CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. Anularea actelor de executare in dosarul de executare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MIZIL Tip: Sentinţă civilă
JUDEŢUL PRAHOVA Nr./Data: 35/ 18.01.2013
Autor: Secţia civilă
Domenii asociate: contestaţie
la executare
CONTESTAŢIE LA EXECUTARE
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil, la data de 23.10.2012 sub nr. 2095/259/2012 contestatorul B.A. a solicitat a se pronunţa o hotărâre prin care să se dispună anularea actelor de executare in dosarul de executare nr.123/2012/M, a somaţiei emise la data de 02.10.2012 comunicata la data de 09.10.2012, acordarea unui termen de gratie in vederea achitării debitului in suma de 8.227 lei, anularea procesului verbal de cheltuieli de executare suplimentare in suma de 668,61 lei, iar in baza art. 403 alin. l C.p.civ suspendarea executării până la pronunţarea unei hotărâri definitive si irevocabile.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 897/29 mai 2009 pronunţată de Judecătoria Mizil în dosarul nr. 207/259/2007, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 21.10.2010, prin decizia civila nr. 836/21.10.2010 a Curţii de Apel Ploieşti, a fost obligat la plata sumei de 11.564 lei reprezentând sultă, în favoarea creditoarei C. E. ca urmare a partajării imobilului bun comun.
Reclamantul arată că a încercat să ia legătura cu pârâta creditoare în vederea achitării sultei în rate şi chiar a achitat suma de 6.000 lei conform recipisei pe care o depune, dar aceasta a refuzat.
De asemenea, contestatorul a susţinut că este pensionar, având o pensie lunară de 928 lei, este o persoană în vârstă şi bolnavă şi nu poate achita întreaga sumă plus cheltuielile de executare, în condiţiile în care doar cheltuielile de executare se ridică la suma de 2244 lei.
A mai menţionat că a mers la biroul B.E.J. D.M. pentru a încerca o eventuală eşalonare a sumei, dar aceasta a refuzat şi mai mult decât atât i-a spus că îi scoate imobilul la licitaţie publică în vederea îndestulării creanţei creditoarei.
A mai precizat că acest imobil este singurul său mijloc de subzistenţă locativă, astfel încât solicită să se dispună reeşalonarea plăţii sau acordarea unui termen de graţie în vederea achitării debitului.
Cu privire la cheltuielile de executare, solicită a se avea în vedere împrejurarea că acestea sunt exagerat de mari, respectiv un total de 1224 lei, din care s-au recuperat o parte, astfel încât apreciază că, cheltuielile de executare suplimentare stabilite de executorul judecătoresc conform procesului verbal din 02.10.2012 nu se justifică.
În drept, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe disp.art. 399 şi urm. c.pr.civ., 596 c.pr.civ.
In conformitate cu disp. art. 112 pct 5 C.p.civ, in dovedirea cererii, atasat acesteia contestatorul a depus la dosar următoarele înscrisuri în fotocopie: Somaţia din data de 02.10.2012, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc D. M., Sentinţa civilă nr. 897/29.05.2009, pronunţată de judecătoria Mizil în Dosar nr. 207/259/2007, învestită cu menţiunea rămasă definitivă şi irevocabilă prin anularea recursului conform Deciziei nr. 836/21.10.2010 a Curţii de Apel Ploieşti, proces-verbal de stabilire cheltuieli de executare încheiat la data de 21 iunie 2012, proces-verbal de stabilire cheltuieli de executare încheiat la data de 02 octombrie2012, întocmite de B.E.J. D. M., Foaie de vărsământ din data de 29.06.2012, proces-verbal întocmit la data de 01.10.2012 de B.E.J. D. M. în dosarul de executare nr. 123/2012/m, actul de identitate al contestatorului, cuponul de pensie al contestatorului din luna august 2012 şi foaia de vărsământ din data de 05.11.2012.
La data de 08.11.2012, s-a transmis la dosarul cauzei prin fax din partea Biroului Executorului Judecătoresc D. M., cerere cu caracter de întâmpinare prin care invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a biroului întrucât executorul judecătoresc nu are interese proprii şi în consecinţă, nu are calitate de parte în contestaţia la executare, invocând Decizia nr.162/22 aprilie 2003 a Curţii Constituţionale a României.
La data de 20.11.2012, s-a depus la dosarul cauzei un memoriu din partea intimatei C. E., prin care arată că nu este de acord cu plata eşalonată a debitului restant, precizând că, contestatorul are o pensie destul de bună şi este căsătorit cu o femeie care are în proprietatea sa o casă în Mun. Buzău, care şi aceasta beneficiază de pensie.
Intimata C. E. mai aduce la cunoştinţa instanţei faptul că s-a judecat cu fostul soţ, contestatorul B.A., în anul 2007 pentru împărţirea bunurilor comune realizate pe parcursul a 44 de ani de căsătorie, precizând faptul că fostul soţ a susţinut pe parcursul procesului că imobilul- casa de locuit îi aparţine, fiind moştenire de familie de la părinţii săi.
Mai arată că în urma soluţionării procesului de partaj potrivit Sentinţei civile nr. 897/29.05.2009, pronunţată de Judecătoria Mizil în Dosar nr. 207/259/2007, rămasă definitivă şi irevocabilă prin anularea recursului conform Deciziei nr. 836/21.10.2010 a Curţii de Apel Ploieşti, s-a stabilit că are dreptul la jumătate din imobil.
La termenul din data de 27 noiembrie 2012 s-a depus la dosarul cauzei cauţiunea stabilită de instanţă, în cuantum de 250 lei, conform chitanţei de plată nr. 0855027/19.11.2012, în original, acest aspect fiind consemnat prin încheierea de şedinţă de la acea dată .
De asemenea, prin încheierea de şedinţă din data de 27 noiembrie 2012, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B.E.J. M. D. invocată de aceasta prin întâmpinare, reţinând următoarele: decizia de neconstituţionalitate invocată de intimata B.E.J. M.D. nu se referă în mod explicit la unul dintre actele întocmite în funcţie de executare, respectiv procesul-verbal privind cheltuielile de executare, act propriu al executorului judecătoresc neemanat de la debitor, motive pentru care consideră că aceasta are calitate procesuală pasivă numai în ceea ce priveşte cheltuieli de executare şi nu în celelalte acte .
La termenul din data de 04.01.2013, s-a depus la dosarul cauzei un memoriu din partea intimatei C.E., prin care arată că nu este de acord cu plata eşalonată a debitului, motivat de faptul că, contestatorul B. A. are situaţie pentru achitarea integrală a debitului, având o pensie de 950 de lei lunar si are si soţia acestuia pensie .
De asemenea, intimata C. E. a relevat că nu are pensie si nici un venit, este bolnavă, având nevoie de medicamente , fapt pentru care stă în întreţinerea copiilor, care îi plătesc şi celelalte cheltuieli zilnice.
Intimata C. E. a mai arătat că, contestatorul a divorţat fără ca ea să ştie de această situaţie, recăsătorindu-se, iar ea locuieşte alături de copii săi .
Sub aspect probatoriu, în cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri,
s-au depus copii certificate ale actelor de executare efectuate în dosarul nr. 123/2012 .
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecăţii, instanţa a retinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil, la data de 23.10.2012 sub nr. 2095/259/2012 contestatorul B. A. a solicitat a se pronunţa o hotărâre prin care să se dispună anularea actelor de executare in dosarul de executare nr.123/2012/M, a somaţiei emise la data de 02.10.2012 comunicata la data de 09.10.2012, acordarea unui termen de gratie in vederea achitarii debitului in suma de 8.227 lei, anularea procesului verbal de cheltuieli de executare suplimentare in suma de 668,61 lei, iar in baza art. 403 alin. l C.p.civ suspendarea executării până la pronunţarea unei hotărâri definitive si irevocabile.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 897/29 mai 2009 pronunţată de Judecătoria Mizil în dosarul nr. 207/259/2007, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 21.10.2010, prin decizia civila nr. 836/21.10.2010 a Curţii de Apel Ploieşti, a fost obligat la plata sumei de 11.564 lei reprezentând sultă, în favoarea creditoarei C. E. ca urmare a partajării imobilului bun comun.
Reclamantul a arătat că a încercat să ia legătura cu pârâta creditoare în vederea achitării sultei în rate şi chiar a achitat suma de 6.000 lei conform recipisei pe care o depune, dar aceasta a refuzat.
De asemenea, contestatorul a susţinut că este pensionar, având o pensie lunară de 928 lei, este o persoană în vârstă şi bolnavă şi nu poate achita întreaga sumă plus cheltuielile de executare, în condiţiile în care doar cheltuielile de executare se ridică la suma de 2244 lei.
A mai menţionat că a mers la biroul B.E.J. D. M. pentru a încerca o eventuală eşalonare a sumei, dar aceasta a refuzat şi mai mult decât atât i-a spus că îi scoate imobilul la licitaţie publică în vederea îndestulării creanţei creditoarei.
A mai arătat că acest imobil este singurul său mijloc de subzistenţă locativă, astfel încât solicită să se dispună reeşalonarea plăţii sau acordarea unui termen de graţie în vederea achitării debitului.
Cu privire la cheltuielile de executare, solicită a se avea în vedere împrejurarea că acestea sunt exagerat de mari, respectiv un total de 1224 lei, din care s-au recuperat o parte, astfel încât apreciază că, cheltuielile de executare suplimentare stabilite de executorul judecătoresc conform procesului verbal din 02.10.2012 nu se justifică.
În drept, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe disp.art. 399 şi urm. c.pr.civ., 596 c.pr.civ.
In conformitate cu disp. art. 112 pct 5 C.p.civ, in dovedirea cererii, atasat acesteia contestatorul a depus la dosar următoarele înscrisuri în fotocopie: Somaţia din data de 02.10.2012, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc D. M., Sentinţa civilă nr. 897/29.05.2009, pronunţată de judecătoria Mizil în Dosar nr. 207/259/2007, învestită cu menţiunea rămasă definitivă şi irevocabilă prin anularea recursului conform Deciziei nr. 836/21.10.2010 a Curţii de Apel Ploieşti, proces-verbal de stabilire cheltuieli de executare încheiat la data de 21 iunie 2012, proces-verbal de stabilire cheltuieli de executare încheiat la data de 02 octombrie2012, întocmite de B.E.J. D. M., Foaie de vărsământ din data de 29.06.2012, proces-verbal întocmit la data de 01.10.2012 de B.E.J. D. M. în dosarul de executare nr. 123/2012/m, actul de identitate al contestatorului, cuponul de pensie al contestatorului din luna august 2012 şi foaia de vărsământ din data de 05.11.2012.
La data de 08.11.2012, s-a transmis la dosarul cauzei prin fax din partea Biroului Executorului Judecătoresc D. M., cerere cu caracter de întâmpinare prin care invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a biroului întrucât executorul judecătoresc nu are interese proprii şi în consecinţă, nu are calitate de parte în contestaţia la executare, invocând Decizia nr.162/22 aprilie 2003 a Curţii Constituţionale a României.
La data de 20.11.2012, s-a depus la dosarul cauzei un memoriu din partea intimatei C. E, prin care arată că nu este de acord cu plata eşalonată a debitului restant, precizând că, contestatorul are o pensie destul de bună şi este căsătorit cu o femeie care are în proprietatea sa o casă în Mun. Buzău, care şi aceasta beneficiază de pensie.
Intimata C. E. a mai adus la cunoştinţa instanţei faptul că s-a judecat cu fostul soţ, contestatorul B. A., în anul 2007 pentru împărţirea bunurilor comune realizate pe parcursul a 44 de ani de căsătorie, precizând faptul că fostul soţ a susţinut pe parcursul procesului că imobilul - casa de locuit îi aparţine, fiind moştenire de familie de la părinţii săi.
A mai arătat că în urma soluţionării procesului de partaj potrivit Sentinţei civile nr. 897/29.05.2009, pronunţată de Judecătoria Mizil în Dosar nr. 207/259/2007, rămasă definitivă şi irevocabilă prin anularea recursului conform Deciziei nr. 836/21.10.2010 a Curţii de Apel Ploieşti, s-a stabilit că are dreptul la jumătate din imobil.
La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2012 s-a depus la dosarul cauzei cauţiunea stabilită de instanţă, în cuantum de 250 lei, conform chitanţei de plată nr. 0855027/19.11.2012, în original, acest aspect fiind consemnat prin încheierea de şedinţă de la acea dată.
La acelaşi termen de judecată instanţa a admis cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei contestaţii pentru considerentele arătate în încheierea de şedinţă.
De asemenea, prin încheierea de şedinţă din data de 27 noiembrie 2012, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B.E.J. M. D. invocată de aceasta prin întâmpinare, reţinând următoarele: decizia de neconstituţionalitate invocată de intimata B.E.J. Maria Divoiu nu se referă în mod explicit la unul dintre actele întocmite în funcţie de executare, respectiv procesul-verbal privind cheltuielile de executare, act propriu al executorului judecătoresc neemanat de la debitor, motive pentru care consideră că aceasta are calitate procesuală pasivă numai în ceea ce priveşte cheltuieli de executare şi nu în celelalte acte .
La termenul din data de 04.01.2013, s-a depus la dosarul cauzei un memoriu din partea intimatei C. E., prin care arată că nu este de acord cu plata eşalonată a debitului, motivat de faptul că, contestatorul B.A. are situaţie pentru achitarea integrală a debitului, având o pensie de 950 de lei lunar si are si soţia acestuia pensie .
De asemenea, intimata C. E. relevă că nu are pensie si nici un venit, este bolnavă, având nevoie de medicamente, fapt pentru care stă în întreţinerea copiilor, care îi plătesc şi celelalte cheltuieli zilnice.
Intimata C. E.a mai arătat că, contestatorul a divorţat fără ca ea să ştie de această situaţie, recăsătorindu-se, iar ea locuieşte alături de copii săi.
Sub aspect probatoriu, în cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri, depunându-se copii certificate ale actelor de executare efectuate în dosarul nr. 123/2012 .
Analizând ansamblul materialului probator instanta a retinut urmatoarele:
În fapt executorul judecătoresc M. D., în baza cererii din data de 24.05.2012, formulate de intimata C. E., a declanşata, la acea data procedura executării silite a contestatorului B. A. La baza executării silite a stat sentinţa civilă nr.897 din 29.05.2009 a Judecătoriei Mizil în dosarul nr.207/259/2007, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.836 din 21.10.2010 a Curţii de Apel Ploieşti.
Prin încheierea de şedinţă din data de 05.06.2012 dată în dosarul nr.1058/259/2012 a Judecătoriei Mizil a fost încuviinţată executarea silită declanşată în baza titlului executoriu sentinţa civilă nr.897 din 29.05.2009 a Judecătoriei Mizil.
Prin sentinţa civilă nr.897 din 29.05.2009 a Judecătoriei Mizil contestatorul B. A. a fost obligat să plătească intimatei C. E. suma de 11564 lei sub formă de sultă.
La data de 21.06.2012 executorul judecătoresc somează contestatorul să achite suma de 13558,39 lei reprezentând 11564 lei sub formă de sultă, 210 lei cheltuieli de judecată, 324,41 lei cheltuieli de executare, 1459,98 lei reprezentând onorariu executor sumă ce include TVA. La aceiaşi dată a fost emis şi procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, ocazie cu care s-a menţionat că onorariu executor reprezintă 10% din valoarea creanţei ce poate fi modificat ca urmare a unei eventuale creşteri a debitului. Somaţia şi procesul verbal au fost comunicate contestatorului.
Urmare acestei somaţii contestatorul, la data de 29.06.2012 comunică executorului judecătoresc faptul că recunoaşte datoria şi că a achitat suma de 6000 lei solicitând, pentru diferenţă acordarea unui termen de 2 ani. Suma de 6000 lei a fost achitată conform recipisei 1388 din 29.06.2012.
Urmare solicitării contestatorului, intimata a comunicat, la data de 24.07.2012, executorului judecătoresc, faptul că nu este de acord cu plata în rate a sumei ce i se cuvine.
La data de 02.10.2012 executorul judecătoresc somează contestatorul să achite suma de 8227 lei reprezentând 7650,98 lei debit şi 576,02 lei cheltuieli de executare. La aceiaşi dată a fost emis şi procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, ocazie cu care nu s-a menţionat existenţa unui onorariu executor, însă totalul sumei reprezentând cheltuieli de executare este de 668,61 lei cu toate că în somaţie este menţionată suma de 576,02. Somaţia şi procesul verbal au fost comunicate contestatorului.
În continuare executorul judecătoresc, faţă de neachitarea debitului a procedat la executarea silită imobiliară solicitând OCPI Prahova să dispună înscrierea în cartea funciară a imobilului situat în Mizil, str. G. R., nr....., jud Prahova, proprietatea contestatorului, a somaţiei de plată. De asemenea a ataşat la dosar expertiza judiciară efectuată în dosarul nr.207/259/2007, a convocat părţile pentru a stabiliri preţului imobilului urmărit, informând, totodată, părţile de faptul că vor suporta cheltuielile de executare ivite.
La data de 08.11.2012 executorul judecătoresc, în prezenţa contestatorului, a întocmit procesul verbal prin care a constatat nestabilirea preţului imobilului acesta urmând a se stabili în baza unei expertize tehnice. Totodată constată achitarea sumei de 3500 lei din debit. Suma de 3500 lei a fost achita conform recipiselor nr.2350 şi 2353 ambele din data de 05.11.2012.
Faţă de aceste aspecte instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 3717 al.3 Cod procedura civila, debitorul este ţinut sa suporte cheltuielile de executare făcute chiar de la data înregistrării înainte de a-i fi fost comunicata somaţia, întrucât el este în culpa pentru declanşarea urmăririi silite.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea cheltuielilor de executare suplimentare în sumă de 668,61 lei instanţa l-a respins ca neîntemeiat motivat de faptul că, pe de o parte executorul judecătoresc a justificat aceste cheltuieli iar pe de altă parte prin somaţia din data de 02.10.2012 a prevăzut cheltuieli de 576,02 lei. De asemenea faţă de dispoziţiile art. 3717 al.3 Cod procedura civila debitorul este ţinut să achite toate cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la dat realizării obligaţiei stabilite în titlu executoriu prin executare voluntară, executare voluntară ce a nu a avut loc până la data promovării acţiunii.
Cu privire la capătul de cerere de acordare a unui termen de graţie în vederea achitării debitului în sumă de 8227 lei instanţa a reţinut că această cerere nu poate fi formulată în faza de executare direct la instanţă, ci poate fi solicitată fie în faţa instanţei de fond cu ocazie pronunţării hotărârii ce a stat la baza declanşării executării silite, fie executorului în faza executării silite. De altfel contestatorul a formulat această cerere la data de 29.06.2012 când a comunicat executorului judecătoresc faptul că recunoaşte datoria şi că a achitat suma de 6000 lei solicitând, pentru diferenţă acordarea unui termen de 2 ani, cerere cu care creditoarea nu a fost de acord aşa cum rezultă din adresa comunicată la data de 24.07.2012, executorului judecătoresc.
Pe linia aceloraşi considerente instanţa a reţinut că titlul executoriu sentinţa civilă nr.897 din 29.05.2009 a Judecătoriei Mizil în dosarul nr.207/259/2007, a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.836 Curţii de Apel Ploieşti la data 21.10.2010, dată de la care contestatorul putea executa voluntar obligaţia de plata a sultei în sumă de 11564 lei însă acesta nu s-a conformat aşteptând declanşarea executării silite, care de altfel a pornit mult mai târziu la data de 24.05.2012 urmare ceri formulate de intimata C. E. Faţă de aceste aspecte s - a reţinut culpa contestatorului atât în ceea ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor de executare dar şi mai mult culpa în neacordarea termenului de graţie atât de către intimată dar şi de instanţă.
Contestatorul ar fi avut posibilitatea de a solicita încuviinţarea plăţii datoriei in termen de 6 luni raportat la dipozitiile art. 499 C.pr.civ. care prevăd aceasta posibilitate, chiar in lipsa unei înţelegeri a părţilor, dar cu intervenţia instanţei de executare.
Scopul reglementarii cuprinse in art. 499 C.pr.civ. este acela de a permite debitorului sa plateasca suma datorata potrivit titlului executoriu in termen de 6 luni, evitand astfel pierderea dreptului de proprietate asupra bunului imobil supus urmaririi silite. Premisa acordarii unui astfel de termen este prin urmare aceea ca debitorul sa-si manifeste disponibilitatea in sensul efectuarii platii in perioada respectiva si, bineinteles, existenta unor venituri corespunzatoare pentru a permite achitarea datoriei in acest interval de timp. Consecinta fireasca a incuviintarii acestei cereri este suspendarea executarii silite imobiliare.
Instanţa a reţinut că în cauză, contestatorul nu a formulat această cerere, şi având în vedere principiul disponibilităţii nu poate fi admisă.
În ceea ce priveşte cererea de anulare formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr.123/2012/M instanţa a reţinut că acesta formulează cererea raportat la actul de executare reprezentat de somaţia emisă la data de 02.10.2012, act de executare ce poate fi atacat fiind formulat în termen. Cu privire la actele de executare emise anterior s-a reţinut că acestea nu mai pot fi atacate fiind depăşit termenul de contestare astfel că cererea apare ca tardiv formulată.
În contestaţia formulată cu privire la somaţia emisă la data de 02.10.2012 instanţa a reţinut că nu sunt indicate motive de nulitate iar actul de executare a fost legal întocmit, emis şi comunicat contestatorului, pentru considerentele de mai sus, astfel că a respins cererea ca neîntemeiată.
Întocmit,
Judecător - Tudor Nicu
1
| ← Contestaţie la executare Contestaţie la executare | CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. Soluţie de admitere. Contestaţie la ... → |
|---|
