Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei juridice.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 480R din data de 19.05.2016

Excepții.

Interesul procesual și legitimarea procesuală activă a persoanei juridice de drept privat, ce are ca obiect de activitate păstrarea patrimoniului arhitectural urbanistic al unor cartiere și, păstrarea unui mediu înconjurător sănătos. Conținutul capacității de folosință a persoanei juridice.

Sediul materiei: art.206 C.Civ, OUG nr.195/2005 privind protecția mediului

Potrivit prevederilor art.206 C.Civ intitulat ,,conținutul capacității de folosință,, se prevede clar că ,,(1) persoana juridică poate avea orice drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice.

(2) Persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi și obligații civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut.

(3) Actul juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) și (2) este lovit de nulitate absolută.

Persoana juridică de drept privat, neguvernamentală ce are ca obiect de activitate, potrivit art.2 din Statutul său, păstrarea patrimoniului arhitectural urbanistic al cartierelor D și BN, păstrarea unui mediu înconjurător sănătos poate avea doar acele drepturi și obligații civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut, cu excluderea celor care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice.

În raport de statutul intimatei reclamante nu se poate susține că aceasta ar avea interesul personal și direct și legitimarea procesuală activă de a solicita desființarea lucrărilor de construcție efectuate cu încălcarea autorizației de construire emise legal în ce privește imobilul din str. P nr. 6, sector 1 chiar dacă acesta este situat în zona cuprinsă în Parcelarea Protejată "B"; înscrisă în lista monumentelor istorice, și nici pentru a cere obligarea pârâților la desființarea, pe cheltuială proprie, a lucrărilor de construcție efectuate la imobil ce exced limitelor autorizației de construire și care încalcă limitele legale de vecinătate față de imobilele învecinate, și nici obligarea pârâților să amenajeze locurile de parcare prevăzute în autorizația de construire.

Nu se poate susține rezonabil că desființarea lucrărilor de construcție efectuate de persoane fizice cu încălcarea autorizației de construire emise legal în ce privește imobilul de către autoritatea publică locală, care încalcă limitele legale de vecinătate față de imobilele învecinate și afectează acestora locurile de parcare prevăzute în autorizația de construire sunt necesare, în sensul prevederilor art.206 C.civ. pentru păstrarea patrimoniului arhitectural urbanistic al cartierelor D și BN și al unui mediu înconjurător sănătos, deoarece aceste solicitări nu sunt în măsură a atinge acest scop al persoanei juridice și nici nu pot avea acest acest efect ci vizează interesul personal și direct al celor a căror limite de vecinătate și locuri de parcare sunt încălcate, neavând nicio relevanță că aceștia ar fi membri ai asociației reclamante. Aceasta deoarece în cauză se solicită a se constata caracterul ilicit al acțiunilor unor persoane fizice și nu ale unor autorități locale (situația în care s-ar naște interesul și legitimarea activă a intimatei în raport de specificul capacității sale de folosință) iar faptele menționate nu lezează patrimoniul arhitectural urbanistic al cartierelor sau protecția mediului (altminteri autorizația de construcție ar fi fost nelegal emisă și ar fi putut, de asemenea să nască interesul și legitimarea activă a intimatei în raport de specificul capacității sale de folosință) ci, cum s-a arătat, interesele personale și directe de vecinătate ale vecinilor pârâților și le încalcă acestora locurile de parcare, aceștia din urmă, în consecință, fiind cei care un interes personal și direct a acționa în justiție, iar nu intimata contrar specificității capacității sale de folosință.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr.4317/3/01.02.2013, reclamanta ASCDBN a chemat în judecată pe pârâții Primarul General, SS, SBC solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea Primarului General la emiterea și punerea în aplicare a deciziei de desființare a lucrărilor de construcție efectuate la imobilul situat în București, str. P nr. 6, Sector 1, ce exced limitelor autorizației de construcție nr. 476/23.07.2012 (S+P+2E+M).

În motivarea acțiunii, în esență, reclamanta a arătat că prevederile autorizației de construire nu au fost respectate, depășindu-se parametrii aprobați și, totodată, s-a schimbat și destinația celor 7 locuri de parcare, că imobilul este situat în parcelarea protejata B, iar discrepanțele dintre dimensiunile autorizate ale construcției și trăsăturile finale ale construcției arată fără echivoc faptul că a fost edificată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.50/1991 și ale autorizației de construire.

În drept, a invocat disp. Lg. nr.50/1991, HCGMB nr.279/2000.

La data de 01.03.2013, reclamanta a formulat cerere de modificare a acțiunii (f. 12) prin care a solicitat obligarea pârâților la desființarea lucrărilor de construcție efectuate la același imobil, lucrări intabulate separate în CF expres menționată, fiind dezmembrate subsecvent edificării în mod nelegal a construcției de pe terenul înscris în CF nr. 231498, Sector 1.

Pârâții au formulat întâmpinare (f.18) prin care au invocat excepția de necompetentă materială a instanței de contencios administrativ, a inadmisibilității acțiunii, a prematurității, a lipsei calității lor procesuale pasive, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii pentru motivele expres arătate.

Prin sentința civilă nr.3790/2013 Tribunalul București a admis excepția de necompetentă materială și a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Întrucât, reclamanta a formulat contestație în anulare, prin sentința civilă nr.4546/2013 pronunțată de Tribunalul București, s-a dispus anularea sentinței civile nr.3790/2013, admiterea excepției de necompetență materială și declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la nr.31498/299/05.08.2013.

Reclamanta prin cererile formulate la data de 17.12.2013 și în cuprinsul notelor scrise (f.68) și-a modificat și precizat acțiunea, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună în contradictoriu cu pârâții MDF, MC, SS, BS, și SBC: obligarea acestora, în solidar, la desființarea pe cheltuială proprie a lucrărilor de construcție efectuate la imobilul situat în București, str. P nr. 6, sector 1, în măsura în care exced limitelor autorizației de construire nr.476/23.07.2012 și încalcă distanța minimă față de limitele de proprietate ale imobilelor învecinate; obligarea pârâților să amenajeze locurile de parcare prevăzute în autorizația de construire nr. 476/23.07.2012.

În motivarea cererii modificate și precizate a arătat că lucrările a căror desființare o solicită cuprind balcoanele, mansarda și celelalte care nu au fost incluse în proiectul tehnic ce a stat la baza autorizației de construire nr.476/23.07.2012, iar pârâții sunt proprietarii acestui imobil.

A susținut că asociația are membri care locuiesc atâta în str. P, cât și în străzile adiacente, iar locuințele acestora sunt afectate de edificarea unui imobil ce nu respectă însorirea imobilelor din jur, determină un consum ridicat de utilități și aglomerează căile de acces cu auto parcate pe trotuar, datorita nerespectării autorizației de construire.

De asemenea, a precizat că este o asociație neguvernamentală de protecție a mediului, conform art.2 din STATUT, că din perspectiva legislației privind protecția mediului are calitate în astfel de litigii ce vizează protecția mediului, întrucât Parcelarea B este înscrisă în lista monumentelor istorice a Municipiului București, invocând Legea nr.195/2005, Convenția de la Aarhus, Convenția de la Granada.

În ședința publică din 17.02.2014, reclamanta a declarat că prin cererea de modificare a acțiunii a renunțat la judecată împotriva Primarului General.

Asupra excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinare, după punerea în discuția părților, instanța s-a pronunțat în ședința publică din 31.03.2014, în sensul respingerii acestora, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, a procedat în conformitate cu art.137 al. 2 C.pr.civilă.

În aceeași ședință publică pârâții S și M au invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în declanșarea prezentului litigiu.

Prin sentința civilă nr.5487/31.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr.31498/299/2013, s-a admis excepția lipsei de interes, invocată de pârâți și s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta ASCDBN, împotriva pârâților SS, SBC, MC, MDF, BS și SS.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că reclamanta, în calitate de persoană juridică de drept privat, neguvernamentală, al cărui scop definit în statutul acesteia (f. 63-66 - I.d.f., 61) este de a se implica în problemele dezvoltării urbanistice ale cartierelor D și BN, prin acțiunea modificată și precizată a solicitat să se dispună: obligarea pârâților, în solidar, la desființarea pe cheltuială proprie a lucrărilor de construcție efectuate la imobilul situat în Bucuresti, str. P nr. 6, sector 1, în măsura în care exced limitelor autorizației de construire nr.476/23.07.2012 și încalcă distanța minimă față de limitele de proprietate ale imobilelor învecinate, respectiv a balcoanelor, mansardei și celorlalte lucrări care nu au fost incluse în proiectul tehnic ce a stat la baza autorizației de construire; obligarea pârâților sa amenajeze locurile de parcare prevăzute în autorizația de construire nr. 476/23.07.2012.

Legitimarea procesuală pasivă a pârâților este determinată de calitatea acestora de titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului, așa cum rezulta din EXTRASELE CF pentru informare nr. 259799 -C4-U1-U8 și incheierile nr.61716, 61251,61255 /2013 emise de OCPI sector 1 (f. 24-44).

Motivele de fapt ale acțiunii modificate și precizate (f. 52) vizează protecția mediului, conservarea patrimoniului - Parcelarea B, înscrisă pe lista monumentelor istorice a Municipiului București, limitele de proprietate ale imobilelor învecinate.

Într-adevăr, amplasamentul imobilului locuințe colective S+P+2E+M situat în București, str. P nr. 6, sector 1, este cuprins în Parcelarea Protejată "B";, înscris în lista monumentelor istorice, mențiune inserată în mod expres în cuprinsul autorizației de construire nr. 476/23.07.2012 emisă de PMB-Primarul General (f. 23).

Însă, atâta timp cât reclamanta susține că numai lucrările de construcție care, eventual, ar excede limitelor autorizației de construire (balcoane, mansardă), ar afecta mediul înconjurător și patrimoniul cultural, deși întregul imobil, este situat într-o zonă de protecție a monumentelor istorice, iar construirea acestuia a fost autorizată de autoritatea administrației publice competente, aceasta nu justifică acel folos material, practic, imediat și actual în inițierea prezentului litigiu.

Totodată, desființarea lucrărilor de construcție nu se poate dispune decât în condițiile prevăzute de art.7 al.12, 15 coroborat cu art10 lit.a, b din Legea nr.50/1991.

În raport de cele ce preced, de textele de lege menționate, instanța a admis excepția invocată de pârâți, ceea ce a determinat respingerea acțiunii.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, calificat astfel, și motivat, reclamanta ASCDBN";, în baza art.312 alin.3 și 5 C.pr.civ, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sector 1 București pentru că nu s-a intrat în cercetarea fondului, modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi (expertiză tehnică).

Motive de apel (art. 3041 Cod pr. Civ.):

Greșita admitere a excepției lipsei de interes.

Instanța de fond a admis excepția lipsei de interes în baza a două raționamente, ambele eronate: "atâta timp cât reclamanta susține că numai lucrările de construcție care, eventual, ar excede limitelor autorizației de construire (balcoane,mansardă),ar afecta mediul înconjurător și patrimoniul cultural, deși întregul imobil, este situat într-o zonă de protecție a monumentelor istorice, iar construirea acestuia a fost autorizată de autoritatea administrației publice competente, aceasta nu justifică acel folos material, practic, imediat și actual în inițierea prezentului litigiu";.

Chestiuni prealabile: Apelanta a susținut în esență, prin acțiunea introductivă că parametrii urbanistici autorizați nu au fost respectați de către pârâți, fiind edificat un imobil de tip S+P+3E în loc de unul S+P+2E+M; nu au fost asigurate locurile de parcare prevăzute în proiect cu încălcarea art. 5.3 din HCGMB nr. 66/2006, au fost depășite procentul de ocupare a terenului (POT) de 45% și coeficient de utilizare a terenului (CUT) de 1,3 prevăzute în autorizația de construire nr. 476/23.07.2012 a fost emisă de Primarul Municipiului București.

Imobilul trebuia prevăzut în mod obligatoriu cu 3 locuri de parcare la subsolul imobilului și patru locuri de parcare în incintă.

Subzonele locuințelor colective (tip blocuri): Se va asigura minim 1 (un) loc de parcare pentru fiecare apartament; față de prevederile articolului 5.3.1. este necesara, pentru vizitatori, suplimentarea cu minim 20% a totalului locurilor de parcare/garare stabilite.

De asemenea, s-au încălcat retragerile minime obligatorii față de proprietățile învecinate, așa cum sunt impuse prin art. 612 din Noul cod civil și art. 6 din Regulamentul Local de Urbanism al Municipiului București.

Față de acestea, apelanta a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 NCC, existând un prejudiciu cert ca urmare a edificării neautorizate a unui imobil, prejudiciu ce se cuvine a fi reparat prin obligarea pârâților în baza art. 1528 NCC la desființarea lucrărilor de construcții realizate cu încălcarea autorizației de construire și a reglementărilor urbanistice în vigoare, precum și la amenajarea locurilor de parcare obligatorii.

Referitor la condiția interesului în promovarea acestei acțiuni, în ceea ce privește condiția interesului, în doctrină se arată că acesta trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, să fie născut și actual, să fie personal și direct.

Caracterul legitim născut și actual al interesului:

Prevederile Convenției de la Aarhus invocate de apelantă au prioritate în față prevederilor legislației naționale în situația în care exista contradicție. Potrivit articolului 148 alin. (2) din Constituția României se dă prioritate prevederilor dreptului european în fața legislației naționale, atunci când există contradicție - Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Convenția de la Aarhus a fost ratificată de Uniunea Europeană prin Decizia 2005/370/EC a Consiliului Uniunii Europene, prin urmare a devenit parte a dreptului european.

Articolul 9 pct. 2 al Convenției de la Aarhus conferă calitate procesuală și interes organizațiilor neguvernamentale de mediu definite de articolul 2 pct. 5 al Convenției, în chestiunile de mediu definite de articolul 6 al Convenției.

Articolul 9 pct. 2 din Convenția de la Aarhus prevede în mod expres calitatea procesuală activă și interesul organizațiilor neguvernamentale de mediu definite de articolul 2 pct. 5 al Convenției.

Interesul suficient sau afectarea unui drept va fi determinată în concordanță cu prevederile legilor naționale și cu obiectivele de a asigura publicului interesat un acces larg la justiție conform prevederilor prezentei convenții. La acest nivel interesul oricărei organizații neguvernamentale care îndeplinește cerințele specificate la art. 2 pct. 5 trebuie să fie considerat suficient pentru scopul subpunctului a) de mai sus. Astfel de organizații vor fi considerate ca având dreptul sau capacitatea de a fi afectate în concordanță cu prevederile subpunctului b) de mai sus.

Prin urmare, trebuie să dovedească apelanta că este organizație neguvernamentală de mediu în sensul articolului 2 pct. 5 al Convenției.

Apelanta este organizație neguvernamentală de protecția mediului în sensul articolului 2 a pct. 5 al Convenției de la Aarhus, la care articolul 9 pct. 2 face referire.

Articolul 2 pct. 5 al Convenției de la Aarhus, la care articolul 9 pct. 2 face referire, prevede: "5. public interesat înseamnă publicul afectat sau care poate fi afectat ori care are un interes în deciziile de mediu; în scopul acestei definiții organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului și îndeplinesc cerințele legii naționale vor fi considerate ca având un interes";.

ASCDBN este o organizație neguvernamentala de protecția mediului, întrucât conform articolului 2 alin. (3) din statutul său, are ca obiectiv: "protecția parcurilor și asigurarea unui mediu înconjurător sănătos";.

Apelanta este înscrisă sub nr.115/05.09.2012 în Registrul asociațiilor și fundațiilor, Registru public aflat pe site-ul Ministerului Justiției, fapt atestat de certificatul de înscriere al asociației în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor.

Există și practică judiciară, fiind menționată sentința civilă nr. 4828/28.11.20121 a Tribunalului București pronunțată în dosarul 30021/3/2011, care confirmă argumentul apelantei.

Rezulta deci că,de principiu, dreptul organizațiilor neguvernamentale care promovează protecția mediului de a introduce acțiuni în justiție pe probleme de mediu, fără dovedirea unui interes particular deriva direct din Convenție, ca aceasta are aplicabilitate directa în dreptul intern, ca dreptul este prevăzut foarte clar și nu este condiționat de vreo acțiune ulterioara a statelor și ca dispozițiile convenționale au prioritate față de orice dispoziție contrara din dreptul intern, inclusiv deci față de eventuale dispoziții ale Curții Constituționale.

Calitatea procesuala și interesul din perspectiva legislației de mediu:

O.U.G. nr.195/2005 conferă calitate procesuala și interes organizațiilor neguvernamentale de protecția mediului în litigii de protecția mediului;

Articolul 20 alin. (6) din O.U.G. 195/2005 privind protecția mediului prevede calitatea procesuala activa a organizațiilor neguvernamentale de protecția mediului în litigii de protecția mediului;

Art.20.(6)Organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului au drept la acțiune injustiție în probleme de mediu, având calitate procesuala activa în litigiile care au ca obiect protecția mediului.

A arătat în secțiunea 01.3. ca reclamanta este organizație neguvernamentala de protecția mediului.

Protecția patrimoniului este parte a protecției mediului

Anexa 2 a Legii 350/2001 definește Protecția mediului - ansamblu de acțiuni și măsuri privind protejarea fondului natural și construit în localități și în teritoriul înconjurător Articolul 70 lit. e) al O.U.G. nr. 195/2005 prevede:

Art. 70. - Pentru asigurarea unui mediu de viață sănătos, autoritățile administrației publice locale, precum si, după caz, persoanele fizice și juridice au următoarele obligații: [...] e) sa respecte regimul de protecție speciala a localităților balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic și de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate și a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective și desfășurarea unor activități cu efecte dăunătoare în perimetrul și în zonele de protecție a acestora;

H.G. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe prevede în Anexa nr. 1 Criterii pentru determinarea efectelor semnificative potențiale asupra mediului

[...]2. Caracteristicile efectelor și ale zonei posibil a fi afectate cu privire, în special, la:

[...] f) valoarea și vulnerabilitatea arealului posibil a fi afectat, date de:

[...] (i) caracteristicile naturale speciale sau patrimoniul cultural:

si în Anexa 2 Conținutul-cadru al raportului de mediu

Informațiile care trebuie furnizate, conform art. 19 alin. (4), sunt următoarele:

[...] 6. potențialele efecte semnificative asupra mediului, inclusiv asupra aspectelor ca: biodiversitatea, populația, sănătatea umana, fauna, flora, solul, apa, aerul, factorii climatici, valorile materiale, patrimoniul cultural, inclusiv cel arhitectonic și arheologic, peisajul și asupra relațiilor dintre acești factori,

H.G. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului prevede în art. 5 alin. (2)

Prevederile provin din Directiva 2001/42/EC a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, a cărei transpunere în legislația naționala este HG 1076/2004.

Art. 5. - (2) Evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie și evaluează, în mod corespunzător și pentru fiecare caz, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, efectele directe și indirecte ale unui proiect asupra următorilor factori: a)ființe umane, faună și floră; b)sol, apă, aer, climă și peisaj; c)bunuri materiale și patrimoniu cultural: d)interacțiunea dintre factorii prevăzuți la lit. a), b) și c) și în Anexa nr. 4 intitulata Informații solicitate titularului proiectului pentru proiectele supuse evaluării impactului asupra mediului

3. Descrierea aspectelor de mediu posibil a fi afectate în mod semnificativ de proiectul propus, în special a populației, faunei, florei, solului, apei, aerului, factorilor climatici, bunurilor materiale, inclusiv patrimoniul arhitectural și arheologic, peisajul ș interconexiunile dintre factorii de mai sus.

Cu alte cuvinte, protejarea fondului construit și în special a patrimoniului construit face parte din protecția mediului.

Obiectul cauzei este reprezentat de obligarea pârâților ca pe cheltuială proprie să aducă un imobil clădire în parametrii urbanistici ai unei autorizații de construire, deci obiectul cauzei este unul de protecție a patrimoniului de vreme ce locația respectivă se află în parcelarea protejată B - monument istoric.

Decizia civila nr. 4607 din 9.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție reține: "Actele normative invocate recunosc expres organizațiilor nonguvernamentale posibilitatea acestora de a acționa în justiție recunoscând dreptul la acțiune în probleme ce vizează protecția mediului, deci și a patrimoniului cultural. Astfel, potrivit art. 87 din Legea 137/1995 a protecției mediului, preluat de art. 20 alin. 6 din O.U.G. 195/2005 se recunoaște dreptul la acțiune în probleme de mediu organizațiilor neguvernamentale";.

Codul Civil prevede calitatea procesuala și interesul organizațiilor neguvernamentale care invoca vătămarea unui interes public,pe domenii de interes prevăzute de statutul organizației.

Organismele sociale interesate care au ca obiect de activitate protecția diferitelor categorii de cetățeni (de exemplu sindicatele) pot invoca vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.

Sintagma interesate se refera la interesul acestora în cauza, condiționat de specializarea acestora pe subiectul supus judecații. Cu alte cuvinte, acestea au interes numai în chestiuni care țin de realizarea obiectului lor de activitate, în conformitate cu prevederile articolului 206 alin. (2) al Codului Civil.

(2) Persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi și obligații civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut.

In concluzie, au calitatea de persoana vătămata invocând doar vătămarea unui interes legitim public organismele sociale interesate care au ca obiect de activitate buna funcționare a serviciilor publice administrative al căror obiect de activitate corespunde cu subiectul supus judecații. Se justifică în cele ce urmează ca obiectul cauzei este vătămarea unui interes public, pe domenii de interes prevăzute de statutele celor doua asociații.

Practica judiciara. În cazul organismelor sociale interesate, au un interes legitim acțiunile care au ca obiect realizarea obiectului de activitate. Dreptul constituțional de a lua parte la opera de guvernare și administrare include și dreptul organismelor sociale interesate de a se adresa instanțelor.

Această interpretare este data de decizia nr. 1275/21.02.2011 a Curții de Apel București pronunțata în dosarul 11453/2/2010, care se referă la articolul 34 al Decretului 31/1954, preluat de articolul 206 alin. (2) NCC. Curtea apreciază: "In ceea ce privește excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, curtea retine ca potrivit articolului 34 din Decretul 31/1954, persoana juridica nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut.

Prin raportare la aceste dispoziții legale curtea retine din actul constitutiv al reclamantei ca aceasta are, printre altele, ca obiect de activitate promovarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și protejarea acestora prin orice tip de activități, protecția și conservarea mediului înconjurător și a condițiilor de viața ale omului, or, promovarea prezentei acțiuni urmărește în mod direct promovarea drepturilor care se regăsesc în actul constitutiv al acesteia.

Or, prin raportare la modul în care a fost conceputa cererea introductiva, curtea susține ca reclamanta își justifica atât calitatea procesuala activa cât și interesul judiciar în promovarea cererii de chemare în judecata,urmând a respinge aceste excepții ca neîntemeiate.

Protecția patrimoniului constituie o activitate de interes public prevăzuta de statutul asociației, iar obiectul cauzei este unul de protecție a patrimoniului.

Conform art. 2 alin. (2) - al Statutului sau ASCDBN are ca obiectiv: "păstrarea patrimoniului arhitectural-urbanistic."

S-a arătat, de asemenea, că obiectul cauzei este unul de protecția patrimoniului, mai precis de protecție a monumentelor.

Articolul 2 al Legii 422/2001 prevede:

Art. 2. - (1) Monumentele istorice fac parte integrantă din patrimoniul cultural național și sunt protejate prin lege.

(2) Activitățile și măsurile de protejare a monumentelor istorice se realizează în interes public.

Prin urmare, obiectul cauzei este unul de interes public, intr-un domeniu care face parte dintre obiectele de activitate al reclamantei.

Caracterul personal și direct al interesului apelantei:

Asociația are membri care locuiesc atât în str. P din sectorul 1, București, cât și în străzile adiacente, iar locuințele acestora sunt afectate de edificarea unui imobil ce nu respectă însorirea imobilelor din jur, determină un consum ridicat de utilități (gaze, apă, curent electric) în condițiile unei infrastructuri subdimensionate (instalată în anii 80) și aglomerează căile de acces cu autovehicule parcate pe trotuar, toate acestea datorându-se omisiunii de a dota imobilul cu locurile de parcare menționate în autorizația de construire. Există un folos practic al acțiunii mai mult decât evident pentru membrii asociației ca autovehiculele noilor proprietari din blocul din str. P nr. 6 să nu fie parcate pe trotuare și unul mai puțin evident, dar nu mai puțin important, legat de faptul că aglomerația urbană scade calitatea habitatului.

În situația în care aglomerarea urbană este rezultatul încălcării unor acte normative, fie și de forță juridică inferioară legii (acte administrative cu caracter individual sau normativ) vătămarea membrilor comunității se prezumă, deoarece acele administrative cu caracter normativ sau individual sunt edictate de autoritățile publice centrale și locale cu atribuții în problema urbanismului tocmai spre a concilia interesele economice ale dezvoltătorilor imobiliari cu cele de menținere (și eventual ridicare) a standardelor de calitate a locuirii dorite de comunitatea locală. Deși a menționat aceste aspecte, instanța de fond nu a înțeles să le rețină sau să le înlăture cu vreun motiv oarecare.

Din această perspectivă (a caracterelor interesului în promovarea acțiunii) consideră că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei de interes.

Instanța de fond a mai reținut că: "desființarea lucrărilor de construcție nu se poate dispune decât în condițiile prevăzute de art. 7 al. 12, 15 coroborat cu art. 10 lit. a, b din Legea nr. 50/1991".

Argumentarea instanței sugerează că acțiunea este supusă unor condiții suplimentare prevăzute în normele de drept material invocate, ceea ce nu are de a face cu interesul în promovarea acțiunii care trebuie să fie să fie legitim, născut și actual, personal și direct.

Textele la care face referire instanța sunt:

Art.7 (12) Autorizațiile de construire/desființare se emit numai pe baza unei documentații complete, în conformitate cu conținutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1, cu excepția situațiilor prevăzute la alin. (16).

(13) Autorizația de construire se semnează de președintele consiliului județean sau de primar, după caz, de secretar și de arhitectul-șef sau de persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente,responsabilitatea emiterii autorizațiilor revenind semnatarilor, potrivit atribuțiilor stabilite conform legii.

(14) Valabilitatea autorizației se menține în cazul schimbării investitorului, înaintea finalizării lucrărilor, cu condiția respectării prevederilor acesteia și a înscrierii în cartea funciară a modificărilor intervenite cu privire la drepturile reale imobiliare.

(15) în situația în care în timpul executării lucrărilor și numai în perioada de valabilitate a autorizației de construire survin modificări de temă privind lucrările de construcții autorizate, care conduc la necesitatea modificării acestora, titularul are obligația de a solicita o nouă autorizație de construire, potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 10 Pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții în zonele asupra cărora s-a instituit, potrivit legii, un anumit regim de protecție prevăzut în planurile de amenajare a teritoriului și în documentațiile de urbanism aprobate, se va proceda după cum urmează:

a) în zonele construite protejate, în zonele de protecție a monumentelor istorice, definite potrivit legii, și în ansamblurile de arhitectură și siturile arheologice, solicitantul va obține avizul conform al Ministerului Culturii și cultelor, pe baza documentațiilor de urbanism avizate și aprobate conform legii;

b) în cazul lucrărilor de intervenții asupra construcțiilor monumente istorice, pe lângă avizul Ministerului Culturii și Cultelor se vor obține avizele specifice cerințelor de calitate a construcțiilor, potrivit prevederilor legale;

Aceste prevederi nu sunt incompatibile cu petitul formulat de reclamantă, deoarece s-a cerut să fie obligați pârâții să aducă pe cheltuială proprie imobilul în parametrii urbanistici aprobați ai autorizației de construire 476/23.07.2012 în baza art. 1357 și următoarele din Noul cod civil. Aceasta înseamnă că: pârâții trebuie să facă toate demersurile în fața autorităților competente pentru a ajunge la acest rezultat "aducerea imobilului în parametrii urbanistici ai autorizației de construire 476/23.07.2012; nu a rezultat din administrarea probei cu înscrisuri, nu s-a pus în discuția părților existența vreunei noi autorizații de construire emisă ca urmare a unei schimbări de temă și care să ducă (eventual) la rămânerea fără obiect a acțiunii și implicit la incidența în speță a art. 7 alin. 15 invocat de instanță.

În concluzie, nici această linie de argumentare a instanței de fond nu e aptă să conducă la admiterea excepției lipsei de interes.

În drept, sunt invocate dispozițiile art. 312 alin 3 și 5 și art. 3041 C.pr.civilă.

Prin decizia civilă nr.248 A din 20.01.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă a admis apelul formulat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței Judecătoriei Sectorului 1, în contradictoriu cu intimații pârâți, a anulat hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că dat fiind faptul că cererea a fost formulată și înregistrată la data de 01.02.2013, anterior intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă, sunt aplicabile dispozițiile C.pr.civ de la 1865, că, deși a reținut că întreaga motivare a cererii formulate de reclamantă se subsumează protecției mediului, conservării patrimoniului și respectării limitelor proprietăților învecinate imobilului în speță, prima instanță a apreciat în mod greșit ca nefiind îndeplinită condiția de exercițiu a acțiunii reprezentată de interesul în promovarea acțiunii, față de împrejurarea că prin cererea de chemare în judecată sunt vizate doar lucrările ce ar excede autorizației de construire, în condițiile în care întreg imobilul este situat într-o zonă de protecție a monumentelor istorice și a fost edificat în baza autorizațiilor emise, aspect care nu poate justifica soluția pronunțată.

Tribunalul a apreciat că reclamanta, în calitate de persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, având ca scop implicarea în problemele urbanistice ale cartierelor D și BN, astfel cum rezultă din încheierea pronunțată la data de 23.08.2012 de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr.18711/303/2012, precum și în raport de dispozițiile statutare, justifică interes în promovarea unei acțiuni prin intermediul căreia solicită luarea unor măsuri privind imobilul situat în București care, susține aceasta, ar excede autorizației de construire emise.

Mai mult decât atât, conferirea calității procesuale active prin actul normativ adus în discuție de apelantă, respectiv OUG nr.195/2005, organizațiilor neguvernamentale care promovează protecția mediului, atrage verificarea în cauză și a condiției interesului.

În considerarea argumentelor expuse, Tribunalul în temeiul disp. art.297 alin.1 din C.pr.civ., a admis apelul formulat de apelanta reclamantă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții SS, SB, MC și MDF, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ, pentru următoarele motive:

În motivarea recursului recurenții pârâți critică decizia susținînd că modificările succesive de acțiune sub aspect procedural au condus la o calificarea greșită a obiectului acțiunii si a dreptului material aplicabil, stabilit de parte prin cererea de chemare în judecată, deoarece inițial reclamanta a investit instanța cu o cerere prin care solicita obligarea unei autorități publice în solidar cu pârâții persoane fizice, la a emite un act administrativ prin care sa se desființeze lucrări de construcție pretins neautorizate, iar ulterior, și-a precizat acțiunea în sensul stabilirii cadrului procesual, renunțând la judecata în contradictoriu cu o autoritate publica locala, iar sub aspectul obiectului dedus judecății, a solicitat ca în temeiul Legii 50/1991 sa fie obligați pârâții, pe cheltuiala proprie, la desființarea lucrărilor de construire care exced autorizației de construire, indicând expres pârtile de construcție care, în opinia reclamantei, exced limitelor autorizate, respectiv: "mansarda, balcoanele și a tuturor celelalte care exced Autorizației de Construire 476/23.07.2012". Temeiul juridic al cererii a fost păstrat, în sensul indicării dispozițiilor Legii 50/1991.

După un periplu competenta între instanța de contencios administrativ si instanța civila, dosarul a fost repartizat instanței civile.

Instanța de fond a considerat ca, interesul de a obține demolarea unor părți dintr-o construcție nu este unul juridic, legal, justificat, născut si actual, în condițiile în care, reclamanta nu solicita demolarea întregii clădiri, doar a unor prezumtive pârti din aceasta. BTotodată, a arătat instanța ca, în speța, devin incidente si dispozițiile art.7 al.12 si 15 coroborate cu art.10 Iit.a, b, din Legea 50/1991 - aducând în discuție practic o lipsa de interes ce rezulta din chiar actul normativ indicat ca si temei al cererii, legea prevăzând obligații și proceduri exprese în sarcina unor instituții expres prevăzut de lege,în ceea ce privește verificarea încadrării imobilului în limitele autorizației, atât din punct de vedere constructiv, cât și al protecției mediului.

Instanța de recurs a considerat ca reclamanta justifica interes în promovarea acțiunii prin raportare la obiectul său de activitate ca persoană juridica fără scop patrimonial, care s-a constituit în scopul de a se implica în problemele urbanistice ale cartierelor Dămăroaia și Bucureștii Noi, și că interesul este justificat prin "actul normativ adus în discuție de apelanta, respectiv OUG 195/2005", simpla afiliere a reclamantei la entități care promovează protecția mediului atrăgând verificarea în cauza si a condiției interesului.

Recurenții susțin că instanța de apel a interpretat si aplicat greșit dispozițiile legale incidente, socotind că intimata reclamanta ar justifica un interes, confundând interesul general al activităților privitoare la mediu, cu interesul particular, dat de anumite probleme ce țin de raporturile de vecinătate și de legea autorizării construcțiilor.

Recurenții arată că au depus adresa Agenției pentru Protecția Mediului nr.21529/2011 din care rezulta că activitatea de edificarea unei construcții nu are impact asupra mediului, deci nu este supusa procedurilor de avizare sau oricăror alte proceduri prevăzute de legea mediului sau orice alte legi în domeniu, și că aceasta chestiune este cuprinsa inclusiv în actul de autorizare a executării construcției.

OUG nr.195/2005 - legea mediului, recunoaște dreptul organizațiilor neguvernamentale si a publicului larg, în general, de a fi informat si de a participa la luarea deciziilor în materie de mediu, conform art. 20 din OUG 195/2005 se prevede că ,,autoritatea competentă pentru protecția mediului, împreună cu celelalte autorități ale administrației publice centrale și locale, după caz, asigură informarea, participarea publicului la deciziile privind activități specifice și accesul la justiție, în conformitate cu prevederile Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000.

2) Informarea publicului în cadrul procedurilor de reglementare pentru planuri, programe proiecte și activități se realizează conform legislației specifice în vigoare.

(4) Modalitățile de realizare a participării publicului la elaborarea unor planuri și programe specifice în legătură cu mediul se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale pentru protecția mediului, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(5) Accesul la justiție al publicului se realizează potrivit reglementărilor legale în vigoare.

Fiecare parte, în cadrul legislației naționale, va asigura posibilitatea pentru orice persoană care consideră că soluționarea informației, conform prevederilor art.4, a fost ignorată, în mod greșit refuzată, parțial sau în totalitate, ori care consideră că a primit un răspuns inadecvat sau că cererea sa nu a fost considerată conform prevederilor art.4, de a avea acces la o procedură de recurs în fața instanței de judecată sau a altui organism independent și imparțial prevăzut de lege.

În cazul în care o parte asigură un astfel de recurs în fața unei instanțe de judecată, ea va face astfel încât o asemenea persoană să aibă acces și la o procedură de fond stabilită de lege, care să fie gratuită sau nu prea scumpă, în cazul reconsiderării solicitării de către o autoritate publică sau al revizuirii de către un organism independent și imparțial, altul decât o instanță de judecată.

Decizia finală luată în concordanță cu prevederile pct.1 trebuie să fie obligatorie pentru autoritatea publică care deține informația. Motivele trebuie să fie declarate în scris, cel puțin în cazul în care informația este refuzată conform prevederilor acestui punct.

Din cele prezentate, este faza de tăgadă că, dreptul la acțiune și calitatea procesuală este recunoscuta organizațiilor neguvernamentale în ceea ce privește chestiuni de ordin general, privitoare la politici de mediu, decizii administrative sau statale în chestiuni de mediu, în nici un caz, politicile de mediu nu urmăresc sa nască un drept subiectiv si sa ii ofere protecția necesara, inclusiv prin recunoașterea unui drept de acces în justiție pentru chestiuni private, ce nu țin de protecția mediului, si care în mod obișnuit, poarta marca unor conflicte intre vecini (servitute de lumina etc).

Cu atât mai mult, cu cât, nici Legea nr.50/1991 nu recunoaște un asemenea drept decât "persoanei vătămate" iar dispozițiile art.12 din lege confirma fără de tăgada lipsa de interes a asociației reclamante.

Pe de alta parte, omițând chestiunea competentei și a "problemei de mediu" de care se folosește intimata reclamanta, chestiunea interesului general în problematici diferite protecția mediului, autorizarea, lucrărilor de construcție etc, - fac obiectul de reglementare a Legii 554/2004 care la art.8 - obiectul acțiunii judiciare - prevede că ,,persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de" cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

(12) Prin derogare de la dispozițiile alin.1), acțiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorității pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operațiune administrativă, sub sancțiunea penalităților de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art.24 alin.2).,,

Recurenții arată că au abordat sistematic problematica întrucât, demersul juridic al reclamantei a dorit sa evite lipsa de identitate cu scopul general urmărit atât de legislația în materie de mediu, de legislația în materie de autorizare de construcții, cât și legea în material contenciosului administrativ si pe cale de consecința, lipsa de justificare a interesului în promovarea unei asemenea acțiuni, și că prima instanță în mod întemeiat a apreciat ca, subscris unui scop general, de protecție a mediului, acțiunea reclamantei trebuia sa privească întregul imobil și nu doar părți din acesta. Din aceasta perspectiva, instanța a reținut ca nu este vorba despre ocrotirea unui interes general de protecție a mediului, ci, de o acțiune privata eventual, ce vizează mai mult chestiuni de vecinătate și pentru care, reclamanta, chiar în cadrul motivelor de apel, le indica ca făcând parte din "sfera răspunderii civile delictuale", abandonând inclusiv temeiul Legii 50/1991.

Practica judiciara afirma în mod constant faptul ca, "întrucât interesul trebuie să fie născut și actual, daca reclamantul nu a făcut dovada încâlcirii dreptului sau de către pârât, pentru a fi nevoit să-I cheme în judecată pentru că pârâtul să fie obligat să-i respecte dreptul sau să-I despăgubească, se respinge acțiunea .. " - Curtea de Apel București, secția a III a, decizia 2657/2001.

Aplicând condiția interesului născut și actul la speța dedusă judecății, susțin recurenții, nu s-a făcut dovada încălcării dreptului la informare și la participarea la luarea deciziilor administrative în chestiuni de mediu, sau ce țin de protecția mediului său care să țină de legea autorizării construcțiilor în ceea ce o privește pe intimata reclamanta, prin edificarea unei construcții de către unii dintre recurenții pârâți sau prin achiziționarea unei construcții de către ceilalți recurenți pârâți.

Cu atât mai mult, cu cât, în ceea ce privește persoana juridică, capacitatea juridica de folosința este subsumata scopului ei, reglementat prin statut sau act constitutiv, fiind vorba despre specificitatea capacitații de folosința a persoanei juridice.

Cum asociația nu poate milita pentru interese particulare, ci doar generale, interese subsumate scopului declarat prin actele constitutive, având în vedere dispozițiile Convenției de la Aarhus si ale OUG 195/2005, este fără de tăgada ca nu poate fi vorba despre un interes actual, juridic, născut, legitim și legal de a acționa.

Este de esența activității organizațiilor non profit de a acționa la nivel macro, de a avea un cuvânt de spus în politicile generale ale statului, ca si societatea civila în genere, de a contesta în justiție eludarea unui interes general sau acte administrative care se opun interesului general, însă, în nici un caz nu putem vorbi despre ocrotirea unor interese private.

Ca este așa, rezulta și din împrejurarea că, asocierea primește legitimitate inclusiv din partea membrilor ei, pentru a ocroti interese generale, și din partea statului, prin recunoașterea personalității juridice, orice ocrotire a unor interese private sau a unor chestiuni ce țin de sfera privata, conducând practic la lipsirea de scop a asociației.

Revenind, solicită să aibă în vedere faptul că, instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile legale invocate, legile de protecție a mediului și Convenția de la Aarhus invocată, vorbind despre un drept la informare si despre participarea ONG-urilor în procesele deliberative sau legislative, în nici un caz despre chestiuni private.

In ceea ce privește Legea 50/1991, aceasta stabilește în mod clar procedura de emitere a autorizațiilor de construcție, de verificare a lucrărilor, de stabilire a masurilor - inclusiv cele de demolare, în condițiile art. 28 - astfel încât, recurenta reclamanta nu se poate substitui în drepturile și obligațiile altei puteri din stat - puterea administrativă - încercând să rezolve anumite chestiuni private.

Cum de altfel, in practica art.28 din Legea 50/1991, s-a statuat ca nici instanțele de judecata nu s-ar putea substitui în dreptul administrației publică de a aplica procedura prevăzuta de acest text de lege.

Interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, solicita ca interesul sa fie născut, actual (putîndu-se vorbi și în cazul unui interes viitor, pentru preîntâmpinarea unui prejudiciu viitor, dar nici despre aceasta nu poate fi vorba în speța), sa existe în persoana celui care invoca (ori, în speța, recurenții susțin ca, nu exista un interes al asociației care sa fie nesocotit prin edificarea unei construcții), sa fie determinat (în speța, nu poate fi vorba despre nici un folos material sau moral, concret, nu abstract, pe care asociația l-ar câștiga prin eventuala demolare a balcoanelor sau a mansardei, mai ales în condițiile în care asociația nu a atacat autorizația de construire), sa fie legitim, adică sa urmărească afirmarea unui drept subiectiv recunoscut de lege sau ocrotit de lege si care sa fie în directa legătura cu activitatea de protecție a mediului, astfel cum si-a justificat reclamanta, cauza, sa fie personal sau sa apere o colectivitate (ori, în speța, nu putem spune ca asociația militează în consens cu membrii ei, desfășurați pe o suprafața de câțiva km2, pentru balconul, de pe strada P nr. 6). "

Astfel fiind, recurenții susțin că, instanța de fond a avut în vedere cadrul procesual stabilit de reclamanta si a efectuat demarcația necesara între scopul si obiectivele de mediu sau de autorizare a construcției invocate de reclamanta în justificarea interesului - care ar fi îndrituit-o pe reclamanta să se plângă împotriva autorizării unor lucrări de construire. Într-o zona protejata,cum este Parcelarea B și situația reala a cauzei, data de petitul cererii introductive, sancționând astfel lipsa de interes a reclamantei în a acționa.

Recurenții susțin că instanța de apel nu a reținut aceste diferențe ci a confundat chestiunile urbanistice (dezvoltate de Legea 50/1991 si HG 350/2001 ca fiind PUG, PUZ etc si nu atribuțiile autorităților de control al statului în domeniul construcțiilor) cu "implicarea asociației în problemele urbanistice" întrucât, implicarea în problemele urbanistice conferă asociației dreptul la informare si la participarea la întocmirea si avizarea/aprobarea documentațiilor de urbanism, însă, în nici un caz, nu transforma asociația într-un organism care face dreptate în lipsa acțiunii organelor statului.

In ceea ce privește dispozițiile OUG 195/2005 și ale Convenției de la Aarchus, lipsa de temei a motivării este și mai evidenta, astfel cum a arătat anterior.

Recurs legal timbrat.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care au solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat. Intimata a arătat că dispozițiile art.20 alin.6 și ale art.70 lit.e ale OUG nr.195/2005 și Anexa 2 a Legii nr.350/2001 îi conferă interes în cauză, că organizațiile neguvernamentale pot introduce acțiuni în raport de Convenție pe probleme de mediu fără a dovedi un interes particular și că acțiunea de față vizează protejarea unei zone monument istoric; dreptul său de pretiționare este asigurat de Convenția de la Aarhus ratificată prin Lehea nr.86/2000, ale cărei norme au prioritate față de dispozițiile naționale contrare și asigură posibilitatea ONG-urilor de a se adresa direct instanțelor în materie de protecția mediului înconjurător. Intimatul arată că apără un interes general al comunității locale din cartierele Dămăroaia și Bucureștii Noi, că sunt aplicabile prevederile art.9 pct.2 din Convenția de la Aarhus și Convenție de la Granada ratificată prin Legea nr.157/1997; se invocă HG nr.1076/2004, HG nr.445/2009 și se arată că obiectul acțiunii este unul de protecția mediului, reprezentat de obligarea pârâților de a aduce un imobil în parametrii urbanistici ai unei autorizații de construcție, dată fiind locația imobilului în parcelarea protejată B. Intimata invocă decizii jurisprudențiale și art.20 alin.2 C.Civ, art.2 alin.2 din Statutul Asociației, art.2 alin.2 al Legii nr.442/2001 și susține că are un interes personal și direct deoarece membrii săi locuiesc pe străzile adiacente locației imobilului.

Nu s-au solicitat și administrat probe noi în sensul prevederilor art.305 C.Pr.Civ în faza recursului.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat recursul ca fondat pentru următoarele considerente:

Astfel, recurenții critică decizia instanței de apel prin care se reține interesul procesual al intimatei reclamante, confundând interesul general al activităților privitoare la mediu, cu interesul particular, dat de anumite probleme ce țin de raporturile de vecinătate și de legea autorizării construcțiilor ca nelegală, ca fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente, motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.

Criticile sunt fondate.

În acest sens, Curtea a constat că, așa cum au consacrat doctrina și jurisprudența constantă a instanțelor judecătorești, interesul este una dintre condițiile de exercițiu a acțiunii civile, și reprezintă folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă și trebuie să îndeplinească condiția de a fi legitim, născut, actual, personal și direct.

În cauză, interesul intimatei avea a fi analizat de instanțele de fond în raport de cadrul procesual determinat de aceasta, în calitate de reclamantă, prin cererea modificată și precizată, prin care a solicitat obligarea recurenților pârâți MDF, MC, SS, BS, SS și SBC la desființarea lucrărilor de construcție efectuate la imobilul situat în București, str. P nr. 6, sector 1, lucrări intabulate separate în CF expres menționată; să se dispună obligarea pârâților în solidar, la desființarea, pe cheltuială proprie, a lucrărilor de construcție efectuate la imobil în măsura în care exced limitelor autorizației de construire nr.476/23.07.2012 și încalcă distanța minimă față de limitele de proprietate ale imobilelor învecinate; obligarea pârâților să amenajeze locurile de parcare prevăzute în autorizația de construire nr.476/23.07.2012.

(2) Persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi și obligații civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut.

(3) Actul juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) și (2) este lovit de nulitate absolută.

Intimata reclamantă, potrivit art.2 din Statutul său este o persoană juridică de drept privat, neguvernamentală ce are ca obiect de activitate păstrarea patrimoniului arhitectural urbanistic al cartierelor D și BN, păstrarea unui mediu înconjurător sănătos, sens în care își propune a acționa prin: organizarea și participarea la acțiuni și dezbateri publice privind dezvoltarea celor două cartiere, privind păstrarea patrimoniului lor arhitectural și urbanistic, medierea între cetățeni și autoritățile locale, atacarea în instanță a deciziilor ilegale ale autorităților locale și centrale în probleme ce țin de arhitectură, urbanism, protecție monumentelor și mediului înconjurător iar potrivit prevederilor art.206 alin.1 și 2 C.Civ menționate, aceasta poate avea doar acele drepturi și obligații civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut, cu excluderea celor care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice.

Prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare în cauză a prevederilor art.206 C.Civ și a dispozițiilor OUG nr.195/2005 privind protecția mediului, criticile recurenților fiind juste.

În cauză, în raport de statutul intimatei reclamante astfel cum acesta a fost înregistrat în Registrul Special al instanței ca urmare a acordării personalității juridice prin încheierea din 23.08.2012 din dosarul nr.18711/11/303/2012 al Judecătoriei sectorului 1, nu se poate susține că aceasta ar avea interesul personal și direct și legitimarea procesuală activă de a solicita desființarea lucrărilor de construcție efectuate cu încălcarea autorizației de construire emise legal în ce privește imobilul din str. P nr. 6, sector 1 chiar dacă acesta este situat în zona cuprinsă în Parcelarea Protejată "B"; înscrisă în lista monumentelor istorice, și nici pentru a cere obligarea pârâților la desființarea, pe cheltuială proprie, a lucrărilor de construcție efectuate la imobil ce exced limitelor autorizației de construire și care încalcă limitele legale de vecinătate față de imobilele învecinate, și nici obligarea pârâților să amenajeze locurile de parcare prevăzute în autorizația de construire.

De altfel, specificitatea capacității sale de folosință a intimatei în sensul păstrării patrimoniului arhitectural urbanistic al cartierelor D și BN, și al unui mediu înconjurător sănătos este prevăzută statutar a se realiza doar prin participarea la acțiuni și dezbateri publice privind dezvoltarea celor două cartiere, privind păstrarea patrimoniului lor arhitectural și urbanistic, medierea între cetățeni și autoritățile locale, atacarea în instanță a deciziilor ilegale ale autorităților locale și centrale în probleme ce țin de arhitectură, urbanism, protecție monumentelor și mediului înconjurător, iar nu prin asistarea membrilor săi în justiție pentru respectarea drepturilor personale ale acestora de vecinătate.

În sensul prevederilor art.206 C.civ., nici legislația invocată de intimată, respectiv prevederile ale art.9 pct.2 Convenției de la Aarhus ratificată prin Legea nr.86/2000, ale art.20 alin.6 și ale art.70 lit.e ale OUG nr.195/2005, ale Anexei 2 a Legii nr.350/2001, ale HG nr.1076/2004, HG nr.445/2009, ale art.2 alin.2 al Legii nr.442/2001 nu conferă un interes personal și direct intimatei în raport de petitul acțiunii expus mai sus, deoarece interesul de a cere desființarea unor lucrări de construcție ce depășesc autorizația de construcție și lezează raporturile de vecinătate nu are nicio legătură cu protecția mediului și a patrimoniului arhitectural , ci vizează interesul personal și direct al persoanelor a căror limite de vecinătate și locuri de parcare au fost încălcate iar nu cum fără temei se susține de către intimată, interesul respectării parametrilor urbanistici ai imobilului și cei ai unui mediu sănătos dată fiind locația imobilului în parcelarea protejată B. În acest sens, ar fi existat un interes al intimatei în sensul asigurării respectării parametrilor urbanistici ai cartierului-iar nu a imobilului, cum se susține fără temei și cei ai unui mediu sănătos doar în situația în care autoritatea publică ar fi lezat particularitățile parcelării protejate B, și un interes general și comun, iar nu în situația în care sunt lezate interesele unor persoane fizice, cum s-a arătat mai sus.

În raport de prevederile art.1 și următoarele ale OUG nr.195/2005 protejarea mediului se referă la condițiile și elemente naturale și se asigură prin acordarea de avize și autorizații de mediu, neavând legătură cu construcțiile supuse regimului de autorizare prevăzut de Legea nr.50/1991

Potrivit art.2 pct.5 al Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000, ,,public interesat inseamna publicul afectat sau care poate fi afectat ori care are un interes in deciziile de mediu; in scopul acestei definitii organizatiile neguvernamentale care promoveaza protectia mediului si indeplinesc cerintele legii nationale vor fi considerate ca avand un interes,, iar art.9 pct.2 prevede că ,,fiecare parte trebuie, in cadrul legislatiei nationale, sa asigure membrilor publicului interesat: a) care au un interes suficient; sau b) carora li se afecteaza un drept, in cazul in care procedurile administrative legale ale unei parti solicita aceasta ca o preconditie, accesul la o procedura de recurs in fata instantei si/sau a altui organism independent si impartial stabilit prin lege, pentru a contesta, ca fond si ca procedura, legalitatea oricarei decizii, act sau omisiuni care face obiectul prevederilor art. 6, in cazul in care legislatia nationala prevede astfel si fara a prejudicia prevederile pct. 3 sau alte prevederi relevante ale acestei conventii. Interesul suficient sau afectarea unui drept va fi determinata in concordanta cu prevederile legilor nationale si cu obiectivele de a asigura publicului interesat un acces larg la justitie conform prevederilor prezentei conventii. La acest nivel interesul oricarei organizatii neguvernamentale care indeplineste cerintele specificate la art. 2 pct. 5 trebuie sa fie considerat suficient pentru scopul subpunctului a) de mai sus. Astfel de organizatii vor fi considerate ca avand dreptul sau capacitatea de a fi afectate in concordanta cu prevederile subpunctului b) de mai sus. Prevederile pct. 2 nu vor exclude posibilitatea unei proceduri prealabile de recurs in fata unei autoritati administrative si nu pot afecta cerinta epuizarii procedurilor de recurs administrative inainte de recurgerea la procedurile judiciare, in cazul in care o astfel de cerinta exista in dreptul intern.,,

Aceste dispoziții se referă la protecția mediului iar nu la respectarea limitelor de vecinătate interes lezat în cauză și nu au nicio relevanță în cauză.

Potrivit art. 20 din OUG nr.195/2005 se prevede că ,, 1) autoritatea competentă pentru protecția mediului, împreună cu celelalte autorități ale administrației publice centrale și locale, după caz, asigură informarea, participarea publicului la deciziile privind activități specifice și accesul la justiție, în conformitate cu prevederile Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000.

(2) Informarea publicului în cadrul procedurilor de reglementare pentru planuri, programe proiecte și activități se realizează conform legislației specifice în vigoare.

(3) Consultarea publicului este obligatorie în cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare, potrivit legislației în vigoare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziei este stabilită prin acte normative specifice.

(5) Accesul la justiție al publicului se realizează potrivit reglementărilor legale în vigoare.

(6) Organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului au drept la acțiune în justiție în probleme de mediu, având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecția mediului.,,

Nici dispozițiile menționate, nici celelalte prevederi legale referitoare la protecția monumentelor culturale și istorice invocate de intimat nu conferă legitimare procesuală activă intimatei reclamante a solicita în justiție apărarea interesului personal și direct de vecinătate ce aparține unor persoane învecinate recurenților, deoarece nu are nicio legătură nici cu protecția mediului și nici cu cea a patrimoniului arhitectural și cultural, astfel că apar fondate criticile recurenților potrivit cărora instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile legale invocate, legile de protecție a mediului și Convenția de la Aarhus, acte normative ce reglementează dreptul la informare si participarea ONG-urilor în procesele deliberative sau legislative, în nici un caz nu le conferă interes procesual și legitimare procesuală activă în situația lezării unor interese și drepturi private.

Nu sunt relevante nici deciziile jurisprudențiale invocate de către intimata deoarece în sistemul procesual civil român jurisprudența nu constituie, în condițiile legii, izvor de drept.

Pentru aceste considerente, Curtea, reținând greșita aplicare a legii de către instanța de recurs, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.Pr.Civ, în temeiul art.312 alin.1 și 3 C.Pr.Civ, a admis recursul formulat de recurenții pârâți împotriva deciziei civile nelegale pe care o va modifica în tot, în sensul că va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta ASCDBN împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.

← Recurs împotriva încheierii de suspendare a judecăţii....		Acţiunea în anulare sentinţă arbitrală. existenţa... →

Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei juridice.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei juridice.