Stabilirea programului de vizitare a minorilor de către părintele căruia nu i-au fost încredinţaţi
| Comentarii |
|
În conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (2) C.fam., părintele divorţat căruia nu i s-au încredinţat minorii păstrează dreptul a avea legături personale cu aceştia, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lor profesională. Dezvoltarea armonioasă a minorilor presupune realizarea efectivă a unor legături personale, constante, cu ambii părinţi, deziderat ce se subsumează noţiunii de „interes superior al copilului”. Aşadar, părintele divorţat cărui i s-au încredinţat minorii este obligat să facă demersurile necesare pentru a înlesni exercitarea de către celălalt părinte a dreptului prevăzut de dispoziţiile art. 43 alin. (2) C.fam. Desigur, deplasarea unor minori de vârstă preşcolară, chiar pentru o perioadă scurtă de timp, într-un mediu străin, cum este cazul în speţă, îi poate afecta. Pentru ca impactul mutării să nu fie unul negativ, ambii părinţi sunt ţinuţi deopotrivă să ia toate măsurile necesare şi să pregătească psihic minorii.
Secţia civilă, Decizia nr. 261 din 13 octombrie 2010
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni, înregistrată sub nr. 1591/227/03.06.2009, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâtul B.V., solicitând stabilirea unui program în care să aibă legături personale cu minorii B.V.F., născută la data de 7.03.2003 și B.F., născut la data de 4.05.2006, în prima și a treia săptămână din lună, de vineri orele 16:00 până duminică orele 18:00, câte o săptămână în vacanțele școlare de iarnă și primăvară și o lună în vacanțele de vară, la domiciliul său. în motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătorie din care au rezultat cei doi minori. Din cauza comportamentului necorespunzător al pârâtului a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal fără a putea să-i ia și pe minori.
Prin sentința civilă nr. 1072/19.05.2009 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă irevocabilă, s-a declarat desfăcută căsătoria părților, minorii fiind încredințați tatălui spre creștere și educare. în tot acest timp pârâtul nu i-a permis să ia legătura cu minorii, ba, mai mult, nu a mai trimis fetița la grădiniță pentru ca ea să nu o poată contacta, afectând astfel nivelul de pregătire al minorei.
Prin întâmpinare pârâtul s-a declarat de acord, în principiu, cu acțiunea, solicitând însă ca programul de vizită a minorilor să se desfășoare la domiciliul său, întrucât reclamanta nu are un domiciliu stabil, întreținând relații de concubinaj cu diferite persoane din diferite localități, nu prezintă condiții materiale și morale pentru a le asigura copiilor un trai decent, interesul acesteia fiind acela de a pune copii să cerșească. De asemenea, pârâtul a solicitat ca programul de vizită să fie stabilit în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta între orele 10:00-20:00.
După administrarea probelor, Judecătoria prin sentința civilă nr. 498/25.02.2010 a admis în parte acțiunea. Drept urmare, a încuviințat ca reclamanta să aibă legături personale cu minorii în prima și a treia săptămână din lună de vineri orele 18:00 până duminică orele 16:00, câte o săptămână în vacanțele școlare de iarnă și de primăvară și câte o lună în vacanțele de vară, la domiciliul reclamantei, cu obligația acesteia de a readuce minorii la domiciliul pârâtului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cauză s-a dovedit, cu declarațiile martorilor audiați, că pârâtul nu îi permite reclamantei să-și viziteze copiii, contrar dispozițiilor art. 43 alin. (3) C.fam., art. 2 și 14 din Legea nr. 272/2004 și art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului; că stabilirea unui program de vizită numai la domiciliul pârâtului și în prezența acestuia nu este de natură a asigura realizarea unei relații afective normale între mamă și copii.
Sentința a fost criticată în apel de către pârât. A arătat că instanța nu a avut în vedere susținerile sale, potrivit cărora reclamanta nu are un domiciliu stabil, locuind cu concubinul său, nu dispune de condiții minime de trai, iar referirile la vacanțele școlare nu-și au rostul, câtă vreme copiii frecventează forme de învățământ preșcolar. Oricum, reclamanta nu ar avea cum să le ofere minorilor condiții minime de locuit câte o săptămână, respectiv câte o lună, în vacanțele școlare. Din câte cunoaște, reclamanta urmează să ducă minorii în târguri și bâlciuri la cerșit.
Prin decizia civilă nr. 168/08.06.2010 Tribunalul Suceava a respins apelul ca nefondat. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că în cauză nu s-au produs dovezi care să confirme susținerile pârâtului. Audiat în cauză, numitul I.C. a confirmat că are o relație stabilă cu reclamanta, care locuiește la domiciliul său din comuna Rădășeni, condițiile materiale de care dispune fiind relevate și de referatul de anchetă socială întocmit. Pentru a i se acorda reclamantei posibilitatea de a întreține legături personale cu minorii se impune ca exercitarea acestui drept să nu fie stânjenită de prezența tatălui, comunicarea dintre mamă și copii trebuind să aibă loc în mod firesc, fără nici o restrângere. Modalitatea propusă de pârât este de natură a îngrădi și chiar împiedica practic exercitarea dreptului la legături personale. Faptul că programul stabilit de prima instanță vizează și vacanțele școlare, în condițiile în care minorii au 4 și, respectiv, 7 ani nu este greșit, deoarece hotărârea va produce efecte până la majoratul acestora. Și întinderea programului de vizitare este corectă, întrucât un program mai restrâns (cu excluderea vacanțelor școlare), cum solicită pârâtul, este de natură a îngrădi și chiar a anihila exercitarea dreptului reclamantei de a avea legături personale cu copiii săi.
împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal pârâtul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ. în dezvoltarea motivelor a arătat, în esență, că nu este bine ca minorii să fie luați la domiciliul concubinului mamei lor, deoarece mutarea într-un mediu total diferit le-ar putea dăuna foarte mult. în plus, nu cunoaște ce condiții le-ar putea oferi reclamanta minorilor, câtă vreme aceasta nu muncește și în prezent este însărcinată. A reiterat susținerea potrivit căreia singurul motiv pentru care reclamanta dorește să ia minorii la domiciliul său este acela de a-i trimite la cerșit.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea constată neîntemeiat recursul. Astfel, cum corect au apreciat instanțele de fond, în speță nu s-a dovedit că scopul promovării acțiunii de către reclamantă ar fi acela de a-i duce pe minori la cerșit. Din ancheta socială întocmită de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei comunei Rădășeni, județul Suceava reiese că reclamanta are un domiciliu stabil la concubinul său, numitul I.C., în privința căruia referenții au făcut aprecieri pozitive, anume că este cunoscut în comunitate drept o persoană onestă, echilibrată, fără abateri de la normele de conduită morală și că dispune de condiții materiale adecvate.
De asemenea, concubinul reclamantei a fost audiat în apel.
în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (2) C.fam., părintele divorțat căruia nu i s-au încredințat minorii păstrează dreptul a avea legături personale cu aceștia, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lor profesională. Dezvoltarea armonioasă a minorilor presupune realizarea efectivă a unor legături personale, constante, cu ambii părinți, deziderat ce se subsumează noțiunii de „interes superior al copilului”. Așadar, părintele divorțat cărui i s-au încredințat minorii este obligat să facă demersurile necesare pentru a înlesni exercitarea de către celălalt părinte a dreptului prevăzut de dispozițiile art. 43 alin. (2) C.fam. Desigur, deplasarea unor minori de vârstă preșcolară, chiar pentru o perioadă scurtă de timp, într-un mediu străin, cum este cazul în speță, îi poate afecta. Pentru ca impactul mutării să nu fie unul negativ, ambii părinți sunt ținuți deopotrivă să ia toate măsurile necesare și să pregătească psihic minorii.
în cauză nu s-au produs dovezi privind eventuala lipsă de atașament a minorilor față de mamă ori existența unor motive concrete pentru care deplasarea acestora la domiciliul reclamantei „le-ar putea dăuna foarte mult”, cum a susținut recurentul.
| ← Nulitate absolută parţială. Titlu de proprietate. Revendicare | Încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne.... → |
|---|
