Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 1606 din data de 22.06.2016
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caracal, sub nr. de dosar ……/207/2016, contestatoarea L. L. a formulat în contradictoriu cu intimata U. P. I. (L….. ) S.A. - prin S. G. V. N. & P., contestatie la executare împotriva executării silite în bază titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 460756576/08.03.2011 emis de P. F. R. IFN S.A., și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 12168/2015 de către B.E.J. T. C. A. , inclusiv împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, solicitând în principal să se constate ca fiind prescris dreptul de a mai obține executarea silită, în temeiul dispozițiilor art. 706 C.pr.civ. și în consecință să se constate că titlul executoriu și-a pierdut puterea executorie.
În subsidiar, contestatoarea a solicitat anularea tuturor formelor de executare, desființarea executării silite în temeiul art. 720 alin. 1 C.pr.civ, întoarcerea executării silite, în temeiul art. 723 C.pr.civ., obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, s-a arătat că la data de 08.03.2011, în calitate de împrumutat, a încheiat cu P. F. R. IFN S.A. convenția de credit nr. 460756576, pentru suma de 2.000 lei, cu rambursare în 56 săptămâni/1 an.
Contestatoarea a menționat ca a achitat ratele săptămânale astfel cum au fost convenite în convenție, însă, pe parcursul derulării contractului, respectiv la sfârșitul anului 2011, a înregistrat întârzieri la plată determinate de deteriorarea situației materiale a familiei.
Creanța izvorâtă din contractul de împrumut a fost cesionată către U. P. I. (L…..) S.A., care a devenit astfel creditoarea actuală. La cererea acesteia din urmă, s-a întocmit dosarul de executare silită nr. 12168/2015 de către Birou executor T. C. D..
Contestatoarea a arătat că nu a mai achitat ratele creditului menționat, de la sfârșitul anului 2011, iar conform clauzelor contractuale , respectiv art. 13, creditul devine scadent anticipat de la momentul neachitării ratelor restante (după trecerea unui nr. de 15 zile calendaristice).
Conform art. 6 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de a solicita executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu, se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, dispoziție prev și de art. 706 C.pr.civ.
Conform art. 7 din Decret, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cerere executarea silită și întrucât creditul a devenit exigibil anticipat, de la această dată s-a născut dreptul la acțiune în favoarea creditoarei, care pe lângă drepturile conferite de titlul executoriu, are și obligația de a sesiza organele competente, de a nu sta în pasivitate.
Menționează contestatoarea faptul că nu cunoaște data exactă la care s-a efectuat ultima plată benevolă în anul 2011, însă prin emiterea unui extras de cont de către creditoarea inițială (ori prin depunerea borderoului de efectuare plăți, semnat de ea), se poate constata acest aspect, de asemenea nu cunoaște data la care s-a realizat cesiunea de creanță între cedenta cesionara actuală, deoarece nu a fost notificată în acest sens.
Astfel, solicită să se constate faptul că dreptul de a solicita executarea silită este prescris, dacă de la data efectuării ultimei plăți, până la data formulării cererii de executare silită (având în vedere încheierea de încuviințare a executării silite, din data de 23.12.2015, deduce că cererea de executare silită s-a formulat cel mai târziu la data de 20.12.2015), au trecut aprox. 4 ani.
In ceea ce privește procedura execuțională, aceasta este nelegală, pentru următoarele motive:
Societatea recuperatoare cesionară, nefiind o instituție avizată de către BNR, nu avea dreptul de a percepe dobânzi și penalități contractuale, astfel că suma ce reprezintă creanța de 1927,16 lei, nu este certă, lichidă și exigibilă, neîndeplinind condițiile pentru putea fi pusă în executare, conform art. 663 alin. 1).
Prin contractul de cesiune de creanțe, cedenta a vândut doar creanța existentă la acel moment, deci nu s-a preluat de către cesionară universalitatea de drepturi și obligații ce rezultă din contractul de credit, astfel că nu avea dreptul ca de la momentul rezilierii contractului și preluarea creanței, să perceapă si dobânzi contractuale și penalități.
Astfel cum reiese din încheierea nr. 51917/23.12.2015 emisă de BEJ, au fost solicitate în mod nelegal accesorii ale costurilor contractuale ("1927,16 reprezentând debit principal, dobânzi și penalități și 126,15 lei dobândă legală calculată pentru perioada 19.11.2014-21.12.2015), deși cesionarea nu avea acest drept.
Contestatoarea a solicitat ca instanța să pună în vedere acesteia, să depună la dosar contractul de cesiune de creanță, documentele justificative ale plăților efectuate, precum și cele doveditoare ale calculului creanței, dar și detalierea costurilor ce compun creanța.
In ceea ce privește titlul executoriu, nefiind vorba de spre o hotărâre judecătorească, arătă faptul că acesta nu este învestit cu formulă executorie, astfel cum prevăd dispozițiile art. 641 alin. 1) C.pr.civ., astfel că nu putea fi pus în executare.
In ceea ce privește încheierea nr. 51917/23.12.2015 de încuviințare a executării silite emisă de BEJ, se invocă de către contestatoare nulitatea acesteia și a tuturor actelor de executare subsecvente, motivat de faptul că prin Decizia din 17.12.2015 a Curții Constituționale, s-a declarat neconstituțional art. 666 din C.pr.civ., cu consecința suspendării efectelor art. 666, de la data de 17.12.2015 și până la publicarea în Monitorul Oficial, implicit cu consecința nulității actelor de executare emise în temeiul art. 666, după data de 17.12.2015.
De asemenea, prin încheierea nr. 13090/28.01.2016, emisă de BEJ, s-au calculat cheltuieli de executare în cuantum de 1478 lei, aferente creanței de 2.053,31 lei (1927,16 + 126,15 - 2.053,31), pe care le considerăm excesive și nejustificate, raportat la activitatea descrisă și procedura execuțională de urmat în dosar, la cuantumul creanței.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la întoarcerea executării, învederează instanței faptul că pentru suma de bani pretinsă de către creditoare, a fost înființată poprire pe contul de salariu, reținându-i-se 1/3 din venituri/lună.
În drept, se invocă dispozițiile art. 663, 706, 712 alin. 1 și 723 C.pr.civ.
În dovedire, s-au solicitat probele cu înscrisuri, eventual cu expertiză de specialitate, la dosar fiind depus împuternicire avocatială și înscrisuri privind dosarul de executare 12168/2015.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in suma de 145 lei.
Intimata U. P. I. (L…… ) S.A. - prin S. G. V. N. & P. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulate de debitorul menționat mai sus, având drept consecință continuarea executării silite.
În fapt, debitorul menționat a încheiat un contract de împrumut (de credit) cu creditorul inițial P. F. R. Instituție Financiară Nebancară S.A. Ca urmare a nerespectării de către debitor a ratelor de plată stabilite prin contract, creditorul a suferit o pierdere semnificativă pe care a acoperit-o parțial, cesionând contractul de împrumut creditorului subsecvent U. P. I. (L…..) S.A. Toți debitorii cedați au fost notificați despre existența cesiunii de creanță prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar formalitățile de publicitate, respectiv înscrierea cesiunii de creanță în Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare, au fost îndeplinite.
Inițial, creditorul subsecvent U. P. I. (L…..) S.A. a încercat colectarea amiabilă a ratelor, iar când eforturile s-au dovedit nefructuoase a purces la executarea silită a creanței prin intermediul executorului judecătoresc, conform legii.
Cu privire la titularul cererii de executare silită, se arata ca acesta este U. P. I. (L…..) S.A. în calitate de creditor cesionar, acesta dobândind creanța executată silit prin intermediul unui contract de cesiune de creanță.
Noul cesionar, U. P. I. (L…..) S.A., a solicitat instanței competente învestirea cu formulă executorie a titlului, iar instanța astfel învestită a examinat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 641 C.pr.civ., respectiv competența teritorială a instanței; dacă înscrisul întrunește toate condițiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, respectiv valabilitatea titlului executoriu, în speță contractul de împrumut; valabilitatea cesiunii de creanță, prin examinarea contractului de cesiune de creanță și a notificării debitorului cedat, conform legii.
Îndeplinirea formalităților de publicitate, respectiv înregistrarea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare a contractului de cesiune de creanță, prin înscrierea contractului de credit nr. 460756576 în avizul nr. 2015-00038610379678-HBO, nr. ordine 1843 și nr. crt. 134211.
Prin urmare, încheierea instanței prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie respectă toate formalitățile cerute de lege, fiind legală și temeinică. Astfel, nu se poate reține drept motiv întemeiat al contestației la executare lipsa raporturilor contractuale dintre debitor și creditorul cesionar U. P. I. (L…….) S.A..
Cu privire Ia titlul executoriu se arata de intimată că contractul de credit (de împrumut) este titlu executoriu în temeiul art. 52 din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare: Contractele de credit încheiate de o instituție financiară nebancară, precum și garanțiile reale și personale afectate garantării creditului constituie titluri executorii.
Instanța căreia i s-a solicitat învestirea cu formulă executorie a titlului deținut de creditor a verificat, desigur, dacă acest înscris are calitatea cerută de codul de procedură civilă și a dispus în consecință. Prin urmare, nu se poate reține drept motiv întemeiat al contestației la executare o pretinsă lipsă a caracterului executoriu al titlului executat silit.
Cu privire la executorul judecătoresc, după cum reiese și din textul încheierii de încuviințare emise de executorul judecătoresc, pentru debitorii care nu domiciliază în raza Curții de Apel București, executarea silită a fost încuviințată numai pentru modalitatea de executare prin poprire. în privința executării prin poprire, legiuitorul stabilește competența teritorială alternativă a executorului: de la sediul debitorului sau de la sediul principal al terțului poprit sau de la sediul secundar al terțului poprit.
Intimata a invocat disp. prevăzute de art. 782 alin. 2 Cpc, art. 783 Cpc.
Somația a fost emisă de executorul judecătoresc numai pentru debitorii cu domiciliul pe raza Curții de Apel București, dosare în care executorul judecătoresc a încuviințat executarea prin toate formele prevăzute de lege. Pentru debitorii domiciliați în afara Curții de Apel București, executarea fiind încuviințată numai prin poprire, somația nu ar fi avut nici un fundament, dată fiind lipsa temeiului legal pentru ca emiterea acesteia să producă efecte.
Astfel că afirmația potrivit căreia executorul judecătoresc nu ar avea competență în cazul popririi conturilor debitorului nu poate fi primită și nu se poate retine drept motiv întemeiat al contestației la executare o pretinsă lipsă a caracterului executoriu al titlului executat silit.
Cu privire la debitorul a invocat prescrierea dreptului de a executa silit creanța ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție de 3 ani. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. Această dată nu este în mod necesar data împlinirii termenului contractual din contractul de credit încheiat cu P. F. R. Instituție Financiară Nebancară S.A., ci data ultimei plăți efectuate de debitor. Această dată poate fi anterioară împlinirii termenului contractual, dar și ulterioară, întrucât nimic nu împiedica debitorul să plătească una sau mai multe rate chiar și după împlinirea termenului contractual. Prin urmare, debitorul ar fi trebuit să dovedească instanței, eventual depunând chitanța cu data ultimei plăți, momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție.
Simpla invocare a împlinirii termenului de prescripție nu dovedește ipso facto că dreptul material la acțiune al titularului ar fi fost prescris, în lipsa unor înscrisuri doveditoare care să fi fost depuse la dosarul cauzei.
In drept, se invocă art. 716 C.pr.civ., art. 205 C.pr.civ., precum și prevederile legale citate mai sus.
In probatoriu, înțelege să se folosească de înscrisurile existente la dosarul cauzei, solicitând judecarea în lipsa subscrisei, în baza art. 223 (2) C.pr.civ.
La solicitarea instanței a fost depus la dosar prin serviciul registratura de către BEJ T. C. D. copia dosarului de executare nr. 12168/2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod. pr.civ, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce priveste invocarea de catre contestator a disp. art. 706 Cpc, care prevad ca dreptul de a obține executarea silită se prescrie in termen de 3 ani daca legea nu prevede altfel, instanța urmează să constate ca fiind prescris dreptul de a obține executarea silită privind formele de executare emise de către BEJ T. C. D. în dosarul de executare nr. 12168/2015.
Astfel, instanța constată că, la data de 08.03.2011 contestatoarea L. L. în calitate de împrumutat, a încheiat cu P. F. R. IFN S.A. convenția de credit nr. 460756576, pentru suma de 2.000 lei, cu rambursare în 56 săptămâni/1 an.
Reține instanța că ratele stabilite prin convenție au fost achitate de către contestatoarea, însă, pe parcursul derulării contractului, respectiv la sfârșitul anului 2011, a înregistrat întârzieri la plată determinate de deteriorarea situației materiale a familiei.
Ulterior, creanța izvorâtă din contractul de împrumut a fost cesionată către U. P. I. (L…..) S.A., care a devenit astfel creditoarea actuală.
La cererea acesteia din urmă, s-a întocmit dosarul de executare silită nr. 12168/2015, de către Birou Executor T. C. D..
Instanța reține că ratele creditului nu au mai fost achitate de la sfârșitul anului 2011, iar conform clauzelor contractuale , respectiv art. 13, creditul devine scadent anticipat de la momentul neachitării ratelor restante (după trecerea unui nr. de 15 zile calendaristice).
Conform art. 6 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de a solicita executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu, se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, dispoziție prev. și de art. 706 C. pr. civ.
Conform art. 7 din Decret, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cerere executarea silită și întrucât creditul a devenit exigibil anticipat, de la această dată s-a născut dreptul la acțiune în favoarea creditoarei, care pe lângă drepturile conferite de titlul executoriu, are și obligația de a sesiza organele competente, de a nu sta în pasivitate.
De asemenea, potrivit art. 706 alin. 2 Cpc, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.
Instanța urmează să constate faptul că ultima plată a creanței către intimată a fost efectuată în cursul anului 2011, iar încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată pe data de 23.12.2015, cu încălcarea termenului de 3 ani prevăzut de art. 706 alin. 1 Cpc, fapt pentru care va fi admisă contestația la executare formulată de contestatoarea L. L. și va constata prescris dreptul de a obține executarea silită în dosarul nr. 12168/2015 al BEJ T. C., cu consecința anulării formelor de executare.
În baza art. 453 Cpc, instanța urmează să oblige intimata la plata sumei de 745 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Postat 30.06.2016
| ← MODIFICARE ACT CONSTITUTIV - RESPINSĂ. Jurisprudență... | Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
