Contestaţia în anulare împotriva deciziei din recurs, formulată în temeiul  art. 318 C.p.c., este nefondată în situaţia în care recursul a fost respins ca inadmisibil.

Comentarii

0

Tribunalul GALAŢI Decizie nr. 766 din data de 16.10.2013

În speță, Judecătoria Galați la data de 17.12.2010 a respins ca nefondată plângerea petentului În sentință s-a menționat în mod expres: "Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare";.

Petentul a formulat recurs care a fost respins ca inadmisibil.

Împotriva deciziei din recurs petentul a formulat contestație în anulare, susținând că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs.

Instanța, învestită cu soluționarea contestației în anulare, a dispus respingerea acesteia ca nefondată cu motivarea că în speță, într-adevăr, instanța de recurs nu a cercetat motivul de recurs invocat de recurent însă acest lucru nu s-a datorat "omisiunii"; instanței așa cum dispune art. 318 C.p.c., ci ca urmare a faptului că recursul s-a respins ca inadmisibil ceea ce a făcut de prisos cercetarea motivului de recurs.

Tribunalul a reținut că sentința de respingere a plângerii contravenționale a fost pronunțată de Judecătoria Galați la data de 17.12.2010. La această dată era în vigoare L. 202/2010 care prevede că sentințele pronunțate de judecătorii în plângerile contravenționale ce au ca obiect L. 61/1991 sunt irevocabile.

În aceste condiții sentința pronunțată de judecătorie la data de 17.12.2010 este irevocabilă, chiar dacă ea poartă mențiunea "Cu recurs . . .";. Calea de atac este de la lege iar nu de la judecător.

Prin decizia 174/28.03.2013 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. 315/31.05.2013 , a fost declarat neconstituțional art. 8 al. 2 din L. 61/1991 care prevedea că hotărârea judecătoriei prin care se soluționează plângerea contravențională este irevocabilă.

În consecință sentințele pronunțate în perioada 25.11.2010 (data intrării în vigoare a L. 202/2010) - 31.05.2013 (data publicării în M. Of. a deciziei 174/2013) sunt irevocabile iar cele pronunțate ulterior datei de 31.05.2013 sunt susceptibile de recurs.

← Dreptul reclamantei la obligarea pârâtei la plata...		Condiţiile prevăzute de art. 2365 N.C.civ. pentru naşterea... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Încălcarea principiilor oralităţii şi contradictorialităţii prin soluţionarea fondului cauzei în condiţiile în care instanţa acordase părţilor cuvântul doar pentru a formula probatorii, atrage nulitatea sentinţei în temeiul art. 297 V.C.proc.civ. Insolvenţă: Clauza penală din cuprinsul contractelor nu îndeplineşte cerinţele art. 1066 şi următoarele  Cod civil, referitoare la  clauza penală. Insolvenţă: Excepţia  prescripţiei dreptului la acţiune în  cererea de antrenare. Dreptul reclamantei la obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei pentru creşterea celui de-al doilea copil  provenit dintr-o sarcină gemelară cf. Deciziei 26/2011 a ÎCCJ, începând cu data de 11.12.2006 şi până la 15.09.2008, nu este prescris. Condiţiile prevăzute de art. 2365 N.C.civ. pentru naşterea valabilă a contractului de ipotecă convenţională. Constituitorul ipotecii trebuie să fie titularul dreptului ipotecat şi să aibă capacitatea de a dispune de acesta. Împăcarea inculpatului şi a părţii vătămate. Soluţionarea acţiunii civile formulate de unitatea sanitară având drept obiect cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate. Soluţionarea contestaţiei la executare în lipsa condamnatului, arestat pe teritoriul unui stat străin. Încălcarea dreptului la apărare.