului mediu anual conform dezlegării dată de I.C.C.J. prin Decizia nr. 40/2008 într-un recurs în interesul legii;
- neanalizarea jurisprudenței în spețe similare depusă o dată cu concluziile scrise, jurisprudență care confirma temeinicia susținerilor sale;
- interpretarea eronată a dispozițiilor art. 2 alin. (4) din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 1550/2004, prin eludarea dispozițiilor art. 14 din Convenția europeană și aplicarea unui tratament discriminator celor pensionați anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 267/1990 față de cei pensionați ulterior, în sensul determinării diferite și într-un mod nejustificat a punctajului mediu anual pentru persoane ce au lucrat în aceleași condiții.
Intimatele, legal citate, nu au trimis reprezentant în instanță, nu au formulat apărări.
Nu s-au administrat probatorii noi în recurs.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304, 3041, 312, 316 cu referire la 294, 295 C.proc.civ. strict în limitele criticate, Curtea a constatat caracterul său neîntemeiat justificat de următoarele:
Obiectul contestației formulate de recurent, în fața instanței de fond, l-a constituit decizia de revizuire din 18.05.2009 și cea de debit cu același număr prin care s-a stabilit în sarcina sa, plata sumei de 12.593 lei reprezentând diferența de pensie încasată necuvenit în perioada 1.06.2006 - 1.03.2009, ca urmare a diminuării punctajului mediu anual, stabilit în urma aplicării dispozițiilor Legii nr. 3/1977 pentru stabilirea stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual (30 ani), în loc de cele ale H.G. nr. 267/1990 ce prevedeau un stagiu complet de 20 ani.
în susținerea acțiunii reclamantul a invocat doar faptul că în mod greșit i s-au aplicat dispozițiile Legii nr. 3/1977, în loc de cele ale H.G. nr. 267/1990, în condițiile în care situația sa se încadra în cazul prevăzut de alin. (4) al art. 2 din Normele metodologice anexă la H.G. nr. 1550/2004, iar prin noua situație este discriminat față de alți colegi care au lucrat mai puțin în subteran, dar au pensia calculată de legea specială (H.G. nr. 267/1990).
Prin urmare, în aceste limite s-au făcut apărări de către intimate și s-au încadrat analizele primei instanțe vizând legalitatea celor două decizii contestate [prin respectarea limitelor învestirii conform principiului disponibilității art. 129 alin. (6) C.proc.civ.]. Chiar și apărătorul recurentului și-a limitat concluziile orale la aceste apărări.
Faptul că s-au depus la termenul din 14.05.2010 de către reclamant concluzii scrise prin care, la un moment dat, și-a completat motivele contestației prin trimiterea la interpretarea dată de I.C.C.J., într-un recurs în interesul legii (Decizia nr. 40/2008), art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1), (2) din Legea nr. 19/2000, nu crea în sarcina instanței obligația de a se pronunța asupra acestor noi apărări întrucât:
- acestea nu au fost formulate în termen (conform art. 132 cu referire la 134 C.proc.civ.);
- nu au fost comunicate părților adverse și astfel, li s-ar fi încălcat acestora dreptul la apărare;
- s-ar fi încălcat principiul imparțialității prin favorizarea unei părți nediligente în defavoarea celorlalte părți diligente;
Prin urmare, această critică nu s-a găsit întemeiată.
însă, verificând aplicabilitatea sau nu în cauză a interpretării date de I.C.C.J. în recursul în interesul legii (RIL) menționat conform dispozițiilor art. 3041și 316 cu referire la art. 292 alin. (1) C.proc.civ. s-a constatat că Decizia nr. 40/2008 nu este incidentă, conform dispozițiilor art. 329 alin. (2) teza a II-a C.proc.civ., întrucât:
- recurentul contestator nu se regăsește în situația prevăzută de art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 cu modificări singurul text care a format obiectul dezlegării date prin RIL ci în cea a art. 77 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 cu modificări, din moment ce nu a lucrat efectiv în grupa I de muncă [deci în condiții speciale conform art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000] cel puțin de 20 ani conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, ci numai 19 ani și 5 zile conform mențiunilor din deciziile anterioare necontestate de recurent, coroborate cu adeverința 3535/24.09.2009.
- și art. 14 din Legea nr. 3/1977 solicitat de recurent a i se aplica, condiționează cei 20 de ani reținuți în Decizia nr. 40/2008 de lucrul efectiv în grupa I și nu de stagiul de cotizare, care în cazul său este de 37 ani 11 luni și 14 zile prin includerea și a perioadelor lucrate în condiții normale, a celor asimilate, a celor câștigate ca urmare a grupei de muncă.
Sub aspectul neanalizării practicii în materie provenind de la alte instanțe s-a constatat că această critică nu este de natură a determina reformarea soluției dispuse întrucât:
- nu constituie motiv de nelegalitate și nici măcar de netemeinicie din moment ce precedentul judiciar nu e recunoscut în legislația noastră drept izvor de drept;
- instanța nu era obligată a le analiza distinct neavând relevanță asupra problemei de drept aflate în discuție.
Referitor la aplicarea sau nu corectă a dispozițiilor H.G. nr. 1550/2004 s-a reținut că fondul le-a dat o adecvată interpretare nu numai în concordanță cu litera și spiritul respectivului act normativ prin respectarea și a principiul neretroactivității legii, ci și a legislației comunitare. Astfel, cum contestatorul este pensionar din anul 1981, în baza Legii nr. 3/1977 și nu a altui act normativ, în anul 2005 putea beneficia de evaluarea drepturilor de pensie potrivit H.G. nr. 1550/2004, dar nu în baza pct. 4 al art. 2 din norme (pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative), ci în baza pct. 3 al aceluiași articol (pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977). Prin urmare, constatându-se această deficiență, în mod corect s-a dispus revizuirea deciziei de pensie și emiterea celei contestate cu luarea în calcul a stagiului de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977 la stabilirea punctajului mediu anual.
Pentru a se pune situația unui tratament discriminatoriu, reclamantul ar fi trebuit să probeze că se află ori în situația acelor persoane cărora li se aplică art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 în interpretarea dată prin RIL, fie a acelora cărora li s-a deschis dreptul de pensie în baza Legii 3/1977, dar li s-a aplicat stagiul de 20 ani prevăzut de H.G. nr. 267/1990. Fapt ce nu a survenit însă [spețele depuse referindu-se la persoane ce au lucrat efectiv în condiții speciale peste 20 ani, caz în care li se aplica art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000].
Față de considerentele expuse, s-a respins recursul ca nefondat.
(Judecător Petrina Manuela Aștefănesei)
| ← Încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne.... | Hotărâre judecătorească. Motivare. Exigenţe. Proces echitabil → |
|---|
