Cerere de anulare a unui raport de expertiză judiciară efectuat într-un dosar soluționat irevocabil. Soluție
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 334 din data de 22.05.2014
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 01.10.2013 și înregistrată sub nr. 9820/86/2013, reclamantul B.P. a chemat în judecată pe pârâtul A.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate vechimea în muncă pentru calculul drepturilor de pensie.
În motivare, reclamantul a precizat că, la calculul pensiei, au fost perioade neluate în calcul, iar expertul, deși a constatat perioadele uitate, nu a luat în calcul următoarele perioade: decembrie 1972; aprilie, mai, iunie 1994, precum și adeverința nr. 1961/16.11.2006 emisă de S.C. FORESTIND S.A. Falcău.
Totodată, a solicitat să-i fie constatat dreptul de pensie pentru aceste perioade.
De asemenea, a cerut să i se impună expertului A.I. ca în rectificarea expertizei ce o va face să cuprindă și diferența de punctaj rezultată din aceste 4 luni, precum și din adeverința nr. 1961/16.11.2006, menționată mai sus, și să le cumuleze cu punctajul avut până în prezent.
A mai precizat că este vorba de acte care au fost omise de la calculul pensiei. Nu știe să existe un mod de calcul al actelor omise de expert de la includerea lor în expertiză la baza de calcul, că este necesară înfățișarea în instanță a expertului A.I., a cărui expertiză a solicitat să fie corectată și completată cu perioade de timp omise a se lua în calculul pensiei.
Prin precizările ulterioare, formulate la fila 8 și 12 dosar, reclamantul a menționat că prin această acțiune, el dorește îndreptarea greșelilor de calcul din expertiza întocmită de pârâtul A.I. în calitate de expert, în dosarul nr. 2763/86/2006, și a solicitat obligarea pârâtului la întocmirea unei expertize corecte, care să remedieze erorile pe care acesta le-ar fi făcut cu prilejul întocmirii lucrării.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a arătat că, prin încheierea de ședință din 14.12.2006, a fost numit de către Tribunalul Suceava, pentru a efectua o expertiză contabilă în dosar nr. 2763/86/2006, având ca obiect Legea nr. 19/2000, acțiunea fiind formulată de reclamantul B.P.; că lucrarea a fost finalizată la data de 10 aprilie 2007, fiind depusă în 3 exemplare, a câte 65 file fiecare; că în anexele la raport a prezentat pe fiecare lună și an în parte, în mod comparativ, numărul de puncte realizate din calculele efectuate de CJP Suceava și cel stabilit de expert; că datele au fost centralizate; că din mențiunile din carnetul de muncă al reclamantului rezultă că în anul 1972 a lucrat numai 272 de zile, respectiv 10 luni, în perioada ianuarie - octombrie 1972 și 16 zile în noiembrie 1972, astfel că cererea reclamantului de a i se valorifica și luna decembrie 1972 nu poate fi primită.
A mai arătat pârâtul că pe ultima filă a carnetului de muncă s-a mai menționat că în perioada 01.01.1991 - 01.07.1994 a avut 91 zile concediu fără plată, astfel că CJP Suceava a valorificat numai perioada 01.01 - 12.03.1994.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a depus copie după lucrarea de expertiză.
Prin sentința civilă nr. 126 din 23 ianuarie 2014, Tribunalul Suceava a respins ca nefondată cererea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată, reclamantul B.P. a solicitat anularea expertizei efectuată în dosarul nr. 2763/86/2006, având ca obiect "Legea nr. 19/2000";.
Din probele administrate în cauză, respectiv expertiza a cărei anulare se solicită, precum și din adeverințele și copia carnetului de muncă, a hotărârilor judecătorești s-a reținut că reclamantul a purtat mai multe litigii pe rolul Tribunalului Suceava, în scopul stabilii corecte a drepturilor sale de pensie.
În acest sens, la fila 15 dosar fond, se regăsește soluția pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 2763/86/2006, de respingere a acțiunii ca nefondată.
S-a reținut că prezenta acțiune a reclamantului se circumscrie unor adevărate critici aduse asupra modului de întocmite a lucrării de expertiză în acel dosar.
Pentru ca instanța să poată analiza asemenea critici s-a reținut că este necesar ca pe rolul tribunalului să existe un litigiu care să se poarte între titularul raportului juridic dedus judecății și titularul obligației pentru îndeplinirea căreia se solicită concursul instanței, respectiv CJP Suceava, care nu ar fi stabilit corect, drepturile de pensie ale reclamantului.
Concret, în speță, reclamantul este nemulțumit de modul în care pârâtul, în calitate de expert în dosar nr. 2763/86/2006 având ca obiect tocmai Legea nr. 19/2000, a întocmit lucrarea, iar asemenea probă a fost de natură să determine soluția de respingere a acțiunii în dosarul menționat.
Având în vedere temeiul juridic precizat de reclamant, respectiv prevederile Legii nr. 263/2010, și precizările constante, în sensul anulării raportului de expertiză pentru aspectele învederate în acțiune, instanța a reținut că în speță nu sunt date temeiuri de anulare a lucrării.
Dacă reclamantul ar fi fost nemulțumit de modul de întocmire a raportului de expertiză, de concluziile acestei lucrări, avea posibilitatea formulării de obiecțiuni la această lucrare.
De altfel, pârâtul a precizat că a discutat în repetate rânduri cu reclamantul, explicându-i motivele pentru care nu a putut lua în considerare datele din carnetul de muncă, despre care B.P. arată că nu au fost valorificate la stabilirea drepturilor de pensie; în ceea ce privește adeverința nr. 1961/16.11.2006, pârâtul a arătat că, atâta vreme cât acest înscris nu specifică concret câștigurile lunare realizate, nu se poate valorifica sporul de vechime și sporul pentru condiții grele pentru perioada 02.03.1992 - 01.07.1994; de altfel, pârâtul a precizat că aceste sporuri au fost luate în calcul începând cu luna martie 1992 și până la 12.03.1994, iar dacă reclamantul s-ar afla în posesia unor adeverințe noi, ar fi trebuit depuse mai întâi la CJP Suceava, pentru ca aceasta să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea datelor cuprinse în acele adeverințe noi și de-abia în situația în care reclamantul ar fi nemulțumit de modul de stabilire a acestor drepturi, ar putea solicita, în cadrul unui litigiu în contradictoriu cu CJP Suceava, valorificarea respectivelor înscrisuri.
Instanța a mai reținut că numitul A.I. a efectuat lucrarea în dosarul arătat anterior, în calitatea sa de expert, în timp ce în prezenta cauză, reclamantul l-a chemat în judecată pe A.I. ca persoană fizică; ori, în această calitate, pârâtul nu avea atribuții de efectuare a lucrărilor de expertiză.
De asemenea, s-a reținut că reclamantul nu a depus la dosar, vreun înscris din care să rezulte că lucrarea efectuată de expert ar fi fost declarată falsă, pentru ca astfel, să se poată solicita anularea acestui document, în condițiile art. 308 Cod procedură civilă (art. 184 din Codul procedură civilă anterior).
Simplele nemulțumiri legate de raportul de expertiză efectuat de A.I., într-un litigiu purtat în urmă cu aproape 8 ani, în condițiile în care reclamantul, la acea dată nu a formulat obiecțiuni, nu a solicitat un supliment la raportul de expertiză sau o contraexpertiză s-a conchis că nu constituie argumente suficient de puternice, în acest cadru procesual stabilit de către reclamant, pentru admiterea pretențiilor sale.
În plus, dacă s-ar anula lucrarea efectuată într-un alt cadru procesual, s-ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice stabilite cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea pronunțată în dosar nr. 2763/86/2006.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în acel dosar, expertiza a fost efectuată în contradictoriu cu CJP Suceava, fiindu-i opozabilă, iar în actualul cadru procesual nu figurează ca pârâtă CJP Suceava.
Cum cel care formulează o cerere de chemare în judecată are obligația de a o proba, și cum reclamantul nu a făcut dovada pretențiilor sale, instanța a respins ca nefondată, cererea formulată de B.P..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B.P..
Apelantul arată că în anul 1991 a avut aprobat un concediu fără plată pentru 3 luni, dar, cu toate că acesta a fost operat în cartea de muncă, el a fost la lucru, a fost pontat și i s-a dat salariu, pentru care a făcut dovada.
În perioada ianuarie - martie 1991, a primit, cu titlu de salariu, următoarele sume: 4425 lei, 3999 lei și 1488 lei.
Această perioadă i-a fost scăzută în mod incorect de către expert în anul 1994, unde avea salariul mai mare, respectiv: aprilie - 108811 lei, mai - 121606 lei și iunie -159911 lei, aceasta determinând reducerea coeficientului la pensie.
Apelantul arată, de asemenea, că, deși sunt depuse la dosar adeverințele emise în 1991, 1994 și 2007, nu au fost reținute la soluționarea cauzei.
Pentru luna decembrie 1972, apelantul solicită reținerea ca probă a opiniei separate formulate de asistent judiciar N. P..
Expertul a susținut în mod eronat că în acea lună a lucrat "prin alte unității";, deși aceste mențiuni nu sunt făcute în cartea de muncă.
În acea perioadă niciun angajat nu putea părăsi locul de muncă mai mult de trei zile fără să i se desfacă contractul de muncă.
Pentru toate aceste motive, apelantul consideră că singura soluție reparatorie, este anularea expertizei și executarea altei lucrări sau efectuarea unui supliment de expertiză, în care expertul să nu-i scoată din calcul luni și ani de muncă pentru care a plătit contribuții pentru pensie. Pentru motivele invocate, a solicitat admiterea apelului.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamant, astfel cum a fost precizată, s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul A.I., să dispună anularea raportului de expertiză efectuat de pârât în calitate de expert în dosarul nr. 2763/86/2006 al Tribunalului Suceava, având ca obiect "Legea nr. 19/2000";.
Raportul de expertiză a cărui anulare se solicită a fost efectuat în dosarul nr. 2763/86/2006 al Tribunalului Suceava, finalizat prin sentința civilă nr. 698 din 3.05.2007, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul din prezenta cauză în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Suceava.
Expertiza este definită ca fiind activitatea de cercetare a unor împrejurări de fapt în legătură cu obiectul litigiului, ce necesită cunoștințe de specialitate, activitate desfășurată de un specialist, numit expert, care este desemnat de instanța de judecată.
Expertul prezintă constatările și concluziile sale prin raportul de expertiză.
Pe de altă parte, codul de procedură civilă reglementează expertiza ca mijloc de probațiune judiciară.
Raportul de expertiză, fiind un act de procedură putea fi anulat în condițiile prevăzute de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă anterior. Însă, anularea sau constatarea nulității acestuia se putea face de instanța în fața căreia a fost administrată această probă, respectiv Tribunalul Suceava.
Așa fiind, Curtea, analizând actele dosarului și criticile formulate de apelant, constată că în mod corect prima instanță a respins cererea reclamantului, întrucât raportul de expertiză nu este un act juridic care cuprinde drepturi și obligații și care este supus anulării în instanță pentru nerespectarea condițiilor legale, ci este un mijloc de probă, iar, în situația în care reclamantul apelant îl considera incomplet, inexact sau întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale, putea formula obiecțiuni la acesta și se putea efectua un supliment de expertiză. Această probă trebuia solicitată în cadrul dosarului în care a fost administrată proba a cărei anulare se solicită.
Pe de altă parte, se reține că cererea nu se circumscrie nici ipotezei avute în vedere de art. 308 din noul Cod de procedură civilă (art. 184 din Codul de procedură civilă anterior), nefiind îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile legale menționate referitoare la acțiunea penală.
În condițiile în care reclamantul în litigiul în care a fost administrată proba cu expertiza a cărei anulare o solicită nu a formulat obiecțiuni, nu a solicitat un supliment la raportul de expertiză sau o contraexpertiză, simplele nemulțumiri legate de raportul de expertiză expuse prin acțiunea pendinte nu constituie argumente suficient de puternice pentru admiterea pretențiilor sale.
Reclamantul încearcă prin prezenta acțiune să cenzureze un mijloc de probă administrat într-o cauză trecută în puterea lucrului judecat, ceea ce este contrar dispozițiilor imperative ale legii și principiului autorității lucrului judecat.
Așa fiind, pentru cele reținute, Curtea, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
| ← Contestaţie la executare formulată de un terţ. Limitele... | Servitute de trecere. Cerere determinată de modul cum a... → |
|---|
