STABILIRE PROGRAM VIZITARE MINOR - LEGĂTURI PERSONALE CU MINOR. Admisă în parte
| Comentarii |
|
Judecătoria MIZIL Sentinţă civilă nr. 773 din data de 14.10.2015
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 05.01.2015, sub nr…../259/2015, reclamanta xxx.(fostă xx.) la chemat în judecată pârâtul yyy., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtului să-i permită să aibă legături personale cu minora zzz., născută la data de 09.xxx.2005, a cărei locuință a fost stabilită la tată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că prin sentința civila nr.xxx/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Mizil, minora a fost încredințată pârâtului, cu obligarea sa la plata pensiei de întreținere.
A menționat reclamanta că pârâtul nu-i permite să aibă legături cu minora, astfel că a formulat prezenta acțiune și a solicitat să aibă legături personale cu minora în prima si a treia săptămână din lună, de sâmbăta de la ora 10,00 până duminica la ora 18,00, obligându-se să o ducă înapoi la pârât; în perioada vacanțelor să poată lua minora la domiciliul său, o lună în vacanța de vară și câte o săptămână pe perioada vacanțelor de primăvară și iarnă; alternativ, începând cu anul 2015 să aibă posibilitatea legăturilor personale cu minora la domiciliul său, câte 2 zile, cu următoarele ocazii: de ziua aniversară și onomastică a minorei, de sărbătorile de Paște, Crăciun și Revelion, din doi în doi ani.
Reclamanta a susținut că este în interesul minorei să ia legătura cu mama sa în afara domiciliului pârâtului.
A arătat reclamantă că, deși minora se află în grija tatălui, nu s-a stins dreptul mamei și, în aceeași măsură al minorei, de a avea o relație firească, afectivă cu mama în afara domiciliului pârâtului, mai ales că în prezent minora este la o vârstă la care trebuie să știe că nu este abandonata de către mama, iar sentimentul că și mama dorește să o vadă, că este iubita de ambii părinți poate da minorei o mai mare siguranță în plan afectiv, ajutându-o în evoluția ei viitoare.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art 401 C. Civ., art. 262 C.p.c., Legea nr. 272/2004, art.20 din Constituție, jurisprudența CEDO ( cauza Berrehab contra Olandei, cauza Johansen contra Norvegiei, cauza Ignaccolo-Zenide contra României, cauza Maire contra Portugaliei.
În dovedire, reclamanta a depus în copie, pașaportul său, certificatul de naștere al minorei, sentința civilă nr. xxx/09.10.2014 a Judecătoriei Mizil.
La data de 02.02.2015, pârâtul yyy a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantă, în sensul ca aceasta să poată avea legături firești cu minora, oricând va dori, dar la domiciliul pârâtului, ce a constituit domiciliul comun al soților.
A menționat pârâtul că a permis reclamantei să viziteze minora, însă reclamanta este cea care a încetat legăturile firești cu aceasta.
Pârâtul a arătat că fiica cea mare a reclamantei dintr-o alta căsătorie locuiește la domiciliul său, în aceeași curte, dar în locuințe separate, astfel încât reclamanta dacă dorea să-și vadă fetita avea această posibilitate.
Totodată, pârâtul a susținut că reclamanta a plecat la muncă în Italia în anul 2006, când minora avea 1 an, și în primii 3 ani, respectiv până în anul 2009 venea în domiciliul comun de 2 ori pe an, pentru perioade scurte de timp, păstrând relații firești cu minora.
Pârâtul a menționat că din anul 2009 reclamanta a intrat într-o relație extraconjugala și a început să vină foarte rar din Italia, aproximativ la 1 an și jumătate, dar la domiciliul mamei sale, încetând orice relație cu pârâtul, fără ca între ei soți să fi existat discuții și vizitând minora o singură dată și pentru câteva ore.
Întrucât de la vârsta de 4 ani și până în prezent, minora și-a văzut mama câteva ore, la aproximativ un an și jumătate, pârâtul a apreciat că între mamă și fiică nu s-au dezvoltat acele relații firești de afecțiune existente între părinți, minora percepându-și mama ca pe o străină.
Pârâtul a arătat că este nevoie de timp pentru ca relațiile dintre reclamantă și minoră să se dezvolte normal și să devină armonioase și luarea minorei din domiciliu, pentru perioade lungi de timp i-ar putea afecta dezvoltarea psiho-fiziologică normală și sentimentul de siguranță și stabilitate creat, având în vedere ca între minoră și mama sa nu există relații de atașament și afecțiune.
De asemenea, pârâtul a menționat că minora merge la cursuri de dans și engleză, atât în timpul școlii, cât și în perioada vacanțelor, astfel încât solicitarea reclamantei de a avea legături firești cu minora în modalitatea arătată în cererea de chemare in judecată ar afecta programul obișnuit al acesteia de pregătire școlara si extrașcolara.
Pârâtul a susținut că reclamanta lucrează in Italia și vine foarte rar în țară, iar reședința acesteia din țară nu este la mama ei în comuna xxx, sat xxx, ci la concubinul acesteia la xxx, împrejurare pe care a aflat-o atât de la minora, care i-a relatat acest aspect în urma unei convorbiri telefonice avute cu mama ei, în urma cu 3 ani, cât si de la fiica reclamantei din alta căsătorie.
La data de 18.03.2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, menționând că încă de la despărțirea în fapt, pârâtul a dezvoltat sentimente de ură împotriva sa si încearcă intr-un mod tendențios sa inducă acest sentiment si minorei.
La termenul de judecată din data de 20.04.2015, instanța a încuviințat pentru reclamantă administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba cu martorul x., iar pentru pârât administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba cu martorul y.
Instanța a dispus efectuarea anchetelor psihosociale la locuințele părților, depunându-se anchete psihosociale efectuate de comuna xxx, și comuna xxx.
Conform art.264 C.civ., instanța a procedat la ascultarea minorei zzz (proces-verbal fila 83).
În cadrul cercetării judecătorești instanța a procedat la administrarea probei cu înscrisurile depuse, interogatoriile părților și proba cu martorii x.. și y.
Analizând acțiunea civilă formulată de reclamantă, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr.xxx/09.10.2014, rămasă definitivă, pronunțată de Judecătoria Mizil, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților și s-a stabilit locuința minorei x. născută la data de 09.xxx.2005 la tată, pârâtul yyy.
Prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat să se stabilească dreptul de a avea legături personale cu minora zzz.
Potrivit declarațiilor martorilor x. și y., care se coroborează cu susținerile pârâtului și răspunsurile date de reclamantă la interogatoriu, reclamanta a plecat în anul 2006 în Italia, lăsând-o pe minora zzz., în vârstă de aproximativ un an, în grija tatălui. În primii trei ani, reclamanta venea în țară de două ori pe an, iar ulterior mai rar, la un interval de doi ani. Reclamanta a menționat că și în prezent lucrează în Italia.
Potrivit art. 496 alin. 5 C.civ., părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia, instanța de tutelă putând limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Conform art.2 alin.3 și 4 din Legea nr.272/2004, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Aceeași lege, în art.6, prevede că respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:a) respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; b) egalitatea șanselor și nediscriminarea. Art.17 alin.1 prevede : Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilului a dezvoltat legături de atașament.
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și probele administrate, instanța a apreciat că legăturile dintre mamă și minoră se impun a fi încurajate și perpetuate.
Dispozițiile art.18 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, stabilesc că, legăturile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia.
În ceea ce privește programul de vizită, având în vedere dorința minorei, vârsta acesteia, precum și nevoia de a crește și de a se dezvolta într-un mediu familial stabil, de faptul că legătura părintelui cu copilul trebuie să se realizeze în condiții normale, care să nu-l influențeze negativ, a stabilit în favoarea reclamantei dreptul de vizită al minorei, la fiecare sfârșit de săptămână din fiecare lună, duminica între orele 11,00-17,00, la domiciliul tatălui.
În stabilirea acestei zile s-a avut în vedere că pârâtul s-a declarat de acord cu dreptul de vizită oricând, ceea ce înseamnă că a acceptat ca zi de vizită ziua de duminică, dar, în același timp, s-a urmărit a nu se afecta programul obișnuit al copilului.
Instanța a apreciat că, la acest moment, găzduirea minorei de către reclamantă pe o perioadă determinată, în locuința mamei acesteia, în satul xxx, luând minora de lângă tată care a fost o prezentă constantă, zi de zi, ar fi în detrimentul copilului, fiind de natură a-i crea un sentiment de insecuritate, de teamă, care ar putea avea efecte negative asupra dezvoltării sale viitoare.
Soluția vizitării minorei la locuința unde stă în prezent este benefică, de natură să permită, începerea și stabilizarea, iar ulterior consolidarea relației mamă-fiică, astfel încât, fiind un copil sociabil, astfel cum reiese din raportul psihologic, va reuși să coopereze și să se atașeze cu ușurință de mamă, chiar reclamanta apreciind în răspunsul la interogatoriu că este nevoie de timp în vederea formării relațiilor firești de afecțiune.
Desigur, reclamanta va putea solicita însă modificarea acestui program în viitor, pe măsură ce relațiile dintre ea și minoră se consolidează, având în vedere că, în această materie, hotărârea are autoritate de lucru judecat relativă, întrucât soluția se raportează la împrejurările de fapt existente la data pronunțării ei.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte, cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul să permită reclamantei să aibă legături personale cu minora x, născută la data de 09.03.2005, în sensul de a vizita minora la domiciliul tatălui, la fiecare sfârșit de săptămână din fiecare lună, duminica între orele 11,00-17,00.
Conform art.453 C.proc.civ., instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
| ← Contestaţie la executare - admite în parte contestaţia la... | CONSFINŢIRE ACORD MEDIERE.RESPINGE CEREREA. Jurisprudență Cereri → |
|---|
