Contestaţia în anulare. modificare cadru procesual. inadmisibilitate.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 267 din data de 20.05.2016
Contestația în anulare. Modificare cadru procesual. Inadmisibilitate.
În contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei instanței de recurs se impune prezența tuturor părților ce au participat la judecata recursului.
- Articolul 318 alin.1 Cod procedură civilă
La termenul de judecată din data de 20.05.2016, reprezentantul contestatoarei a arătat că înțelege să se judece doar în contradictoriu cu intimatul SC F. R. SRL, apreciind că celorlalte părți nu li s-a recunoscut calitatea procesuală activă de formulare a contestațiilor.
Având în vedere susținerile contestatorului și împrejurarea că judecata în fața instanței care a pronunțat decizia criticată a vizat și recursurile declarate de SC B. SA și BRD G.S.G. SA, Curtea a apreciat că soluționarea contestației în anulare se impune a se realiza în contradictoriu și cu aceștia, întrucât nu se poate face abstracție de împrejurarea că eventuala admitere a contestației în anulare are drept consecință desființarea hotărârii pronunțate de instanța de recurs și rejudecarea cauzei, măsuri ce nu pot fi dispuse în alt cadru procesual decât cel în care a avut loc judecata în fața instanței de recurs.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.267 din 20.05.2016)
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 23.03.2016, sub nr. 2020/2/2016, contestatoarea C. P. (G.) Ltd., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 64/03.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 5108/3/2012/a25, în contradictoriu cu intimații A. SA, B.C.C.SA, E. T. SRL, solicitând anularea deciziei civile nr.64/03.02.2016, rejudecarea cauzei pe fond și, în consecință, admiterea recursului său, contestația în anulare nevizând soluția dată excepțiilor procesuale invocate), în sensul de a modifica în parte sentința civilă nr. 6310/03.07.2015 ca fiind nelegală și pronunțată cu aplicarea greșită a legii, iar pe fondul contestațiilor care au făcut obiectul cauzei, respingerea lor ca fiind neîntemeiate.
În motivare, s-a învederat incidența disp. art. 318 alin. (1) teza I din CPC, potrivit căruia "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale (...)".
Astfel, a arătat contestatoarea că la baza pronunțării soluției din Decizia nr. 64/03.02.2016 a stat o greșeală materiala reținută de către instanța de recurs ca atare în considerentele hotărârii, greșeală pe care instanța de recurs a fundamentat soluția din dispozitivul Deciziei, cu toate că la dosarul cauzei exista mai multe înscrisuri care atestă contrariul situației de fapt pe care în mod eronat a avut-o în vedere instanța de recurs la soluționarea acestuia.
Din cuprinsul considerentelor deciziei rezulta cu claritate greșeala materială reținută de instanța de recurs care consta în aceea că instanța în mod eronat a considerat că planul de reorganizare supus votului în ședința adunării C. din data de 22.01.2015 a fost planul modificat la data de 21.01.2015 (respectiv "ultima variantă"). Din numeroase înscrisuri aflate la dosarul cauzei rezulta fără dubiu situația de fapt reală, respectiv faptul că planul de reorganizare supus votului în ședința A C. din data de 22.01.2015 este planul de reorganizare depus la data de 11.12.2014. Printre aceste înscrisuri se numără: procesul- verbal al Adunării C. din data de 22.01.2015 unde, la pag. 11 se consemnează hotărârea adoptată.
Raportat în mod esențial la procesul-verbal al Adunării C. din data de 22.01.2015, care este actul care cuprinde deliberările și hotărârile adoptate și care în speță menționează clar că votul exprimat și hotărârea adoptată de C. în ședința din 22.01.2015 vizează planul de reorganizare în forma depusă la data de 11.12.2014, precum și raportat la celelalte înscrisuri care atestă același fapt, instanța de recurs a omis să verifice mențiunile din procesul-verbal al Adunării C. din 22.01.2015 și, astfel, a reținut eronat că în cadrul Adunării C. din 22.01.2015 s-ar fi supus votului planul de reorganizare modificat la data de 21.01.2015 și, pornind de la această premisă eronată care constituie greșeala materială invocată, și-a fundamentat soluția de respingere a recursului.
Cu alte cuvinte, reținând instanța de recurs în mod eronat, pe baza unei greșeli materiale, că planul votat a fost cel amendat cu o zi anterior ședinței Adunării C. din 22.01.2015, a apreciat că se impune păstrarea soluției de anulare a procesului-verbal al Adunării C. din 22.01.2015 față de: confuzia evidentă a C. dintre care o parte au votat anterior date de 21.01.2015, împrejurarea că C. nu erau în cunoștință de cauză, nefiindu-le adus la cunoștință planul de reorganizare modificat la data de 21.01.2015, obligația de a fi respectat dreptul tuturor C. de a fi corect și complet informați, ceea ce în speță nu s-a realizat, manifestările de voință ale C. fiind alterate având în vedere necunoașterea de către aceștia a conținutului modificărilor din 21.01.2015. Totodată, fundamentat tot pe greșeala materială, pe faptul eronat că planul votat a fost cel amendat cu o zi anterior ședinței Adunării C. din 22.01.2015 iar nu cel inițial depus la data de 11.12.2014, instanța de recurs a înlăturat susținerea sa care a invocat prevederile art. 14 alin 2 din Lege, conchizând că, față de o atare situație de fapt (eronată), prevederile art. 14 alin. 2 invocate nu pot decât să conducă tot la desființarea hotărârii, reținând cu valoare hotărâtoare greșeala materială că "din moment ce, contrar susținerilor părții, ceea ce s-a supus la vot nu a fost forma inițială a planului de reorganizare, pentru care s-a realizat convocarea, ci forma modificată a acestuia", prevederii invocate nu pot fundamenta o soluție de respingere a contestațiilor.
Nu în ultimul rând, soluția instanței de recurs, astfel cum este fundamentată în considerentele Deciziei, vine astfel în contradicție cu considerentele Sentinței ale cărei dispoziții au fost menținute de instanța de recurs.
În esență, contradicția consta în faptul că prima instanță a admis contestațiile și a dispus reconvocarea adunării C.. în vederea votării planului modificat la data de 21.01.2015, pornind de la premisa de fapt corectă, că planul de reorganizare supus votului în ședința Adunării C.. din 22.01.2015 a fost cel inițial depus la data de 11.12.2014 apreciind cu privire la nelegalitatea acestei măsuri, pentru că în mod legal, în opinia primei instanțe, trebuia suspus votului planul de reorganizare în forma modificată, din 21.01.2015, cât timp instanța de recurs, menținând dispozițiile primei instanțe, pornește de la premisa de fapt greșită (cauzată de greșeala materială) că planul votat de Adunarea C. din 22.01.2015 este cel modificat la data de 21.01.201 și, tocmai urmare acestui fapt (eronat) apreciază că trebuie respinse susținerile sale, nelegalitatea susținerilor contestatorilor, apreciază că hotărârea Adunării C. din 22.01.2015 este nelegală și, în fine, conchide că trebuie menținută soluția instanței de fond.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I din Codul de procedura civila.
La data de 13.05.2016, a înaintat la dosarul cauzei întâmpinare SC E. T. SRL prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarului persoana juridică SC C.R. C. CRL SRL, respingerea contestației în anulare specială ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, s-a învederat incidența disp. art. 84 alin. 1 Cod pr. civ. și Decizia nr. 9/04.04.2016 a ICCJ Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă din ședința din 04.04.2016.
În baza dispozițiilor art. 84 alin. 1 Cod pr. civ. din 2009 astfel cum a fost clarificat de către ICCJ prin decizia sus-menționată, "reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanțelor de judecată nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă. "
În speță, contestația în anulare este formulată de către C. C. G. P. Ltd, prin mandatar persoană juridică SC C.R.C. CRC SRL, semnată de avocatul mandatarului, în cuprinsul mandatului acordat acestuia de către mandatar și nu de către C. contestatoare C. G. P. Ltd, această situație încadrându-se exact în ipoteza menționată de către ICCJ ca fiind nepermisă de lege.
Intimatul a susținut inadmisibilitatea contestației în anulare raportat la disp. art. 318 alin. 1, teza 1 CPC, susținând că motivul invocat de către contestatoare nu reprezintă o "eroare materială" în sensul stabilit de legiuitor, jurisprudența și practica judiciară pentru promovarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare speciale, întrucât nu este o greșeală de fapt a instanței de recurs, ci vizează o eventuală greșeală de judecată și de apreciere a probelor de către instanță.
Contestatoarea a invocat stabilirea eronată a situației de fapt de către instanța de recurs, în urma aprecierii probelor și interpretării faptelor, ceea ce echivalează cu o greșeală de judecată și nu cu o "eroare materială", în sensul legii.
Astfel, pentru verificarea temeiniciei contestației în anulare promovată de către C C. G. P. Ltd, instanța investită trebuie să facă o reanalizarea a probelor, a înscrisurilor depuse, o nouă examinare a recursului, pentru a stabili justețea soluției pronunțate de către instanța de recurs, aspecte nepermise de lege în această cale de atac.
În drept, s-au invocat disp. art. 320 Cod Pr. Civ., disp. Legii nr.85/2006.
La dosarul cauzei au fost înaintate întâmpinări și de către Adunarea Generală a Salariaților SC C. C. și SC C. C., care au figurat în judecata ce a avut loc în fața instanței de recurs.
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma excepției inadmisibilității invocată din oficiu, excepție de fond, absolută și peremptorie, Curtea constată că aceasta este fondată, cu consecința caracterului inadmisibil al contestației pentru considerentele ce succed:
Prin cererea introductivă, contestatoarea C. P. (G.) Ltd. a formulat contestație în anulare a Deciziei nr. 64/03.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 5108/3/2012/a25, în contradictoriu cu intimații A. SA; B.C.C.SA, E. T. SRL, solicitând anularea deciziei civile menționate, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea recursului său, menționându-se în mod expres că cererea nu vizează soluția dată asupra excepțiilor procesuale invocate, modificarea în parte a sentinței civile nr. 6310/03.07.2015 și respingerea contestațiilor ca neîntemeiate.
Prin chiar rezoluția de primire a cererii, în exercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. 4 Cod pr. civ., Curtea a solicitat contestatoarei să precizeze dacă înțelege să se judece în contradictoriu cu ceilalți intimați care figurează ca părți în cauza finalizată cu pronunțarea deciziei criticate.
Prin decizia nr. 64/03.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 5108/3/2012/a25, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC C.C. SRL prin administrator special, ca neîntemeiată, s-a admis recursul declarat de recurenta-C. C. P. G. LTD împotriva sentinței civile nr. 6310/03.07.2015, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. 5108/3/2012/a25, în contradictoriu cu intimații-contestatori M.V., Sc F. R. SRL, M.A.E., SC C.C. SRL prin administrator special M.V., M. C., H. C. M., SC E. T. SRL, Sc A. SA, B.C.C.SA prin S.B.P., D.G. R.F.P. B. în reprezentarea A. S. 6 a F.P. și intimata-debitoare SC C.C. SRL prin administrator judiciar KPMG R. SPRL, s-a modificat în parte sentința atacată în sensul că s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor H. C. M., M. C. și M. A. E., s-au respins contestațiile formulate de aceștia ca fiind formulate de persoane fără calitate procesuală activă, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant pentru M. M. C. pentru contestatoarea Adunarea Generală a Salariaților debitoarei, s-a anulat contestația formulată de aceasta, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate, s-au respins recursurile formulate de recurentele-C. SC B. SA și BRD G.S.G. SA, ca nefondate, au fost obligați intimații H.C.., M. C., M.A. E. și salariații C. ai debitoarei la 619,15 lei cheltuieli de judecată către recurenta C. P. (G.) Ltd.
La termenul de judecată din data de 20.05.2016, reprezentantul contestatoarei a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu intimatul SC F. R SRL, fără a înainta însă la dosar cerere scrisă sub aspectul modificării cadrului procesual pasiv, apreciind că celorlalte părți nu li s-a recunoscut calitatea procesuală activă de formulare a contestațiilor.
Or, Curtea constată că aspectele referitoare la admiterea unor excepții procesuale de către prima instanță, ce nu ar fi fost criticate prin recurs, respectiv admiterea unor excepții procesuale ca efect al admiterii recursului declarat de contestatoare, sunt nerelevante sub aspectul stabilirii cadrului procesual pasiv în cadrul contestației în anulare, câtă vreme acestea au figurat efectiv ca părți pe parcursul judecății în recurs, ceea ce impune prezența lor în calea de atac extraordinară a contestației în anulare îndreptate împotriva deciziei instanței de recurs.
Mai mult decât atât, judecata în fața instanței care a pronunțat decizia criticată a vizat și recursurile declarate de SC B. SA și BRD G. S.G. SA, astfel că soluționarea contestației în anulare se impune a se realiza în contradictoriu cu aceștia, întrucât nu se poate face abstracție de împrejurarea că eventuala admitere a contestației în anulare are drept consecință desființarea hotărârii pronunțate de instanța de recurs și rejudecarea cauzei, măsuri ce nu pot fi dispuse în alt cadru procesual decât cel în care a avut loc judecata în fața instanței de recurs.
Pentru considerentele anterior menționate Curtea a respins contestația în anulare, ca inadmisibilă.
| ← Apel. încheiere de cameră preliminară nesusceptibilă de... | Solicitări privind anularea actelor de executare silită → |
|---|
