Ordonanta presedintiala. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 1393 din data de 25.05.2016
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 29.04.2016 înregistrată sub numărul de dosar ……/07/2016 reclamantul D. A. a chemat în judecată pe pârâta Z. S., solicitând instanței suplinirea acordului pârâtei pentru ca minorul D. I., născut la 05.11.2009 să poată să călătorească în străinătate împreună cu reclamantul; să se suplinească acordul pârâtei în vederea emiterii pașaportului simplu sau a pașaportului simplu electronic pentru minor, valabil pe o perioadă de 5 ani.
Învederează reclamantul că, din relația de concubinaj cu pârâta, la data de 5.11.2009 s-a născut minorul D. I..
S-a menționat că prin sentința civilă nr.2157 din data de 23.05.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal, a mai fost admisă cererea formulată de către reclamant și s-a emis pașaport temporar valabil un an de zile.
Potrivit prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004: deplasarea copiilor in tara si in străinătate se realizează cu înștiințarea si acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri intre părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătoreasca, iar conform dispozițiilor art. 30 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 248/2005 minorilor li se permite ieșirea din tara numai daca sunt insotiti de o persoana majora si, in această situație reclamantul îl va însoți pe minor
Reclamantul a mai arătat că prin sentința civilă nr.1941 din 14.03.2013 pronunțată în dosarul nr…../207/2013 de Judecătoria Caracal, a fost stabilită locuința minorului, în domiciliul tatălui reclamant care lucrează în Spania.
Menționează reclamantul că se ocupă singur de creșterea și îngrijirea minorului.
În conformitate cu dispozițiile art.194 Cod pr. civ., la cerere au fost anexate următoarele înscrisuri: sentința civilă nr.701/25.03.2015 pronunțată în dosarul nr.972/207/2015, copiile C.I. ale părților din proces, sentința civilă nr.2157 din 23 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Caracal sub nr…../207/2013, procura de reprezentare în instanță a reclamantului de către numita D. U. - autentificată sub nr.1403 din 4.05.2016, certificat naștere D. I., chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamantul D. A. și pârâta Z. S. sunt părinții minorului D. I., născut la data 05.11.2009 aspect ce reiese din certificatul de naștere depus la dosarul cauzei.
Din declarațiile martorilor M. E. și M. O., instanța reține că părțile s-au despărțit în fapt în urmă cu 5 ani, când pârâta a părăsit locuința reclamantului. De la data despărțirii în fapt a părților, minorul a rămas în creșterea și îngrijirea reclamantului, în tot acest intereval de timp pârâta fiind dezinterasată în ceea ce privește creșterea și îngrijirea minorului, neîncercând să ia legăura cu acesta.
Instanța are în vedere că ordonanța președințială este o procedură specială prin intermediul căreia reclamantul, care afirmă o aparență de drept, solicită instanței să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, pentru prevenire unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
In ceea ce privește condițiile cerute de lege pentru admiterea ordonanței președințiale acestea sunt reglementate de art.996 Cod pr.civ., și constau în urgență, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Instanța observă că prin cererea formulată pe calea ordonanței președințiale, reclamantul a solicitat suplinirea consimțământului pârâtei la eliberarea pașaportului simplu pentru minor precum și suplinirea consimțământului pârâtei pentru deplasarea acestuia în Spania, orașul Balazote la reședința sa.
Instanța are în vedere că potrivit art.14 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, minorul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele precum și alte persoane față de care copilul a dezvoltat relații de atașament, are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului să.
Instanța față de materialul probator administrat în prezenta cauză reține că, între reclamant și minor există o legătură profundă de atașament aspect confirmat prin declarațiile martorilor audiați în cauză. Totodată instanța are în vedere faptul că în prezent reclamantul locuiește în Spania, unde are locul, de muncă iar minorul a mai locuit alături de tatăl său pe teritoriul acestei țări.
Instanța apreciază că se impune protejarea vieții de familie a minorului în sensul că posibilitatea reclamantului și a copilului de a se bucura de companie reciprocă, reprezintă un element fundamental al vieții de familie.
Astfel în condițiile în care mama minorului este total dezinteresată de soarta acestuia, instanța apreciază că prezenta tatălui în viața acestuia reprezintă un element de stabilitate.
Instanța are în vedere că, potrivit prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004: deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească, iar conform dispozițiilor art. 30 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 248/2005, minorilor li se permite ieșirea din țară numai dacă sunt însoțiți de o persoană majoră și, în situația în care călătorește împreună cu unul din părinți, numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul său cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia.
Conform prevederilor art. 20 alin. 22 din Legea nr. 257/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului: în situația în care, din orice motiv, un părinte nu-și exprimă voința pentru luarea deciziilor privind copilul, acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Instanța reține că, ordonanța președințială este o procedură specială reglementată de art. 997 Cod. pr. civ., în temeiul căreia, instanța de judecată poate lua măsuri vremelnice, în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea recupera, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanță președințială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ cerințele: a) aparenței dreptului; b) caracterul provizoriu al măsurilor; c) existenței unor cazuri grabnice și d) neprejudecării fondului.
Aparența dreptului este în favoarea reclamantului, aspect ce rezultă din coroborarea elementelor de fapt, respectiv: minorele se află în grija bunicului matern, reclamanta a făcut dovada că are reședința în Spania unde lucrează, iar pârâta nu contribuie la creșterea și educarea minorului, nepăstrând legătura cu aceasta.
Având în vedere obiectul cererii de ordonanță președințială, instanța retine admisibilitatea cererii sub aspectul urgenței, caracterului vremelnic și neprejudecării fondului dreptului în privința măsurii prin care reclamantul tinde la înlăturarea unui abuz din partea pârâtei, și anume împiedicarea acestuia de a obține documentele necesare pentru eliberarea pașaportului minorului în vederea deplasării în Spania, orașul Balazote la reședința reclamantului.
Principiul interesului superior al copilului este avut în vedere în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență.
Instanța are în vedere totodată faptul că dreptul la liberă circulație al minorului nu poate fi restricționat printr-un refuz nejustificat al pârâtei. Față de considerentele mai sus-menționate, constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 997 C. pr. civ., instanța va dispune suplinirea acordului pârâtei în vederea emiterii pașaportului simplu temporar către minorul D. I., născut la data de 5.11.2009.
În ceea ce privește perioada de deplasare a minorului în străinătate, aceasta va fi cenzurată de instanță, astfel încât se va permite deplasarea acestuia în Spania. orașul Balazote, pentru o perioadă de 9 luni, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Astfel instanța a stabilit un interval de timp suficient pentru ca reclamantul să facă demersurile necesare în scopul de a-i fi stabilită locuința minorului la domiciliul său și de a obține, în măsura în care apreciază că ar fi în interesul superior al copilului, o exercitare exclusivă a autorității părintești astfel încât să nu mai fie necesar consimțământul pârâtei în ceea ce privește luarea măsurilor ce vizează creșterea și educarea minorului
Având în vedere situația de fapt și de drept anterior expusă instanța va dispune suplinirea acordului pârâtei în vederea emiterii pașaportului simplu temporar către minorul D. I., născut la data de 5.11.2009 și pentru deplasarea acestuia în Spania, orașul Balazote la reședința reclamantului pentru o perioadă de 9 luni, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Postat 31.05.2016
| ← Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar | Pretentii. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
