Contestaţie la executare. Invocarea dreptului de retenţie. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 400
Invocarea dreptului de retenţie pe calea contestaţiei la executare este admisibilă sub condiţia ca existenţa creanţei retentorului, născută în legătură cu bunul supus executării, să fie stabilită deja în fond, întrucât competenţa instanţei de executare este strict limitată la a verifica şi soluţiona neregularităţile de ordin procesual ori incidente ivite în cursul executării, fără a putea fi extinsă asupra judecării în fond a cauzei.
C.A. Bucureşti, decizia civilă nr. 1835 din 11 octombrie 2000
Notă: Prin O.U.G. nr. 138/2000 (M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000), prevederile anterioare ale art. 400 C. proc. civ. au fost comasate în noul art. 399.
Potrivit art. 400 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., obiectul contestaţiei la executare poate viza înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută sau urmărirea însăşi.
în speţă, recurentul nu contestă nici claritatea dispozitivului hotărârii ce se execută şi nici executarea în sine, ci opune unei creanţe certe, lichide şi exigibile, inserate în titlul executoriu, eventualitatea obţinerii într-un alt litigiu a unei creanţe împotriva creditorului şi a recunoaşterii unui drept de retenţie, situaţii de fapt care exced obiectului de reglementare al art. 400 C. proc. civ.
Pe de altă parte, invocarea dreptului de retenţie pe calea contestaţiei la executare presupune ca existenţa creanţei retentorului, născută în legătură cu bunul supus executării, să fie stabilită deja în fond, sub aspectul întinderii şi exigibilităţii ei, deoarece dreptul de retenţie nu operează independent de
creanţa pe care o garantează, iar competenţa instanţei de executare este strict limitată la a verifica şi soluţiona neregularităţile de ordin procesual ori incidente ivite în cursul executării, cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută, fără a putea fi extinsă asupra judecării în fond a creanţei debitorului şi a recunoaşterii garanţiei însoţitoare.
în consecinţă, contestaţia la executare promovată de debitorul intimat nu poate nici temporiza şi nici contracara executarea începută, dreptului inserat în titlul executoriu, care constituie obiectul executării silite, neputându-i fi opusă eventualitatea ipotetică a recunoaşterii creanţei sale şi a garanţiei însoţitoare, sub forma retenţiei.
| ← Executare silită. Creanţă bugetară. Contestaţie la... | Decizie similară: Jud. sect. 2 Bucureşti, sentinţa civilă... → |
|---|
