Servitute de trecere. Cerere determinată de modul cum a fost stabilită anterior calea de acces, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 220 din data de 06.05.2014
Prin cererea înregistrată sub nr. 2789/237/22.11.2011 la Judecătoria Gura Humorului, reclamanții M A. și M V au chemat-o în judecată pe pârâta G G, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia să respecte servitutea de trecere stabilită prin sentința civilă nr. 1181/22.11.2004 a Judecătoriei Gura Humorului, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 954/14.12.2006 a Tribunalului Suceava și să se abțină de la executarea oricăror lucrări care să schimbe destinația de drum a parcelei nr. 284/13 de 152 mp, cu o lățime de 3 m, din CF nr. 58 a com. cad. Solonețul Nou și care să împiedice trecerea cu piciorul și cu orice atelaj sau vehicul la terenul proprietatea lor, în suprafață de 748 mp, identic cu p.f. nr. 288 din CF nr. 30365 Cacica, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2433/11.08.2009 de BNP C VL, precum și să readucă drumul la starea inițială care să permită trecerea în vederea exploatării fondului înfundat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului de 748 mp, identic cu p.f. nr. 288 din CF nr. 30365 Cacica, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2433/11.08.2009 de BNP CVL. Prin sentința civilă nr. 1181/22.11.2004 a Judecătoriei Gura Humorului, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 954/14.12.2006 a Tribunalului Suceava pârâta a fost obligată să permită trecerea pe parcela nr. 284/13, de 152 mp, din CF nr. 58 a com. cad. Solonețu Nou, cu o lățime de 3 m, proprietatea sa, cu piciorul și cu orice atelaj sau vehicul pentru a ajunge la terenul de 748 mp identic cu p.f. nr. 288 din CF nr. 30365 Cacica, proprietatea vânzătorului H Ludovic, actualmente proprietatea reclamanților. În această toamnă (2011), pârâta a arat parte din drum în vederea însămânțării cu grâu, fapt care împiedică trecerea cu atelaje sau vehicule, rămânând doar o porțiune care permite trecerea cu piciorul.
Prin întâmpinare pârâta G G a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. În apărare pârâta a arătat că prin sentința civilă nr. 1181/22.11.2004 a Judecătoriei Gura Humorului, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 954/14.12.2006 a Tribunalului Suceava s-a stabilit servitutea de trecere pe suprafața de 152 mp cu o lățime de 3 m, identică cu p.f. 284. Suprafața de 152 mp, și-a schimbat destinația, dar nu s-a precizat și lungimea drumului, ci doar lățimea de 3 m. Un simplu calcul relevă că acest drum are lungimea de 50 m, iar în realitate până la parcela nr. 288 din CF 30365 Cacica este o lungime de aproximativ 70 m. Este de acord că trebuie să respecte o hotărâre judecătorească, dar dacă respectă suprafața de 152 mp, diferența de la 50 m la 70 m rămâne fără cale de acces. Pentru a respecta suprafața de 152 mp, drumul trebuie să aibă lățimea de 2m și nu 3 m, sau respectă lățimea de 3 m și atunci suprafața de aproximativ 20 m rămâne fără cale de acces. A considerat normal ca reclamanții să aibă cale de acces pe toată lungimea și, ca să nu fie prejudiciată, consideră că drumul trebuie să aibă lățimea de 2 m.
Prin cererea depusă la 29.10.2012 (filele 72-73), reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei să le permită trecerea pe parcelele nr. 284/13 și nr. 284/12 din CF nr. 30968 UTA Cacica, pe o lungime de 76,41 m, respectiv 75,87 m și pe o lățime de 3 m, pe tot cursul anului, cu piciorul, cu orice atelaj sau vehicul (rezultând suprafața de 230 mp - planuri de situație filele 64 și 71), pentru a ajunge la p.f. nr. 288 de 748 mp din CF nr. 30366 (convertită din CF nr. 65 a com. cad. Solonețu Nou).
Prin cererea reconvențională depusă la 29.10.2012 (fila 74), pârâta a solicitat obligarea reclamanților la plata sumei de 2.500 euro drept despăgubiri în cazul în care se va admite acțiunea.
Ulterior, prin concluziile scrise (depuse la 07.12.2012), pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată. A arătat că, așa cum rezultă din sentința civilă 1181/22.11.2004, rămasă definitivă și irevocabilă prin DC 954/11.12.2006 a Tribunalului Suceava, s-a dispus ca parcela nr. 284/13, de 152 mp, să-și schimbe destinația ca drum. Deși s-au efectuat mai multe planuri de situație și expertize, consideră că servitutea de trecere a fost creată cu o lățime de 2 m, din eroare fiind trecut 3 m. Nu consideră că din eroare a fost greșită suprafața și nu lățimea, din moment ce în dosarul nr.4424/C/2005 au fost efectuate două expertize și s-a menținut aceeași suprafață, de 152 mp. Din anul 2005 s-a folosit această cale de acces de către reclamanții din acel dosar. Ulterior, reclamanții din speță au cumpărat cu contract notarial imobilele în favoarea cărora s-a stabilit servitutea de trecere, inclusiv cu notarea servituții. Printre condițiile existenței locului înfundat se cere și ca înfundătura să nu se datoreze proprietarului; ori, în cauză proprietarul și-a construit anexa pe toată lățimea terenului, neputând utiliza celelalte căi de acces. La stabilirea servituții de trecere instanța trebuie să aibă în vedere ca aceasta să aducă un prejudiciu cât mai mic proprietarului aservit, trebuind să țină cont și de interesul celui care trebuie să suporte consecințele ei. Reclamanții nu pot invoca faptul că beneficiarii servituții au fost în eroare, din moment ce se folosesc de această servitute din 2009 până în prezent. În planul de la fila 62 se poate observa că există mai multe căi de acces și cei ce le-au blocat sunt reclamanții, prin construirea anexei pe toată lățimea proprietății lor. Drumul folosit din terenul reclamantei, cu lățimea de 2 m, este suficient pentru trecerea cu piciorul și alte mijloace de transport. Lățime de 4 m au drumurile comunale cu două sensuri de mers. Ea dorește să construiască pe teren o locuință pentru fiul său, iar dacă s-ar crea o servitute cu o lățime de 3 m ar rămâne cu o curte de 2 m., ceea ce ar afecta foarte mult folosirea terenului.
Judecătoria Gura Humorului, prin sentința civilă nr. 1598 din 10 decembrie 2012 a admis cererea precizată; a obligat pe pârâtă să permită reclamanților să treacă peste terenul identic cu parcelele nr. 284/12 și nr. 284/13 proprietatea pârâtei, pe tot timpul anului, cu piciorul și cu orice atelaj sau vehicul, pentru a ajunge la p.f. 288 de 748 mp din CF 65 a com. cad. Solonețu Nou proprietatea reclamanților, drumul servitute având lățimea de 3 m și lungimi de 76,41 m și 76,10 m (formă trapezoidală), în configurația prevăzută între punctele 51 - 1 - 7 - 15 - 51 din planul de situație întocmit la 28.06.2012 de N P. (fila 64); a obligat pe pârâtă să plătească în solidar reclamanților suma de 516,3 lei cheltuieli de judecată; a anulat cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă G G, ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dosarul nr. 1857/2004 a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1181/22.11.2004 a Judecătoriei Gura Humorului, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanții H I, H M, H A, Z V și H L în contradictoriu cu pârâta G G, iar pârâta a fost obligată să permită reclamanților să treacă pe parcela nr. 284/13 de 152 mp din CF 58 a com.cad. Solonețu Nou, cu o lățime de 3 m, proprietatea sa, cu piciorul și cu orice atelaj sau vehicul, pentru a ajunge la p.f. 288 de 748 mp din CF 65 a com.cad. Solonețu Nou, proprietatea reclamanților. Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului pârâtei, prin decizia nr. 954/14.12.2006 a Tribunalului Suceava secția civilă, și irevocabilă prin nerecurare.
Prin contractul autentificat sub nr. 2433/11.08.2009 de BNP C VL din Suceava (filele 4-5), reclamanții M A și M V au cumpărat de la H L terenul identic cu parcela nr. 288 de 748 mp din CF 65 a com.cad. Solonețu Nou, împreună cu casa și anexele gospodărești de pe acest teren, înscriindu-și acest drept de proprietate devălmaș în cartea funciară (în urma corversiei de pe hârtie actualul CF 30366 UTA Cacica - extras CF fila 14, plan de situație fila 71).
Pârâta este proprietara parcelelor nr. 284/12 de 988 mp și nr. 284/13 de 152 mp din CF nr.30968 UTA Cacica (fosta CF nr. 58 a com. cad. Solonețu Nou), fiind notată în cartea funciară servitutea de trecere stabilită prin sentința civilă nr. 1181/22.11.2004 a Judecătoriei Gura Humorului (extras CF fila 66).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, dar și din probatoriul administrat în dosarul nr. 1857/2004, instanța a reținut că terenul reclamanților se află în loc înfundat, iar pentru a ajunge la calea publică este necesar să treacă peste terenul pârâtei, fiind necesară instituirea unei servituți de trecere, servitutea solicitată de reclamanți vizând calea de trecere cea mai scurtă și mai economicoasă.
Deși reclamanții au invocat că pârâta nu respectă servitutea de trecere stabilită prin sentința civilă nr. 1181/22.11.2004 a Judecătoriei Gura Humorului, instanța a constatat că apărările pârâtei sunt justificate, iar în forma existentă această hotărâre nu poate fi executată în integralitatea sa pentru următoarele considerente: în dosarul nr. 1857/2004 nu au fost administrate probe din care să rezulte dimensiunile parcelei nr. 284/13 de 152 mp proprietatea pârâtei (lungime, lățime), acestea nefiind evidențiate nici în planurile de situație depuse de părți și nici în raportul de expertiză, fiind indicată doar suprafața; conform probelor depuse în prezenta cauză (plan de situație fila 64), parcela nr. 284/13 are lățimea de 1,96 m și lungimi de 76,41 m și 76,10 m, (formă trapezoidală - nota noastră), astfel că, dacă se respectă lățimea de 3 m și suprafața de 152 mp, înseamnă că nu există cale de trecere continuă între terenul reclamanților și drumul public și se intră în parcela nr. 284/12 proprietatea pârâtei, iar dacă se respectă servitutea pe parcela nr. 284/13 de 152 mp înseamnă că nu se respectă lățimea de 3 m a drumului servitute.
Față de cele arătate, instanța a constatat că se impune stabilirea, printr-o nouă hotărâre, a unei servituți de trecere în sensul solicitat de reclamanți, care să corespundă situației de fapt din teren și situației de drept și care să poată fi executată. Se impune ca drumul de trecere să aibă o lățime de 3 m pentru a da eficiență servituții, ca pe acest drum să poată trece orice persoană și vehicul pentru deservirea terenului reclamanților. Apărările pârâtei nu sunt întemeiate, întrucât servitutea deja existentă pe parcela nr. 284/13 are 1,96 m lățime, dar pe un drum cu o asemenea lățime nu pot trece orice vehicule (de exemplu: o mașină mai mare care să transporte mobilă, o mașină de pompieri, etc.).
Prin stabilirea servituții de trecere pârâta este obligată doar să permită trecerea peste terenul ei, nu și de a amenaja drumul servitute ca drum (în speță, prin pietruire, cum doresc reclamanții). Din declarațiile martorilor și din fotografii rezultă că pârâta a arat doar parcela nr.284/12, pentru care nu există servitute de trecere și pentru care sentința civilă 1181/2004 nu se poate executa, din probatoriu rezultând că pârâta nu a distrus/arat/schimbat destinația parcelei nr.284/13, care a rămas drum servitute pietruit.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâta G G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de ignorarea hotărârii prin care s-a stabilit o servitute în favoarea reclamanților, neexistând motiv de modificare a acesteia într-un timp scurt și prin crearea de pagube în sarcina fondului său, care nu sunt conforme cu art. 618 Cod civil.
Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 70 din 26 februarie 2013, a admis apelul și a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea ca nefondată și a obligat intimații M A și M V să plătească apelantei G G cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, în esență, că în cauză s-a invocat faptul că, prin sentința civilă nr. 1181 din 22 noiembrie 2004 a Judecătoriei Gura Humorului, irevocabilă, s-a constituit în favoarea autorilor reclamanților o servitute de trecere pe terenul pârâtei, pe p.284/13, de 152 m.p. din CF 58 a com. cad. Solonețul Nou, cu o lățime de 3 metri, cu piciorul, cu orice alt atelaj, pentru a ajunge la p.f.288 de 748 m.p. din CF 65, proprietatea reclamanților.
Pentru ca starea de înfundare a fondului să poată constitui un titlu legal pentru servitutea de trecere, trebuie ca ea să nu fie datorată faptului proprietarului acestui teren, ci unei împrejurări străine de voința lui și a autorului lui.
Legea mărginește dreptul de trecere, întemeiat pe disp. art. 616 Cod civil, la necesitățile de exploatare a locului înfundat.
În cauză, reclamanții au dobândit prin cumpărare terenul înfundat, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2433 din 11 august 2009, cu înscrierea servituții în folosul lor. Ori, faptul că după această dată reclamanții au blocat orice altă cale de acces spre locuința lor (așa cum rezultă și din procesul-verbal de cercetare locală - fila 81 verso) sau prin natura construcțiilor edificate au făcut ineficientă servitutea creată inițial nu este determinant pentru crearea unei noi servituți.
De altfel, reclamanții nu au dovedit că servitutea creată nu este conformă cu nevoia de exploatare a locului înfundat sau că au intervenit modificări în fondul dominant, din culpa pârâtei, care să împiedice folosirea căii de acces așa cum a fost stabilită.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal reclamanții M A și M V, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.681 din 21 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava s-a admis recursul declarat de reclamanții M A și M V, s-a casat decizia civilă nr.70 din 26.02.2013 a Tribunalului Suceava și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
În speță se reclamă lipsa de acces a reclamanților de la terenul proprietatea lor la calea publică, cu atelaje și autovehicule, pe servitutea de trecere stabilită prin sentința civilă nr. 1181 din 22.11.2004 a Judecătoriei Gura Humorului, rămasă irevocabilă, cale de acces care, din cauza inadvertențelor din cuprinsul sentinței ar avea o lățime de 2 m, și, respectiv, suplimentarea acesteia, în sensul de a avea o lățime de 3 m, prin crearea unei servituți care să includă și parcela cadastrală limitrofă, proprietatea pârâtei.
Admițând apelul declarat de pârâtă - prin care aceasta arăta că lărgirea căii de acces de la 2 la 3 m nu se impune, depășind nevoile actuale ale reclamanților, și că astfel i se diminuează suprafața propriei curți, Tribunalul a reținut o altă situație de fapt decât cea din sentința apelată, cu trimitere la probe care nu au fost administrate în cauză.
Astfel, a reținut instanța de apel că după data dobândirii prin cumpărare a terenului în discuție, în anul 2009, "reclamanții au blocat orice altă cale de acces la locuința lor (așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare locală - fila 81 verso), sau prin natura construcțiilor edificate au făcut ineficientă servitutea creată inițial nu este determinant pentru crearea unei noi servituți";.
Or, în speță nu s-a afirmat și dovedit că după dobândirea respectivei proprietăți reclamanții ar fi edificat noi construcții.
La fila 81 (80 - 82 dosar fond) se regăsesc concluziile scrise depuse la 10.12.2012 de pârâtă, prin apărător.
Nu s-a administrat în cauză proba cu o cercetare locală, solicitarea formulată în acest sens de reclamanți fiind respinsă prin încheierea ședinței de judecată din 23.01.2012 (fila 27 dosar fond).
O astfel de probă a fost administrată în dosarul nr. 1857/2004 al Judecătoriei Gura Humorului, atașat, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1181 din 22.11.2004. Procesul verbal încheiat la 26.10.2004 se regăsește la filele 49 - 50 din acest dosar și nu cuprinde referiri privind blocarea (de către reclamanții din acel dosar) a oricărei căi de acces spre locuința lor.
A reținut, de asemenea, instanța de apel că "reclamanții nu au dovedit că servitutea creată nu este conformă cu nevoia de exploatare a locului înfundat sau că au intervenit modificări în fondul dominant, din culpa pârâtei, care să-i împiedice folosirea căii de acces așa cum a fost stabilită";.
Or, în discuție în speță este tocmai modul cum a fost stabilită anterior calea de acces, prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat (anume, dacă s-ar respecta lățimea prevăzută, de 3 m, nu s-ar asigura accesul până la proprietatea lor, pe lungimea proprietății pârâtei, iar dacă se respectă lungimea, calculul matematic elementar relevă că lățimea ar trebui să fie de doar 1,96 m.), iar nu faptul că ar fi intervenit modificări în fondul dominant din culpa pârâtei. Susținerile inițiale ale reclamanților privind faptul că pârâta ar fi îngustat lățimea căii de acces, arând parte din aceasta, nu au fost primite de instanța de fond, care și-a motivat soluția pronunțată pe faptul că un drum cu o lățime de 1,96 m (servitute existentă pe parcela nr. 284/13) este improprie accesului cu autovehicule mai mari (mașină care să transporte mobilă, mașină de pompieri etc.). Această argumentare a fost înlăturată de instanța de apel fără arătarea motivelor.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 21.06.2013 sub nr.2789/237/2011*.
În rejudecarea apelului instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu o cercetare locală și proba testimonială.
Prin decizia civilă nr. 512 din 17 decembrie 2013 Tribunalul Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă și a obligat-o să plătească reclamanților intimați suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții au dobândit imobilele conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2433/2009, dreptul de servitute fiind deja constituit conform sentinței civile nr.1181/2004 a Judecătoriei Gura Humorului, rămasă definitivă și irevocabilă.
Așa fiind, nu se impune analiza caracterului de loc înfundat a terenului proprietatea reclamanților sau a faptului că reclamanții și-au închis alte căi de acces.
De altfel, aceste susțineri nici nu au fost probate, din depozițiile martorilor coroborate cu raportul de expertiză efectuat în dosarul nr.4424/c/2005 rezultând că reclamanții nu au adus modificări la construcțiile dobândite, întinderea acestora fiind pe toată lățimea terenului încă de la data dobândirii.
De asemenea, chiar pârâta cu ocazia efectuării cercetării locale a arătat că nu mai este practicabilă calea de acces la care s-ar fi putut ajunge prin spatele locuinței reclamanților.
În speță, așa cum s-a reținut și în decizia de casare a Curții de Apel Suceava, interesează modalitatea în care a fost stabilită calea de acces conform sentinței civile nr..1181/2004, cu atât mai mult cu cât prin promovarea acțiunii reclamanții urmăresc respectarea acesteia.
Față de conținutul sentinței civile sus-menționate, prin care s-a stabilit un drept de trecere cu piciorul și cu orice atelaje sau vehicul, coroborat cu depozițiile martorilor care au confirmat existența acestei căi de acces încă din perioada antecesorilor părților, practicabilă cu animale și utilaje diferite este evident că s-a avut în vedere lățimea de 3 m pe toată lungimea căii de acces, din eroare fiind înscris totalul parcelei de numai 152 mp.
Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanții dețin locuința pe terenul loc înfundat, iar o altă modalitate ar face ineficientă calea de acces.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta G G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1181/22.11.2004, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 954/11.12.2006 a Tribunalului Suceava, prin care s-a dispus ca parcela nr. 284/13 de 152 mp să-și schimbe destinația de drum . În dosarele anterioare s-au efectuat expertize - întocmite de expert H V și apoi de expertul B CM, în care obiectivul nr.4 a fost să se stabilească care ar fi calea de acces cea mai scurtă de la proprietatea reclamanților la drumul public și să fie avută în vedere calea de acces care ar produce cele mai mici pagube.
În momentul când s-a dispus ca parcela funciară nr.284/13 să aibă destinația de drum s-a identificat cadastral atât lungimea cât și lățimea, stabilindu-se că are suprafața de 152 mp.
Nu a fost o eroare privind suprafața, existând planșe cadastrale întocmite de experți și s-a stabilit cu certitudine atât lungimea cât și lățimea. Din anul 2005 foștii reclamanți din acele dosare, apoi din anul 2009, când reclamanții au cumpărat în zonă casa cu anexele gospodărești au avut cunoștință și de această servitute de trecere și au acceptat situația, deși aveau posibilitatea să nu cumpere aceste imobile dacă nu le convenea acest amplasament al imobilelor.
Sentința civila nr.1598/2012 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului prezintă contradicții între motivare și dispozitiv, căci în motivare susține că apărările pârâtei sunt justificate, iar în toate expertizele este vorba de parcela 284/13 de 152mp, iar în planul de situație - fila 64 această parcelă are lungimea de 76,41 m și lățimea de l,96m . Apoi, lățimea de 2 m. este suficientă pentru circulația de zi cu zi, fiind vorba de o singură locuință .
Învederează instanței că prin sentința și decizia împotriva căreia a promovat recurs se aduce o atingere gravă dreptului de proprietate, care este garantat prin Constituția României. S-a adus prima dată atingere dreptului de proprietate când paraților li s-a luat din terenul proprietatea lor suprafața de 152 mp, au fost purtați ani de zile prin procese, obligați la plata cheltuielilor de judecată doar pentru faptul că sunt vecini cu foștii reclamanții din aceste dosare. Conform art. 617 C.civ. trecerea trebuie regulat făcută pe calea ce ar scurta proprietarului fondului închis posibilitatea să iasă la drum, dar aleasă prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă aceluia pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.
Deci prin sentința civilă nr.1181/22.11.2004 a Judecătoriei Gura Humorului s-a constituit în favoarea reclamanților o servitute de trecere pe terenul pârâtei pe p.f. 284/13 de 152 mp din C.F. 58 pentru trecerea cu piciorul, cu orice atelaj pentru a ajunge la p.f. 288 de 748 mp din C.F. 65 proprietatea reclamanților. Legea mărginește dreptul de trecere, întemeiat pe dispozițiile art.616 C. civ. la necesitățile de exploatare a locului înfundat. În cauză reclamanții au dobândit prin cumpărare imobilele în baza contractului de vânzare cumpărare nr.2433/11.08.2009, cu înscrierea servituții în folosul lor. În momentul când au cumpărat aceste imobile au avut cunoștință de dreptul existent și au fost de acord.
După 3 ani au venit cu pretenția că nu pot circula cu o mașină mare cu mobilă. Este aberant căci pe o distanță de 76 m. poți să deplasezi bunurile cu alte mijloace, mai mici.
A sacrifica din nou terenul pârâților pentru mofturile reclamanților este nedrept, căci este vorba de dreptul de proprietate. Mai mult, nu au încercat să se înțeleagă cu pârâții de bună-voie, să le ofere o sumă de bani.
Dacă se admite această acțiune pârâții nu mai pot să construiască o casă fiului lor, căci în prezent terenul lor, respectiv p.f.284/12 are lățimea de aproximativ 14 m, fiind în imposibilitate de a obține autorizație de construire, așa că prejudiciul este foarte mare.
Pentru deplasări cu mijloace de transport mai mari reclamanții au cealaltă cale de acces, paralelă cu acest drum, iar distanța până la imobilele lor este de 30 m, mult mai scurt.
În drept, pârâta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 si 9 C.civ.
Legal citați, intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Au arătat că excepția autorității de lucru judecat nu poate fi primită, întrucât nu există tripla identitate prevăzută de dispozițiile art. 1201 Cod civil. Reclamanții sunt diferiți față de cei din dosarul nr. 1857/2004 al Judecătoriei Gura Humorului, iar în prezenta cauză este în discuție tocmai modul cum a fost stabilită servitutea de trecere prin sentința civilă nr. 1181 din 22.11.2004 - dacă se respectă lățimea drumului stabilită, de 3 m, nu se asigură accesul până la drumul public, respectiv până la locuința reclamanților.
De asemenea, intimații au arătat că motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă nu a fost dezvoltat, pârâta nefăcând vreo referire în memoriul de recurs care să poată fi încadrată în aceste dispoziții legale; că restul susținerilor pârâtei vizează netemeinicia hotărârii recurate, neputând fi cercetate în această cale de atac.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de pârâtă și a lucrărilor dosarului, curtea constată neîntemeiat recursul, urmând a-l respinge pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispozițiilor art. 1201 din Codul civil (1864, aplicabil în speță), este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
În speță nu este dată tripla identitate prevăzută de aceste dispoziții legale în raport cu sentința civilă nr. 1181 din 22.11.2014 a Judecătoriei Gura Humorului, pronunțată în dosar nr. 1857/2004, cauza cererii de chemare în judecată ce formează obiectul prezentei pricini, astfel cum a fost precizată de reclamanți la prima instanță, fiind tocmai modul cum a fost stabilită anterior calea de acces, aspect de altfel stabilit prin decizia de casare, nr. 681 din 21 mai 2013.
Prin urmare, nu poate fi primită excepția invocată de pârâtă, constituind primul motiv de recurs, ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Cum corect a reținut instanța de apel, prin sentința civilă nr. 1181/2004 s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că terenul actual proprietatea reclamanților constituie loc înfundat, iar calea de acces/ieșirea la drumul public trebuie să se facă pe terenul proprietatea pârâtei, pe o lățime de 3 metri. În mod evident, calea de acces a fost creată pe toată lungimea căii de acces, din eroare totalul parcelei fiind de numai 152 mp.
Situația de fapt privind aceste aspecte - de esența creării unei servituți de trecere - nu s-a schimbat între timp.
Drept urmare, nu mai pot fi supuse cercetării judecătorești în această cauză aspectele ce țin de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 616 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 616 cod civil "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona";, iar acțiunea în despăgubire este, în acest caz, imprescriptibilă, conform dispozițiilor art. 619 Cod civil.
În speță, cum s-a arătat în precedent, pârâta a investit prima instanță cu o cerere de despăgubire, cerere care a fost anulată ca netimbrată.
Soluția dată de judecătorie nu a fost atacată de pârâtă în apel. Prin urmare, susținerile acesteia din memoriul de recurs privind lipsa despăgubirilor nu pot fi cercetate, fiind formulate omissio medio.
Celelalte susțineri ale pârâtei din memoriul de recurs vizează modul de apreciere a probelor administrate și situația de fapt reținută de instanțele de fond, neputând forma obiect de cercetare judecătorească în recurs.
Nu-și găsesc incidență în cauză dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, invocate de pârâtă, potrivit cărora "se poate cere modificarea unei hotărâri atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia";, criticile dezvoltate în memoriul de recurs neputând fi încadrate în acest motiv de recurs.
| ← Cerere de anulare a unui raport de expertiză judiciară... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară, vizând... → |
|---|
