Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 124 din data de 27.03.2014
Prin sentința penală nr. 270/30.01.2014, a Judecătoriei Bacău s-a admis cererea de recunoaștere a sancțiunilor pecuniare, formulată de autoritățile olandeze, cu privire la cetățeanul român, M.M.R.
În temeiul art. 240 alin 1 și art 243 din Legea 302/2004 s-a recunoscut sancțiunea pecuniară în cuantum de 23 EUR aplicată de autoritățile olandeze cetățeanului român, M.M.R., domiciliat in mun. Bacau.
S-a dispus obligarea susnumitului la plata sumei de 23 EUR, echivalentul în lei la data efectuării plății.
S-a dispus emiterea de forme de executare către organul financiar.
În temeiul art. 246 alin 2 din Legea 302/2004 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin hotărârea din data de 08.03.2013 autoritățile de poliție rutieră olandeze au dispus sancționarea cetățeanului român, M.M.R., cu 23 euro, pentru depășirea vitezei legale.
ART. 239 din Legea 302 / 2004
Domeniul de aplicare
(1) Următoarele infracțiuni, dacă se pedepsesc în statul emitent, astfel cum sunt definite de legislația statului emitent, dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru și fără a fi necesară verificarea dublei incriminări a faptei, la recunoașterea și executarea hotărârilor:
33. comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus și perioadele de odihnă și reglementările privind bunurile periculoase;
(2) Pentru alte infracțiuni decât cele prevăzute la alin. (1), executarea este subordonată condiției ca faptele la care se referă hotărârea să constituie infracțiune potrivit legii române, indiferent de elementele constitutive ale acesteia și indiferent de modul în care este descrisă.
ART. 240
Recunoașterea și executarea hotărârilor
(1) Autoritățile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalități și iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepția cazului în care constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la art. 241.
(2) Dacă autoritatea judiciară română care a primit o hotărâre nu are competența de a o recunoaște și de a lua măsurile necesare în vederea executării acesteia, ea va trimite hotărârea, din oficiu, autorității competente și va aduce acest lucru la cunoștința autorității competente din statul emitent, în mod corespunzător.
ART. 241
Motivele de nerecunoaștere și neexecutare
(1) Autoritățile judiciare române de executare pot refuza să recunoască și să execute o hotărâre dacă nu a fost prezentat certificatul prevăzut la anexa nr. 3, dacă certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vădit necorespunzător cu hotărârea.
(2) În afara cazului prevăzut la art. 239 alin. (2), autoritatea judiciară română de executare poate refuza să recunoască și să execute hotărârea și dacă se stabilește că:
a) împotriva persoanei condamnate și pentru aceleași fapte s-a pronunțat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent și, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;
b) executarea hotărârii este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competența instanțelor române;
c) hotărârea se referă la fapte care:
(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parțial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau
(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea acelorași infracțiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;
d) există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;
e) hotărârea a fost pronunțată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunțat hotărârea;
f) conform certificatului prevăzut la anexa nr. 3, persoana respectivă:
(i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost, în conformitate cu legea statului emitent, informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naționale, referitor la dreptul său de a contesta cauza și la termenele de exercitare a căii de atac; sau
(ii) nu s-a prezentat personal, cu excepția cazului în care certificatul precizează că:
- persoana a fost informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naționale, referitor la procedura desfășurată în conformitate cu legea statului emitent; sau
- persoana a specificat că nu contestă cauza;
g) pedeapsa pecuniară este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.
Instanța a încuviințat solicitarea autorităților olandeze, motivat de faptul că pct. 33 al art. 239 alin. 1 din lege, comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus și perioadele de odihnă și reglementările privind bunurile periculoase; este exceptat de la motivele de nerecunoaștere prevăzut de art. 241, potrivit prevederilor art. 239 alin 2, toate celelalte infracțiuni decât cele prevăzute în art. 239 alin 1 din lege, instanța având posibilitatea nerecunoașterii pentru unul din motivele prevăzute la art. 241.
În cauză motivele de refuz enumerate de art. 241 nu au aplicabilitate, întrucât făptuitorul a fost sancționat pentru o abatere expres prevăzută și care nu face astfel obiectul motivelor de nerecunoaștere și neexecutare, doar celelalte infracțiuni decât cele expres enumerate de art. 239 alin 1, putând face obiectul motivelor de refuz și în consecință a fost recunoscută sancțiunea pecuniară aplicată de autoritățile olandeze, s-a dispus emiterea formelor de executare a amenzii la cursul în lei la data efectuării plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație, în termen legal, petentul, M.M.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, consideră că recursul petentului este întemeiat.
La data de 27.09.2013 Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate a sesizat Judecătoria Bacău, în conformitate cu dispozițiile art. 18734 - 18748 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală cu modificările și completările ulterioare în legătură cu cererea formulată de autoritățile olandeze privind recunoașterea și executarea unor sancțiuni pecuniare aplicate numitului M.M.R. domiciliat in mun. Bacau, executarea amenzii de 23 euro, pentru depășirea vitezei legale.
Cererea amintită a fost însoțită de certificatul prevăzut de Decizia cadru 2005/214/JAI din cuprinsul căruia rezultă că actul de constatare prin care s-au aplicat condamnările amintite este rămas definitiv.
Prin Legea nr. 222/2008 a fost introdusă o nouă secțiune în cuprinsul Legii nr. 302/2004, secțiune conținând dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare. Art. 187 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 definește "pedeapsa pecuniară"; ca fiind între altele "obligația de a plăti o sumă de bani drept condamnare pentru o infracțiune"; aceasta fiind situația în cazul cererii privind pe contestatorul M.M.R. domiciliat in mun. Bacau, iar art. 18740 alin. (1) pct. 33 din Legea nr. 302/2004 prevede faptul că în cazul comportamentelor care încalcă reglementările privind traficul rutier nu este necesară verificarea dublei incriminări.
Față de aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 240 al. 1 Legea nr. 302/2004, dar și cele prevăzute de art. 241 al. 2 lit. g din aceeași lege (sancțiunea aplicată fiind sub minimul stabilit de 70 euro - în speță 23 euro), în mod nelegal instanța de fond a admis cererea de recunoaștere a sancțiunilor pecuniare străine.
În consecință, tribunalul în baza art. 425/1 al. 7 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite contestația formulată de petentul M.M.R., împotriva s.p. nr. 270/30.01.2014, pronunțată în dosarul nr. 14164/180/2013, al Judecătoriei Bacău, o va desființa în totalitate și reținând cauza spre rejudecare și pe fond va respinge cererea de recunoaștere a sancțiunii pecuniare în sumă de 23 euro aplicată de autoritățile olandeze.
Se va dispune anularea formelor de executare emise către organul financiar.
Conform art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
| ← Confiscare specială. Jurisprudență Sechestru. Confiscare specială | Ordonanţă preşedinţială. Suplinirea consimţământului... → |
|---|
