Contestaţie în temeiul Legii nr.10/2001. Jurisprudență Naţionalizare
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 715 din data de 08.04.2015
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă sub nr. 8077/118/2014, reclamanții ... și ... au chemat în judecată pe pârâtul ..., pentru ca instanța să dispună:
- obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului situat în ...;
- în subsidiar, dacă imobilul nu poate fi restituit în natură, obligarea pârâtului să acorde măsuri compensatorii în baza Legii nr. 165/2013 către reclamanți, cu cheltuieli de judecată.
În apărare, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității formulării cererii. Pârâtul a arătat că, potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile legii pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea se aplică tuturor cauzelor nesoluționate administrativ și celor aflate pe rolul instanțelor. Până la epuizarea termenelor, a procedurilor și a etapelor prevăzute de noua lege în urma cărora se întocmește situația centralizatoare care se înaintează organelor centrale, cauza nu poate fi soluționată pe fond.
Pârâtul a mai învederat că legea interzice constituirea oricărui titlu până la epuizarea acestor proceduri.
În temeiul dispozițiilor art.248 C.p.c. instanța va proceda la analizarea excepției invocate de pârât.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține:
Imobilul în litigiu a făcut obiectul notificării înregistrate sub nr. 3389/2001 la B.E.J. ..., prin care reclamanții au solicitat unității deținătoare ca, în cazul în care terenul nu se poate restitui în natură, să se acorde măsuri reparatorii prin compensare în natură cu un alt teren similar.
Până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 pârâtul nu a soluționat notificarea reclamanților, fiind depășit termenul prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Pârâtul solicită instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 165/2013, conform cărora unitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, astfel: în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2500 de cereri; în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2500 și 5000 de cereri; în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr peste 5000 de cereri, cu mențiunea că termenele prevăzute la alineatul 1 curg de la data de 1 ianuarie 2014.
Reclamanții au invocat faptul că depășirea termenului legal de soluționare a cererii de restituire poate fi asimilat cu refuzul nejustificat de soluționare a notificării, care ar înlătura aplicabilitatea art. 33 din Legea nr. 165/2013, întrucât faza administrativă ar fi fost deja epuizată la data intrării în vigoare a legii.
Această interpretare nu poate fi acceptată, întrucât, în sens contrar, dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu și-ar mai găsi aplicare în nicio situație.
Numărul mare de cereri de restituire rămase nesoluționate până la momentul actual a impus necesitatea adoptării unui cadru normativ unitar pentru urgentarea și finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a bunurilor imobile preluate abuziv în perioada regimului comunist în România. Ca urmare, în data de 17.05.2013 a fost publicată în Monitorul oficial nr. 278 Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Noul act normativ a impus un termen rezonabil pentru rezolvarea dosarelor administrative nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, termen stabilit în raport de numărul notificărilor aflate în evidența fiecărei unități administrativ-teritoriale, concomitent cu configurarea unui plan de măsuri de identificare și centralizare a datelor privind posibilitățile concrete de obținere a unor măsuri reparatorii în echivalent și de evaluare a despăgubirilor. Această lege stabilește în mod clar prin art. 35, care sunt condițiile în care persoana îndreptățită se poate adresa instanței, Legea nr. 165/2013 având reglementări care răspund principiului soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil, consacrat prin art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr.5, pronunțată în Dosarul nr.17/1/2014, la data de 16 martie 2015 a decis: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în corelare cu art. 4, art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, este prematură cererea de chemare în judecată privind soluționarea pe fond a notificării nerezolvate de către entitatea deținătoare, cerere introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ.";
La dosar pârâtul a depus adresa nr.37628/16.03.2015 emisă de serviciul juridic din cadrul primăriei, prin care se atestă că numărul notificărilor formulate în baza legii nr.10/2001 și nesoluționate la momentul intrării în vigoare a legii nr.165/2013, a fost de aproximativ 2665.
Analizând cererea reclamanților, instanța constată că aceasta a fost formulată sub imperiul Legii nr. 165/2013, înainte de expirarea termenului în care entitatea notificată are obligația să emită decizia conform noului act normativ, respectiv 1 ianuarie 2016, acțiunea fiind așadar prematur formulată.
Raportat la considerentele expuse, instanța urmează să admită excepția prematurității formulării acțiunii, pe care o va respinge ca fiind prematur formulată.
Instanța va admite cererea privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, întrucât temeiul juridic al acordării acestor cheltuieli este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, faptă care declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
Reclamanții au susținut că nu aveau posibilitatea de a cunoaște numărul de notificări pe care le mai avea de soluționat ..., iar pe de altă parte că nici pârâta nu a fost suficient de diligentă pentru a informa pe toți notificatorii Legii nr.10/2001 cu privire la data la care expira termenul.
Apărarea reclamanților va fi înlăturată, având în vedere faptul că aceștia nu au făcut nici un demers anterior sesizării instanței, pentru a putea aprecia asupra termenului în care se încadrează instituția pârâtă, raportat la dispozițiile legii nr.165/2013, deși sarcina probei le revine.
Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că reclamanții sunt cei care au căzut în pretenții și existând și o cerere în acest sens, instanța îi va obliga la plata sumei de 550 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematurității formulării acțiunii.
Respinge acțiunea privind pe reclamanții ... și ..., prin mandatar ..., ambii cu domiciliul în ... și cu domiciliul procesual ales în ... și pe pârâtul ..., cu sediul în ..., ca fiind prematur formulată.
Obligă reclamanții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 550 lei, în temeiul disp.art.453 C.p.c.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Constanța.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2015.
| ← Grăniţuire. Stabilirea limitelor proprietăţilor pe... | Validare poprire. Terţ poprit - ..... Jurisprudență Popriri → |
|---|
