Contestaţie la executare formulată de un terţ. Limitele controlului efectuat de instanţă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 276 din data de 29.05.2014
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava, înregistrată sub nr. 6953/314/29 iulie 2013, P C a solicitat, în contradictoriu cu intimații H I și C M. F, anularea executării silite vizând construcția fierărie și terenul aferent acesteia, de 40 mp, executare inițiată la cererea creditoarei H I în dosarul nr. 264/2012 al Biroului Individual executor Judecătoresc J C.
În motivare, contestatorul a arătat că este proprietarul construcției, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 13827/1 august 1994 și titular al dreptului de folosință asupra terenului de 40 mp aferent acesteia, potrivit contractului de concesiune din 21 iulie 1994.
Construcția în litigiu a fost edificată de CMF în baza autorizației nr. 21/26 iulie 1991 eliberată de primarul comunei Ipotești, însă prin contractul de vânzare cumpărare menționat i-a fost transmisă lui încă din luna august 1994.
Titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3605/5 iulie 2010 a Judecătoriei Suceava nu-i este opozabil, fiind pronunțat în contradictoriu cu CMF.
În drept, a invocat dispozițiile art.401 alin. (2), 399 alin. 1 teza I, 404 alin. 1 și 274 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.5034 din 9 octombrie 2013 Judecătoria Suceava a admis în parte contestația la executare; a dispus anularea executării silite vizând construcția fierărie în dosar nr. 264/2012 al BEJ J C și a obligat intimații la plata cheltuielilor de judecată in cuantum de 695 lei.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la dispozițiile procedurale aplicabile, în cauză sunt incidente dispozițiile vechiului Cod de procedura civilă.
Nu pot fi reținute susținerile intimatei in sensul aplicării a doua legi de procedura - legalitatea actelor de executare contestate prin raportare la dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă și procedura de soluționare a contestației prin raportare la noul cod de procedura civilă.
Potrivit art. 25 al. 1 din Noul Cod de procedură civilă, procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
În măsura în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi - situația de față - aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, inclusiv tuturor procedurilor judiciare incidente, ocazionate de respectiva executare silită, precum contestațiile la executare. Această calificare, de incident apărut în cursul executării silite, se întemeiază pe dispozițiile exprese ale art. 650 alin. 2 NCPC.
În raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, legea veche este incidentă, în ansamblul său, asupra tuturor actelor de procedură, incidentelor și căilor de atac aferente procedurii de executare silită.
Chiar și în situația în care contestația la executare reprezintă un proces de sine stătător, respectiv în situația în care aceasta este formulată de un terț care invocă un drept real asupra bunului sau bunurilor urmărite, problema legii aplicabile trebuie rezolvată în mod asemănător. Deși în aceste cazuri avem de a face cu o veritabilă judecată în fond, ceea ce trebuie să primeze în analiza legii aplicabile este natura incidentală a acestei cereri față de executarea silită și intenția legiuitorului de a evita aplicarea dispozițiilor vechiului și noului cod în una și aceeași procedura.
Prin somația din data de 26.02.2013 în dosar de executare 264/2012, CF a fost somat in baza titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 3605/05.07.2010 (Dosar nr. 4818/314/2007) a Judecătoriei Suceava, modificată în parte prin decizia civilă nr. 396/08.03.2011 a Tribunalului Suceava, să ridice construcția edificată pe terenul creditoarei H I, de 190 mp, identic cu o parte din parcela de clădire nr. 70, înscrisă în CF 331 a comunei cadastrale Tișăuți.
Prin sentința civilă nr. 3605/05.07.2010, modificată în parte prin decizia civilă nr. 396/08.03.2011 a Tribunalului Suceava, CF a fost obligat să predea intimatei H I în deplină proprietate și posesie suprafața de 500 m.p. teren identică cu parcela de clădire nr. 70 din C.F. 331 a comunei cadastrale Tișăuți, identificată în planul de situație anexă la raportul de expertiză, și să ridice pe cheltuiala sa construcția edificată pe terenul reclamantei, de 190 m.p., identică cu o parte din parcela de clădire nr. 70 înscrisă în C.F. 331 a comunei cadastrale Tișăuți.
Potrivit art. 401 alin 2 Cod procedură civilă, contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.
În cauză, contestatorul P C este terță persoană interesată, susținând prin acțiune că are calitatea de proprietar al construcției a cărei demolare se urmărește și de titular al unui drept de folosință asupra terenului a cărui predare se urmărește.
Cu privire la anularea executării silite directe imobiliare vizând terenul aferent construcției, susținerile contestatorului sunt neîntemeiate.
Astfel, analizând Contractul de concesiune din data de 21.07.1994 - f 22-24, încheiat de contestator cu Consiliul Local al Comunei Ipotești, pe o durată de 99 ani, pentru terenul în suprafață de 40 mp, situat în sat Tișăuți, comuna Ipotești, se constată că dreptul de folosință invocat nu poate conduce la anularea executării silite cu privire la acest teren pentru următoarele considerente.
Prin sentința civilă nr. 373 din 20.01.1992 a Judecătoriei Suceava, rămasă irevocabilă, Primăria Comunei Ipotești a fost obligată să lase numiților AV, A V, AN, S A, G M casa și suprafața de 500 mp teren pe care se află amplasată aceasta, ambele identice cu parcela de clădire cu casa nr. 51 având nr. 70 din CF 331 a comunei cadastrale Tișăuți.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 3605/05.07.2010, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că pârâtul CMF nu a deținut niciodată vreun titlu translativ de proprietate asupra terenului pe care a edificat imobilul cu destinația de atelier de fierărie. Singurele înscrisuri cu care pârâtul a justificat posesia exercitată asupra terenului în discuție l-au constituit adeverința nr. 1557/1991, potrivit căruia în anul 1991 i-a fost închiriată o suprafață de 16 mp în vederea construirii atelierului și contractului de închiriere nr. 12/1994, încheiat cu Primăria comunei Ipotești pentru o suprafață de 6 m p, valabil în perioada 1 iulie 1994 - 1 iulie 1995.
S-a mai reținut că în momentul în care pârâtul CF a solicitat eliberarea autorizației pentru edificarea construcției, antecesorul reclamantei solicitase deja restituirea imobilului în litigiu, iar pârâtul și-a asumat riscul de a suporta consecințele edificării construcției în ipoteza în care terenul urma să fie restituit fostului proprietar.
În consecință, la data de 21.07.1994, când a fost încheiat contractul de concesiune cu privire la suprafața de 40 mp teren, Consiliul Local Ipotești, concedentul, nu putea transmite în mod valabil un dezmembrământ al dreptului de proprietate ce fusese reconstituit prin hotărâre judecătorească în favoarea antecesorului intimatei H I.
Din raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 4818/314/2007 reiese că pe terenul în suprafață de 500 mp, identic cu p.c. 70 din CF 331 este edificată o construcție, iar pentru aceasta s-a prezentat o autorizație de construire din anii 1991 pentru construcția unei fierării, fără a prezenta planul de amplasament al acelei construcții- f 48.
Din moment ce pe terenul de 500 mp se află construcția fierărie, rezultă că suprafața de 40 mp teren, aferentă construcției, face parte din suprafața de 500 mp pentru care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3605/05.07.2010.
Așadar, la data începerii și efectuării executării silite contestatorul nu se bucura de un drept de folosință valabil, având în vedere că acțiunea în revendicare împotriva unității administrativ-teritoriale a fost admisă, fiind soluționată la momentul încheierii contractului de concesiune, astfel încât bunul imobil nu se mai afla în proprietatea unității administrativ teritoriale.
Cu privire la anularea executării silite directe imobiliare vizând construcția fierărie, prima instanță a reținut că susținerile contestatorului sunt întemeiate. Acesta invocă în susținerea acțiunii contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 13827/01.08.1994 de fostul notariat de Stat județean Suceava, prin care a cumpărat de la CF una "fierărie executată din elemente ușoare demontabile, situată în com. Ipotești, satul Tișăuți, jud. Suceava, dobândită prin construcție în regie proprie conform autorizației de construcție nr.21/26.07.1991 a Primăriei comunei Ipotești".
În motivarea sentinței nr. 3605/05.07.2010 s-a reținut că, în speță, contractul de închiriere nu are un caracter translativ de proprietate, ci conferă un simplu drept de folosință asupra imobilului închiriat pe o perioadă determinată, rezultând că pârâtul a fost un simplu detentor al terenului pe care a edificat construcția și că nu a putut avea convingerea că terenul îi aparține în baza unui act translativ de proprietate, astfel încât este exclusă calificarea sa ca fiind un constructor de bună -credință.
Din moment ce contestatorul invocă un titlu valabil asupra construcției cu destinația fierărie, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 13827/01.08.1994, încheiat anterior începerii executării silite și pronunțării sentinței nr. 3605/05.07.2010, iar sentința nr. 3605/05.07.2010 nu îi este opozabilă, nefiind parte în proces, rezultă că prezenta contestație la executare este întemeiata cu privire la ridicarea construcției cu destinația fierărie.
Față de caracteristicile fierăriei- "din elemente ușoare, demontabile";, prima instanță a constatat că aceasta este un bun imobil prin destinație, conform art. 478 si 479 C civil. Astfel, dată fiind destinația acestui bun, stabilită de proprietar, potrivit legii, fierăria este bun imobil.
Faptul că prin procesul verbal de executare se menționează că, construcția pe care debitorul a edificat-o depășește limitele suprafeței de 500 m.p. teren, urmând a fi ridicată în parte, nu are relevanță în ceea ce privește soluția, având în vedere raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 4818/314/2007, din care reiese că pe terenul în suprafață de 500 mp, identic cu p.c. 70 din CF 331 este edificată o construcție, iar pentru aceasta s-a prezentat o autorizație de construire din anii 1991 pentru construcția unei fierării fără a prezenta planul de amplasament al acelei construcții- f 48.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata H I, susținând că în mod netemeinic și nelegal s-au anulat actele de executare ce vizau construcția fierărie din dosarul execuțional nr. 264/2012 al BEJ J C.
Construcția ce formează obiectul executării silite și la a cărei ridicare a fost obligat debitorul CMF are o suprafață totală de 190 mp, iar construcția pe care debitorul a edificat-o pe amplasamentul în discuție depășește limitele suprafeței de 500mp teren predată ei în posesie de executorul judecătoresc, sens în care în procesul verbal s-a consemnat că acea construcție urmează a fi ridicată numai în parte, așa încât era necesar a se verifica în ce măsură contestatorul face dovada dreptului de proprietate legal dobândit asupra părții din construcția urmărită silit.
Actul de vânzare cumpărare invocat de contestator face dovada dobândirii doar a unei părți din construcția de la locul litigiului, executarea silită nu vizează întreaga construcție edificată de debitorul CMF și nu s-a administrat nici o probă care să confirme identitatea dintre partea de construcție dobândită de contestator și partea de construcție care formează obiectul executării silite.
Contractul de vânzare cumpărare nr.13827/1994 atestă dobândirea de către contestator a unei fierării din elemente ușoare, demontabile, ceea ce înseamnă că bunul astfel dobândit este un bun mobil în accepțiunea art. 473 C. civil 1864. Prin urmare, actele de executare ce privesc suprafața de 500 mp și parte din construcția edificată de debitorul CMF nu sunt de natură să aducă vreo vătămare contestatorului, în contextul în care acesta are posibilitatea de a strămuta partea sa din construcția demontabilă pe un alt teren.
În mod nelegal instanța de fond a apreciat că fierăria ar avea natura unui imobil prin destinație conform art.478 și 479 cod civil anterior, dispozițiile legale menționate neavând legătură cu obiectul litigiului de față, deoarece imobilele prin destinație sunt definite de art.468 și 469.
Construcția în discuție nu poate fi calificată ca un imobil prin destinație deoarece nu a fost amplasată pe terenul în discuție de către proprietarul fondului așa cum impun dispozițiile legale menționate, ci de către un detentor precar, așa cum s-a stabilit prin S.C. nr.3065/2010 a Judecătoriei Suceava și, de asemenea, nu este destinată expolatării terenului pe care a fost amplasată, ci servește unei activități economice independente de exploatarea terenului.
A mai arătat creditoarea că nu este aplicabilă prezumția așezării perpetue a construcției pe fondul în discuție, deoarece caracteristicile acesteia relevă faptul că ea poate fi ridicată sau mutată fără a se strica s-au deteriora.
Față de prevederile art. 402 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul a calificat calea de atac declarată de intimata H I ca fiind cea a apelului.
Prin decizia civilă nr. 108 din 18 februarie 2014, Tribunalul Suceava a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins contestația împotriva executării silite ce vizează construcția fierărie.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Conform S.C. nr.3605/05.07.2010 a Judecătoriei Suceava și care constituie titlu executoriu în cauză, pârâtul CMF a fost obligat să predea reclamantei H I în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 500 mp identică cu parcela de clădire nr. 70 din C.F. nr. 331 identificată în planul de situație anexă la expertiză și să ridice pe cheltuiala sa construcția în suprafață de 190 mp edificată pe terenul reclamantei, identică cu parte din clădirea nr. înscrisă în C.F. 331 a Com. Cad. Tișăuți.
Conform procesului verbal de executare din data de 12.07.2013, construcția pe care pârâtul a edificat-o depășește limitele suprafeței de 500 mp predată în posesie reclamantei de executorul judecătoresc, consemnându-se că se impune a fi ridicată în parte, până la jumătatea ușii din lemn vopsită în alb, respectiv pe o lățime de 11,43 ml, parte din clădire rămânând înafara perimetrului terenului predat în posesie, drept pentru care doar o parte din construcția edificată de pârât formează obiectul executării silite.
Potrivit contractului de vânzare -cumpărare nr. 13827/01.08.1994, contestatorul a cumpărat o fierărie executată din elemente ușoare, demontabile, edificată de vînzătorul-debitor CMF în temeiul autorizației nr. 21/1991, fără a se face referire la suprafața construcției, din considerentele titlului executoriu reținându-se închirierea unei suprafețe de 16 mp în acest scop. De asemenea, conform contractului din 21.07.1994 de care se prevalează contestatorul, suprafața concesionată a fost de 40 mp, iar din probatoriul administrat nu a rezultat că întreaga construcție, de 190 mp, ar fi fost edificată în temeiul autorizație nr. 21/1991 și nici că contestatorul ar fi cumpărat întreaga construcție.
Așa cum a susținut și recurenta, conform contractului nr. 13827/1994 fierăria dobândită este confecționată din elemente ușoare, demontabile, bunul dobândit fiind un bun mobil în accepțiunea art. 473 din Codul civil anterior, astfel încât actele de executare ce privesc parte din construcția edificată de pârât nu sunt de natură a-i aduce vreo vătămare contestatorului, în contextul în care acesta poate să-și strămute partea sa din construcția demontabilă pe un alt teren, cu atât mai mult cu cât obligația din titlul executoriu se referă la ridicarea și nu la demolarea fierăriei.
Susținerea instanței de fond cum că fierăria ar avea natura unui imobil prin destinație este greșită având în vedere disp. art. 468-469 Cod civil anterior, deoarece nu a fost amplasată pe terenul în discuție de către proprietarul fondului, ci de către un detentor precar (conform S.c. nr.3605/2010 a Judecătoriei Suceava), și nu este destinată exploatării terenului pe care a fost amplasată, ci servește unei activități economice independente de exploatarea fondului. Nu este aplicabilă nici prezumția așezării perpetue a acestei construcții pe fondul în discuție, deoarece caracteristicile sale, descrise în cuprinsul contractului, se referă la elemente ușoare, demontabile, astfel încât aceasta poate fi ridicată fără a se deteriora sau strica.
Dispozițiile legale reținute de instanță, respectiv art.478-479 Cod civil anterior, nu au legătură cu obiectul litigiului de față, acestea referindu-se la bunuri destinate uzului public sau la drepturile reale ce se poartă asupra bunurilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, contestatorul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor a arătat că decizia este rezultatul interpretării eronate a prevederilor legale incidente în cauză și este motivată cu argumente străine de natura chestiunilor care aveau a fi verificate și de apărările creditoarei și ale sale.
Reține instanța de apel că fierăria ar avea natura unui bun mobil, deoarece nu ar fi fost amplasată pe terenul în discuție de către proprietarul fondului, ci de către un detentor precar și că nu ar fi destinată exploatării terenului pe care a fost amplasată, ci ar servi unei activități economice independente de exploatarea fondului, context în care admite apelul creditoarei și respinge contestația.
Fierăria nu poate fi considerată bun mobil prin natura sa, potrivit art. 473 Cod civil, așa cum reține instanța de apel, ci, față de caracteristicile fierăriei edificate "din elemente ușoare, demontabile";, se impune a se constata că aceasta este un bun imobil prin destinație, conform art. 478 și 479 Cod civil.
Pe de altă parte, independent de calificarea construcției prin prisma stării sale tehnice și a regimului său juridic, cert este că este proprietatea sa, punerea în executare a titlului executoriu în modalitatea executării directe fiind prejudiciabilă pentru mine.
Separat de aceasta, critica sa vizează și împrejurarea că instanța de apel a ignorat raportul de expertiză DC și Rezoluția nr. 3956/P/2013 din 30.01.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, prin care s-a confirmat că expertul SE a denaturat adevărul prin raportul de expertiză întocmit în dosarul de fond, înscrisuri care sunt de natură a crea o îndoială serioasă în legătură cu calitatea creditoarei de proprietar al terenului pe care este amplasată construcția fierărie, îndoială care, unită cu natura juridică de imobil prin destinație a construcției fierărie, proprietatea sa, terță persoană vătămată prin actele de executare, ar fi trebuit să conducă la respingerea ca nefondată a căii de atac.
Titlul executoriu este reprezentat de S.C. nr. 3605/05.07.2010 (Dosar nr. 4818/314/2007) a Judecătoriei Suceava, modificată în parte prin D.C. nr. 396/08.03.2011 a Tribunalului Suceava, prin care, printre altele, debitorul CF a fost obligat, corelativ obligației de predare a suprafeței de 500 mp teren identică cu parcela de clădire nr. 70 din CF 331 a corn. cad. Tișăuți, identificată în planul de situație anexă la raportul de expertiză S E, să ridice pe cheltuiala sa construcția edificată pe terenul reclamantei-creditoare H I, identică cu parte din parcela de clădire nr. 70 înscrisă în CF 331 a corn. cad. Tișăuți.
În motivarea hotărârii care constituie titlu executoriu se reține că respectiva construcție a fost edificată de debitor în baza Autorizației nr. 21/1991, pe teren închiriat de la Primăria comunei Ipotești, în suprafață de 16 mp; că prin contractul de închiriere 12/25.06.1994 Primăria comunei Ipotești i-a închiriat, pe termen de un an, suprafața de 96 mp teren aferent construcției, dată la care nu ar fi avut calitatea de proprietar al terenului închiriat, pentru că prin S.C. nr. 373/1992 a Judecătoriei Suceava fusese admisă acțiunea în revendicare promovată de antecesorul lui H I, AV și de ceilalți moștenitori ai def. AG, iar Primăria comunei Ipotești a fost obligată să le predea acestora în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 500 mp teren identică cu parcela de clădire nr. 70 din CF 331 a corn. cad. Tișăuți, împreună cu construcția casă veche existentă pe acest teren; că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că debitorul ocupă din terenul lui H I 190 mp pe care se află construcția fierărie, iar amplasarea construcției împiedică accesul de la drumul comunal la restul terenului de 500 mp proprietatea lui H I, aceasta fiind în imposibilitatea de a exercita posesia asupra parcelei de clădire 70; că imobilul cu destinația de atelier de fierărie este amplasat pe un teren închiriat de la Primăria comunei Ipotești, care-i conferă debitorului un simplu drept de folosință, încât, fiind un simplu detentor precar al terenului pe care a edificat construcția în litigiu, nu a putut avea convingerea că terenul îi aparține în baza unui act translațiv de proprietate, astfel încât este exclusă calificarea sa ca fiind un constructor de bună-credință.
Construcția în litigiu, într-adevăr, a fost edificată de CMF în baza Autorizației pentru executare lucrări nr. 21/26.07.1991, eliberată de Primarul com. Ipotești, pe teren închiriat de la Consiliul local al com. Ipotești.
Însă, prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 13827/01.08.1994 de fostul Notariat de stat județean Suceava el a cumpărat de la acesta una "fierărie executată din elemente ușoare demontabile, situată în corn. Ipotești, satul Tișăuți, jud. Suceava, dobândită prin construcție în regie proprie conform autorizației de construcție nr. 21/26.07.1991 a Primăriei comunei Ipotești". Iar prin contractul de concesiune din data de 21.07.1994, încheiat cu Consiliul local al comunei Ipotești, a concesionat pentru o perioadă de 99 ani terenul aferent fierăriei, de 40 mp.
În acest context, el are calitatea de proprietar al construcției a cărei demolare se urmărește în Dosar nr. 264/2012 la BIEJ J C (și de titular al unui drept real de folosință asupra unui teren a cărui predare, de asemenea, se urmărește în dosarul amintit), fiind persoană prejudiciată prin actele de executare, în înțelesul art. 399 al. 1 teza I C.pr.civ., potrivit cu care împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Potrivit art. 401 C.pr.civ., (2) Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.
(3) Neintroducerea contestației în termenul prevăzut de alin. 2 nu-1 împiedică pe cel de-al treilea să-și realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condițiile legii.
Prin Procesul-verbal din 12.07.2013 s-a predat de către executorul judecătoresc creditoarei terenul de 500 mp revendicat care include suprafața de 40 mp afectată de construcția fierărie. Privitor la construcția propriu-zisă, prin Procesul-verbal din 20.06.2013 întocmit de executorul judecătoresc i s-a acordat debitorului un termen de 10 zile să-și ridice benevol construcția, ia expirarea căruia creditoarea urma să formuleze o acțiune prin care să solicite autorizarea sa în a ridica respectiva fierărie pe cheltuiala debitorului. A fost promovată această acțiune la data de 18.07.2013 și este înregistrată sub nr. 6667/314/2013 Ia Judecătoria Suceava, dosarul fiind suspendat până la soluționarea irevocabilă a pricinii de față.
Acesta este contextul în care a înțeles să promoveze contestație la executare, în calitate de terță persoană vătămată prin actele de executare, imobilul urmărit silit fiind proprietatea sa (construcția).
La această chestiune tribunalul nu răspunde, preocuparea instanței de apel fiind de lămurire a situației juridice a construcției, pe care o califică drept bun mobil. Însă, chiar și așa, erau date premizele prejudicierii dreptului său asupra imobilului construcție fierărie prin actele de executare.
Dincolo de cele arătate, extrem de important este faptul că la solicitarea debitorului s-a efectuat de ing. CD o expertiză topo extrajudiciară, pe care a depus-o în fața Tribunalului Suceava.
Această expertiză creează o îndoială serioasă în legătură cu calitatea creditoarei de proprietar al terenului pe care este amplasată construcția fierărie.
Potrivit expertizei, din suprapunerea potrivit planului-anexă 1 la expertiză a planului actual întocmit în sistemul de proiecție stereografic asupra clădirii atelier fierărie, coroborat cu planul digital din baza de date a OCPI Suceava privind parcelele 70 și 3012, peste imaginea rasterizată a planului cadastral vechi din planșa cadastrală nr. 3 a corn. cad. Tișăuți (adică planșa veche cadastrală scanată și orientată în sistemul de proiecție stereografic, preluată ca raster în programul automat de desenare), în care s-au notat cu hașuri roșii clădirea atelier fierărie și cu hașuri verzi parcela de clădire 70, de 500 mp, din CF 951 a corn. cad. Tișăuți, proprietatea lui H I, rezultă că clădirea atelier fierărie este situată parțial pe p.f. 14 pășune adiacentă Pârâului Ipotești și parțial pe p.f. 1024 drum comunal, ambele proprietatea Comunei Ipotești.
Din suprapunerea planului actual, coroborat cu planul digital din baza de date OCPI Suceava, cu planul vechi cadastral de pe planșa cad. nr. 3 Tișăuți, prezentată în Anexa 1 și Anexa 2 - detaliu al anexei 1, rezultă că: clădirea CI atelier fierărie (configurată în anexe cu linie roșie) este situată parțial pe p.f nr. 14 înscrisă în CF 242 Tișăuți în proprietatea veche a Comunei cadastrale Tișăuți (înscriere inițială de la înființarea cărților funciare în Bucovina), în prezent Comuna Ipotești (Tișăuți fiind sat component al corn. Ipotești), din care ocupă 27 mp (colorată cu hașuri duble gaibele în anexa 2 la raport) și parțial pe p.f 1024 drum public, proprietatea Comunei Ipotești (în registrul cadastral vechi al corn. cad. Tișăuți parcela 1024 figurează în proprietatea Comunei Tișăuți, conform xerocopiei atașate raportului, dar din omisiune nu este specificat nr. cărții funciare), din care ocupă 67 mp (colorată cu hașuri duble bleu în anexa 2 la raport) și nu ocupă din parcela 70 înscrisă în CF 951 a corn. cad. Tișăuți, fiind situată la distanțele de 0,55 m N și 0,74 m V de vechea limită a parcelei 70 (conform planului de pe planșa nr. 3 Tișăuți ediția anului 1900) și la 3,69 m N și 3,84 m V de actuala limită a parcelei 70 (conform planului 21771/2005 integrat în baza de date a OCPI).
Separat de acestea, a fost identificată parcela 3012, de 330 mp, proprietatea Comunei Ipotești potrivit HCL 37/2007 - a se vedea Anexa 3 la raport, în care parcela este configurată prin delimitare cu linie albastru închis. Astfel, parcela 3012 a fost integrată în baza de date a OCPI în baza planului de amplasament și delimitare și a HCL 37/2007, este limitrofa pe latura sudică parcelei de clădire 70, de 500 mp, integrată anterior în baza de date (2005), proprietatea lui H I în baza TP 185/1993 și a actului de donație 3367/1994 (colorată cu hașuri verzi în planurile anexate raportului). Parcela 70 a fost intabulată în favoarea lui H I în 1994 conform încheierii CF 669/1994 în baza actelor amintite (TP și contract de donație) și a planului de situație întocmit de OCOT Suceava în 1991, care reprezenta copia vechii configurații a parcelei preluată de pe planșa cadastrală nr. 3 a corn. cad. Tișăuți (evidențiată cu contur violet în anexele 2 și 3 la raport). Configurația actuală a parcelei 70 (colorată cu hașuri verzi), astfel cum a fost integrată în baza de date a OCPI conform plan 21771/2005, este diferită de cea veche (evidențiată în contur violet).
Parcela 3012, de 330 mp, proprietatea Comunei Ipotești, pe care este amplasat atelierul fierărie, nu se suprapune cu parcela 70, de 500 mp, conform întabulării actuale; se suprapune, în schimb, cu amplasamentul și configurația veche a parcelei 70 (înscrisă inițial în CF 331 Tișăuți în favoarea lui AG a lui D, autorul lui H I) pe porțiunea ABCD, de 41 mp, colorată cu hașuri duble gri în anexa 3 la raport.
Nici prin raportare la configurația veche a parcelei 70 (evidențiată în contur violet), nici prin raportare la configurația actuală a parcelei 70 (evidențiată cu hașuri verzi), atelierul fierărie nu afectează terenul lui H I, clădirea CI de 94 mp identificându-se cu parte din p.f. 14 (27 mp) și cu parte din p.f. 1024 (67 mp) - prin raportare la evidența cadastrală veche, respectiv cu parte din parcela 3012, integrată în 2007 în baza de date a OCPI — prin raportare la situația cadastrală actuală.
În raport de concluziile acestui raport de expertiză, debitorul CMF a formulat plângere penală împotriva expertului tehnic judiciar SE pentru a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, constând în aceea că a întocmit în Dosarul nr. 4818/314/2007 al Judecătoriei Suceava un raport de expertiză tehnică judiciară și un supliment la raport fără a efectua verificări minimale la cadastru.
Prin Rezoluția nr. 3956/P/2013 din 30.01.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de expertul SE, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 al. 1 și 4 vechiul C.pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspect subiectiv.
Prin Rezoluție se mai consemnează că, analizând argumentele cuprinse în propunerea organelor de cercetare penală din cadrul Poliției mun. Suceava - Biroul de Investigații Criminale, s-a constatat că acestea sunt pertinente și concludente, motiv pentru care au fost însușite de procuror și nu a fost cazul de argumente suplimentare.
Din interpretarea argumentelor cuprinse în propunerea organelor de cercetare însușite de procuror prin Rezoluție rezultă că expertul, din eroare de fapt, relatează neadevărat sau a omis să relateze împrejurări esențiale, făcând acest lucru din greșeală, neacceptând sau neprevăzând urmarea faptei din superficialitate, încât din greșeală nu a evidențiat unele aspecte ce se puteau constitui în răspuns la obiectivele expertizei fixate de instanță.
În acest context, debitorul CMF a solicitat a se verifica pe cale incidentală falsitatea raportului de expertiză și, ca urmare, să fie anulată sentința titlu executoriu a cărei revizuire a cerut-o, în raport de art. 322 pct. 4 teza II C.pr.civ., cauza fiind înregistrată sub nr. 2282/314/2014 pe rolul Judecătoriei Suceava și având termen de judecată la data de 16.05.2014.
Așa fiind, cum din raportul de expertiză DC rezultă că în dosarul de fond expertul SE nu a făcut verificări minimale la cadastru privitoare la terenul a cărui identificare i s-a solicitat, nu a suprapus situația rezultată din măsurători cu planul actual, coroborat cu planul digital din baza de date OCPI Suceava, respectiv cu planul vechi cadastral de pe planșa cad. nr. 3 Tișăuți, ajungând la concluzii total eronate, în sensul că debitorul ar ocupa cu construcția fierărie parte din parcela 70 proprietatea lui H I (190 mp), deși nici prin raportare la configurația veche a parcelei 70, nici prin raportare la configurația actuală a parcelei 70, atelierul fierărie nu afectează terenul lui H I, clădirea CI de 94 mp identificându-se cu parte din p.f. 14 (27 mp) și cu parte din p.f. 1024 (67 mp), proprietatea Comunei Ipotești, pășune adiacentă Părâului Ipotești și drum comunal - prin raportare la evidența cadastrală veche, respectiv cu parte din parcela 3012, integrată în 2007 în baza de date a OCPI, de asemenea proprietatea Comunei Ipotești potrivit HCL 37/2007 - prin raportare la situația cadastrală actuală, cum aceste concluzii au fost confirmate prin Rezoluția nr. 3956/P/2013 din 30.01.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, cum instanța de apel nu a analizat aceste înscrisuri coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, cum construcția fierărie nu este amplasată pe terenul proprietatea lui H I, cum construcția fierărie nu poate fi considerată bun mobil prin natura sa, ci imobil prin destinație și este proprietatea sa exclusivă, el fiind terță persoană vătămată în acest context prin actele de executare silită directă, solicită admiterea recursului.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări.
Intimata H I, prin apărător ales, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru argumentele consemnate în încheierea de dezbateri, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de contestator, în raport de lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În speță, contestatorul solicită anularea actelor de executare întocmite în dosar nr. 264/2012 al BIEJ J C, deoarece este proprietarul construcției fierărie, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 13827/1 august 1994, iar titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3605/5 iulie 2010 a Judecătoriei Suceava, modificată în parte prin decizia civilă nr. 396/8 martie 2011 a Tribunalului Suceava nu-i este opozabil.
Potrivit dispozițiilor art. 399 alin. (1) și (2) Cod procedură civilă (vechi, aplicabil în cauză), împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare (…). Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea actului nelegal.
În conformitate cu dispozițiile art. 401 alin. (2) Cod procedură civilă, pot face contestație la executare silită și terțele persoane care pretind că au un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit.
În speță, în raport de aceste dispoziții legale, instanțele de fond și apel au avut a analiza și stabili, pe baza probelor administrate, dacă reclamantul - terț față de executare, justifică interes în promovarea contestației și, respectiv, dacă acesta este vătămat prin actele de executare silită.
Interesul în promovarea contestației a fost justificat de contestator cu contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 13827/1 august 1994, încheiat cu debitorul - pârât pentru construcția fierărie, respectiv cu contractul de concesiune încheiat cu Consiliul local al comunei Ipotești pentru suprafața de 40 mp teren aferentă fierăriei.
În ce privește vătămarea ce s-ar putea produce contestatorului prin actele de executare silită, instanțele de fond au avut opinii diferite, în funcție de calificarea dată construcției în discuție ca fiind un bun imobil prin destinație sau un bun mobil.
Curtea apreciază că această calificare este lipsită de relevanță în cauză, în condițiile în care prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, neopozabilă contestatorului, s-a dispus ridicarea construcției fierărie, aceasta justifică un drept de proprietate asupra respectivei construcții, iar potrivit procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 12 iulie 2013, pentru eliberarea suprafeței de 500 mp teren predată în posesia creditoarei se impune a fi ridicată parte din construcție, pe o lățime de 11,43 m.l., "până la jumătatea ușii din lemn vopsită în alb";.
În mod evident, prin "ridicarea"; a parte din construcția proprietatea sa în cadrul unei raport juridic obligațional în care nu este parte, contestatorului i se produce o vătămare în sensul dispozițiilor art. 399 alin. (1) Cod procedură civilă.
În contextul dat, nu poate fi reținut argumentul avut în vedere de instanța de apel - că actele de executare nu sunt de natură a-i produce contestatorului vreo vătămare, deoarece fierăria este confecționată din elemente ușoare, demontabile, putând fi strămutată pe un alt teren, cu atât mai mult cu cât titlul executoriu se referă la ridicarea și nu la demolarea bunului, - Tribunalul omițând faptul că obligația din titlu nu a fost stabilită în sarcina contestatorului, iar executarea nu vizează întreaga construcție.
Nu poate fi reținut, de asemenea, nici argumentul potrivit căruia din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că terțul contestator ar fi dobândit prin cumpărare întreaga construcție, de 190 mp, față de suprafața de teren concesionată, de doar 40 mp, în condițiile în care debitorul-pârât nu a invocat un drept propriu asupra acesteia, iar potrivit dispozițiilor art. 401 alin. (2) Cod procedură civilă contestația poate fi formulată de terța persoană care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit.
Față de cele ce preced, Curtea, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul declarat de contestator și a modifica decizia atacată în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de creditoarea H I, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 5034/9 octombrie 2013 a Judecătoriei Suceava.
Prin sentința menționată au fost păstrate actele de executare silită privind suprafața de 500 mp teren proprietatea creditoarei, soluție ce nu a fost contestată în apel, intrând în puterea lucrului judecat.
Prin urmare, nu pot fi cercetate în recurs aspectele invocate de contestator ce țin de modul de identificare/amplasare a terenului în discuție, câtă vreme acestea nu au fost analizate în calea de atac a apelului.
De altfel, în cadrul contestației la executare nu pot fi invocate chestiuni de fond, care tind să repună în discuție însăși validitatea titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat.
Astfel de chestiuni, ca și cele ce țin de întinderea dreptului de proprietate al contestatorului, calitatea acestuia de constructor de bună ori de rea-credință sau caracteristicile construcției fierărie pot forma obiect de cercetare judecătorească în cadrul unei acțiuni separate.
În raport de motivele de apel formulate de creditoarea-intimată, Curtea constată că nu este dată în cauză critica din recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, potrivit căruia hotărârea atacată ar fi fost motivată cu argumente străine de natura chestiunilor care aveau a fi verificate și de apărările părților.
| ← : Recurs. Motiv privind încălcarea dreptului la apărare... | Cerere de anulare a unui raport de expertiză judiciară... → |
|---|
