Imobil preluat abuziv. termen de decădere din dreptul de depunere a actelor în faza administrativă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 393A din data de 26.05.2016
Legea nr. 10/2001. Legea nr. 165/2013.
Imobil preluat abuziv. Termen de decădere din dreptul de depunere a actelor în faza administrativă.
Termenul de 90 de zile prevăzut de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 pentru depunerea la Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a actelor în faza administrativă, operează sub sancțiunea decăderii din drept, câtă vreme nu au fost invocate și dovedite impedimente la îndeplinirea obligațiilor de către notificator, nici nu s-a solicitat prelungirea termenului de completare a înscrisurilor.
Decizia civilă nr. 393A/26.05.2016 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, reclamanta K.E.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Salonta, Comisia Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Bihor, anularea Deciziei de invalidare nr. …/24.04.2014 a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, să se dispună aprobarea dosarului de despăgubiri nr. …/FFCC din 19.04.2007 și, în consecință, acordarea de măsuri reparatorii, în condițiile legii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că antecesoarea sa, R.S.A., în baza prevederilor legilor fondului funciar, a formulat în anul 1997 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului pe care R.A. a fost împroprietărit prin titlu de proprietate emis în baza Decretului-lege nr. 187/1945 aflat în lotul 63, în suprafață de 2 iugăre.
Pentru soluționarea cererii s-au atașat actele doveditoare ale dreptului pretins.
În soluționarea cererii de reconstituire, datorită faptului că la nivelul comisiei locale nu exista teren disponibil, reclamanta a arătat că a optat pentru acordarea de despăgubiri pentru terenul care i se cuvenea în natură, iar Comisia județeană, prin Hotărârea nr. …/V/2002, a aprobat cererea sa și, în consecință, a validat cererea pe Anexa 40 la HG nr. 1172/2001, cuprinzând persoanele fizice care optează, prin cereri întemeiate, aprobate de organele competente, să li se acorde despăgubiri pentru terenurile agricole cuvenite în natură, cu suprafață de 1,16 ha.
Reclamanta a menționat că pe parcursul anilor, pârâta i-a solicitat completarea dosarului, potrivit actelor atașate la dosar, iar ea a comunicat, de fiecare dată, actele solicitate.
Ca urmare a finalizării dosarului de notificare, s-a întocmit Raportul de evaluare în vederea acordării de despăgubiri, atașat prezentei, care, datorită modificărilor legislative nu a mai fost plătit.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat Comisiei Locale pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar Salonta completarea dosarului de despăgubiri, fără a stabili un termen de depunere a actelor, cu următoarele acte:
1. Comunicarea situației juridice a suprafeței de teren ce formează obiectul dosarului de despăgubire (întocmirea unui plan cadastral cu vechiul amplasament, destinația terenului, amplasamentul lui);
2. Copia registrului agricol după autorul RA
3. Acte doveditoare pentru diferența de 90 mp rezultată prin transformarea celor 2 iugăre în mp;
4. Declarațiile persoanelor îndreptățite date potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 18/1991.
Reclamanta a arătat că a fost contactată de către Comisia locală în vederea prezentării actelor de la pct. 2, 3 și 4. A mai învederat că până la data la care pârâta a emis actul atacat prin prezenta cerere, nu a putut însă identifica vechiul amplasament al terenului atribuit, datorită faptului că evidența pe loturi nu a fost găsită la instituțiile abilitate, însă, după consultarea evidențelor de Carte funciară am găsit CF 1256 Ghiorac, nr. top. … arător în suprafață de 2 iugăre, în proprietatea antecesorului R.A.
Datorită lipsei acestui amănunt până la data ședinței Comisiei Naționale, 24.04.2014, reclamanta a arătat că nu au fost comunicate nici restul actelor solicitate deși le deținea deja și a depus întreaga diligentă pentru completarea dosarului.
Ținând cont de prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni și a faptului că nu i s-a stabilit un termen de depunere a actelor solicitate, totodată, dosarul de despăgubiri a fost o dată considerat complet, și de fiecare dată a completat dosarul cu actele solicitate.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.
La data de 07.01.2015 reclamanta a formulat cererea modificatoare prin care a înțeles să modifice petitul cererii de chemare în judecată inițială, solicitând:
- anularea Deciziei de Invalidare nr. 1071/24.04.2014 a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor;
- obligarea Comisiei Locale pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Salonta și Comisia Județeană Bihor ca, după exercitarea controlului de legalitate de către prefect, să (re)transmită Secretariatului Comisiei Naționale decizia care să conțină propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acesteia și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, însoțită de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea investită de lege;
- obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor ca, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, să valideze în tot decizia emisă de entitățile investite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și să emită decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, pentru dosarul de despăgubiri nr. …/FFCC719.04.2007, cu privire la suprafața de teren arabil extravilan de 1,1510 ha deținută de autorul R.A.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Județeană de Fond Funciar Bihor, reclamanta a solicitat respingerea acesteia, întrucât potrivit art. 21 alin. 4 din Legea nr. 165/2013 aceasta are atribuții proprii în procedura de acordare a despăgubirilor, considerând că pentru opozabilitate hotărârea judecătorească trebuie pronunțată în contradictoriu cu aceasta.
Prin sentința civilă nr. 943 din 11.08.2015, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Comisiei Locale pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Salonta și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Bihor și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta KE în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Salonta, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Bihor.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Salonta și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Bihor, tribunalul a constatat că se impune a fi respinsă ca fiind neîntemeiată, având în vedere obiectul cererii astfel cum a fost modificată la data de 07.01.2015.
Pe fond, tribunalul a constatat că acțiunea formulată este nefondată.
Astfel, prin adresa nr. …/SCFF/09.12.2013 comunicată reclamantei la data de 18.12.2013 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat acesteia completarea dosarului cu următoarele înscrisuri: copia registrului agricol după autorul R.A., acte doveditoare pentru diferența de 90 mp rezultată prin transformarea celor 2 iugăre în mp, declarațiile persoanelor îndreptățite date potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 18/1991.
Totodată, s-a pus în vedere reclamantei că art. 32 din Legea nr. 165/2013 a instituit un termen de decădere de 90 de zile în care reclamanta poate completa dosarul, termen care curge de la data comunicării solicitării de completare. De asemenea, s-a menționat în adresă faptul că reclamanta poate solicita prelungirea termenului mai sus menționat.
Reclamanta nu a comunicat intimatei în termenul stabilit înscrisurile solicitate, dar a depus în fața instanței declarațiile pe proprie răspundere privitoare la suprafața de 1,1510 ha și la faptul că nu i-a mai fost reconstituită nici o suprafață de teren. De asemenea, a depus adeverințe emise de Primăria Comunei Ciumegiu și la Arhivele Naționale - Serviciul Județean Bihor referitoare la nedeținerea registrelor agricole.
Potrivit art. 32 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 în forma de la data comunicării necesității completării dosarului s-a instituit un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale.
Totodată, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.
Întrucât reclamanta nu a formulat în termen o cerere de prelungire și nici nu a depus documentele solicitate în procedura administrativă, a operat sancțiunea decăderii cu privire la completarea dosarului, astfel că a fost emisă decizia de invalidare a măsurii de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 1,1510 ha.
Tribunalul a reținut că termenul de decădere are ca efect pierderea dreptului subiectiv însuși, acest termen neputând fi suspendat sau întrerupt și este incompatibil cu instituția repunerii în termen.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că depunerea de dovezi privind preluarea terenului de la reclamantă sau autorul acesteia prezenta importanță pentru soluționarea cererii de acordare de despăgubiri având în vedere că pentru a beneficia de o astfel de despăgubire reclamanta trebuia să dovedească că la data preluării terenul se mai afla în patrimoniul acestei cu atât mai mult cu cât între titlul de proprietate prezentat, emis în temeiul Decretului-lege nr. 187/1945 și foaia de proprietate prezentată există neconcordanțe cronologice cât și mențiuni referitoare la respingerea unei cereri de intabulare formulată de alte persoane.
Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că la dosar nu a fost depus certificatul de moștenitor după defunctul R.A.
Având în vedere considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamanta KE, solicitând:
- admiterea apelului în baza art. 480 Cod procedură civilă și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul de a se admite acțiunea așa cum a fost formulată și precizată și, pe cale de consecință: anularea Deciziei de invalidare nr. …/24.04.2014 a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor;
- obligarea Comisiei Locale pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Salonta și Comisiei Județene Bihor ca, după exercitarea controlului de legalitate de către prefect, să (re)transmită Secretariatului Comisiei Naționale decizia care să conțină propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acesteia și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, însoțită de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea investită de lege;
- obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor ca, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, să valideze în tot decizia emisă de entitățile investite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și să emită decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, pentru dosarul de despăgubiri nr. …/FFCC/19.04.2007, cu privire la suprafața de teren arabil extravilan de 1,1510 ha deținută de Racz Anton, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelanta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, deoarece nu are nicio culpă, toate actele le-a depus la Primăria Salonta în termen util/legal. Chiar și Comisia Locală Salonta, prin întâmpinare, recunoaște că a primit toate actele solicitate. În atare condiții, demersurile sale sunt legale și corecte.
În ce privește certificatul de moștenitor după defunctul R.A. apelanta-reclamantă arată faptul că acest act este depus la dosar, dar anexează o copie și prezentei cereri de apel.
În drept, invocă prevederile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Criticile apelului se circumscriu împrejurării în raport de care s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, respectiv necomunicarea de către reclamantă în termenul stabilit de către pârâtă a înscrisurilor solicitate, termen de 90 de zile prevăzut de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.
Înscrisurile solicitate au fost reținute corect de către prima instanță ca fiind esențiale pentru lămurirea existenței dreptului pretins, atât în ceea ce privește calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubire, cât și în ce privește titlul care confirmă existența și întinderea dreptului de proprietate al autorului reclamantei.
Apelanta-reclamantă susține că a depus toate actele la Primăria Salonta în termen util și legal.
Pe de o parte, acest lucru nu este dovedit. Recunoașterea din întâmpinare a pârâtei Comisia Locală pentru aplicarea Legilor fondului funciar Salonta, a depunerii înscrisurilor de către reclamantă, este una generică, fără a se face referire la respectarea unui termen sau asumarea de către această pârâtă a vreunei culpe pentru întârzierea depunerii.
Pe de altă parte, niciuna dintre susținerile apelantei nu face referire la vreun motiv pentru care aceasta nu a transmis personal actele solicitate, către intimata pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Nu este specificat nici un motiv pentru care reclamanta nu a răspuns obligației comunicate în scris de către această autoritate prin adresa nr. 2880/SCFF/09.12.2013 comunicată reclamantei la data de 18.12.2013.
Curtea arată faptul că și în condițiile în care actele s-ar depune complet în fața instanțelor, termenul de depunere a actelor în faza administrativă, operează prin sancțiunea decăderii din drept, câtă vreme nu au fost invocate și dovedite impedimente la îndeplinirea obligațiilor.
În plus, reclamanta nici nu a solicitat în faza administrativă prelungirea termenului de completare a înscrisurilor, conform beneficiului instituit de art. 32 alin. 2 din Legea nr. 165/2013.
Ca atare, observând că termenul de decădere de 90 de zile conținut de prevederea legală menționată, a fost depășit, Curtea va concluziona că nu există motive de schimbare a soluției pronunțate, astfel că în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.
| ← Ordonanță președințială. Jurisprudență Minori | Formularea cererii ulterior închiderii procedurii insolvenţei... → |
|---|
