CONTESTATIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 166 din data de 02.05.2014
Prin decizia civilă nr. 166/02.05.2014, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-contestatoare AJFP T.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A la data de 19.09.2013, sub nr. 4526/740/2013, contestatoarea AJFP T a formulat, în contradictoriu cu intimații BEJ ADIC și MNS, contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 16/2013, emisă de BEJ ADIC și înregistrată la Trezoreria A sub nr. 7900/30.08.2013, solicitând: - în baza art. 711 alin. 1 și 2 C. proc. civ., anularea actelor de executare silită prin care s-a declanșat executarea împotriva contestatoarei, în dosarul de executare nr. 16/2013, prin dispoziția de înființare a popririi FN din 30.08.2013, pentru suma de 3 631,30 lei, reprezentând dobândă calculată de executorul judecătoresc la suma de 6714 lei; - să se constate inadmisibilitatea executării silite pornite împotriva AJFP T, întrucât pentru restituirea sumelor care reprezintă obligații bănești stabilite prin hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești pe teritoriul Statului Român, există procedura executării voluntare, reglementată de art. 622 alin. 1 din C. proc. civilă; - în baza art. 718 alin. 1 din C. proc. civ., suspendarea executării silite.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a fost chemată în judecată de reclamantul MNS, solicitând restituirea contravalorii taxei de poluare în cuantum de 6 714 lei și a dobânzii legale, pronunțându-se asupra acestui aspect Tribunalul T, prin admiterea acțiunii reclamantului și obligarea AJFP T la plata sumei de 6 714 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare și la plata sumei de 2 039 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, soluția Tribunalului T fiind menținută de CAB.
A mai arătat că intimatul MNS a apelat la serviciile executorului judecătoresc, în loc să facă uz de prevederile legale în materie care reglementează executarea voluntară, având în vedere că există o procedură specială de recuperarea a unei creanțe împotriva statului român, prin formularea unei cereri scrise către MFP, iar în baza acestei cereri se constituie o documentație de plată, care se înaintează Direcției Generale Juridice din cadrul MFP, împreună cu referatul de instrumentare a cauzei, în vederea solicitării avizului favorabil privind plata creanței. După aprobarea de către ministrul finanțelor publice urmează să se facă plată propriu-zisă, care operează în condițiile procedurii operaționale - PO - 05.02., aprobată prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2626/02.11.2010.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 alin. 1 C. proc. civ., solicitându-se și judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 alin. 1 C. proc. civ..
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri.
La data de 11.10.2013, prin serviciul registratură, s-a depus întâmpinarea formulată de BEJ ADIC, prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, cu motivarea că executorul judecătoresc este organul învestit cu autoritatea de stat pentru a putea impune debitorului sau/și terților ce dețin bunuri, obligația de a executa dispozițiile din titlul executor, în condițiile legii.
Pe fond, a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătându-se că fiind legală cererea de executare formulată de creditorul MNS, a fost încuviințată de Judecătoria A prin încheierea din 29.01.2013, în dosarul 574/740/2013, executorul respectând procedura prevăzută de art. 2 și 4 din O.G. nr. 22/2002, fiind emisă somația 16/12.02.2013, către debitor, prin care i s-a pus în vedere acestuia din urmă să facă toate demersurile necesare pentru a-și asigura în buget suma de 13 393,75 lei, reprezentând debit, penalități conform titlului executor, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare.
Toate actele efectuate de debitor și anexate contestației au fost ulterioare primirii somației și, în mod evident, ca urmare a acestei somații s-a efectuat de către debitor în cursul lunii martie 2013 plata doar a sumei de 10 010 lei, plată parțială, față de dispozițiile titlului executor.
S-a mai arătat că, în mod nereal, debitorul a afirmat că suma de 3 631,30 lei ar reprezenta dobândă la suma de 6714 lei, prevăzută în titlul executor, întrucât întreaga structură a sumei este detaliată în procesul-verbal nr. 16/2013/30.08.2013.
Referitor la susținerea contestatoarei că pentru neplata sumei datorate culpa ar aparține creditorului, care nu ar fi respectat o normă internă numită "procedură operațională - PO - 05.02, s-a arătat că îndeplinirea obligației de plată ce-i revenea potrivit titlului executor a fost condiționată de contestatoare de îndeplinirea de către creditor a unor demersuri, în baza unor norme interne ce nu sunt opozabile altor persoane în afara celor din structura internă a contestatoarei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și următ. din vechiul cod de procedură civilă, art. 3715 lit. a V. C. proc. civ., art. 563 alin. 1 V. C. proc. civ. și art. 37 din Legea nr. 188/2000.
A fost anexat, în copie, dosarul execuțional nr. 16/2013 (f. 37-80).
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a BEJ ADIC instanța s-a pronunțat în ședință publică, pe care a admis-o, potrivit motivării reținute în practicaua prezentei și, în consecință, a respins contestația la executare în contradictoriu cu acest intimat, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, instanța a analizat contestația la executare în considerarea cadrului procesual creat între contestatoarea AJFP T și intimatul-creditor MNS.
Legal citat, intimatul-creditor MNS nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru contestatoare proba cu înscrisurile atașate dosarului.
Prin sentința civilă nr. 602 din 20.02.2014 a Judecătoriei A s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea formulată, contestatoarea AJFP T a contestat executarea silită declanșată, sub aspectul dispoziției de înființare a popririi FN din data de 30.08.2013 (fila 58 D.E. 16/2013), în ce privește plata sumei de 3 631,30 lei, reprezentând rest cheltuieli de executare silită.
Prin această dispoziție, emisă de BEJ ADIC, contestatoarea a fost înștiințată că a datorat suma de 13 393,75 lei, reprezentând debit în favoarea creditorului intimat MNS, din care a fost achitată suma de 10 010 lei, executarea inițiată în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 221/01.03.2012 a Tribunalului T, precum și decizia civilă nr. 2649/18.10.2012 a CAB continuând până la concurența creanței de 3 631,30 lei, reprezentând cheltuieli de executare, stabilite potrivit titlului executoriu -proces-verbal nr. 16/30.08.2013 întocmit de BEJ ADIC.
Examinând actele din dosarul execuțional, față de disp. art. 399 C. proc. civ. 1865 (aplicabil față de disp. art. 3 Legea nr. 76/2012 repub.), instanța de fond a reținut că obiectul contestației la executare îl reprezintă, în esență, cenzurarea neregularităților procedurale săvârșite cu prilejul executării silite, contestatorul fiind îndreptățit ca, sub rezerva respectării termenelor procedurale și a justificării interesului precizat de prevederile art. 399 Cod procedură civilă, să solicite instanței de executare verificarea modului de aducere la îndeplinire a titlului executoriu.
Așa fiind, instanța a reținut că natura juridică a contestației la executare este aceea a unei acțiuni civile de tip special, întrucât nu urmărește recunoașterea unui drept propriu în contradictoriu cu o altă persoană, ci înlăturarea măsurilor nelegale și prejudiciabile intervenite în faza executării silite a procesului civil.
Față de considerentele relevate anterior și analizând poziția procesuală a contestatoarei care a solicitat anularea dispoziției de înființare a popririi FN din data de 30.08.2013 , sub aspectul plății sumei de 3 631,30 lei, reprezentând rest cheltuieli de executare silită, emise de BEJ ADIC raportat la proces-verbal nr. 16/30.08.2013, criticându-le pentru nelegalitate, instanța a mai reținut că, în cadrul executării silite începute, au fost comunicate contestatoarei, față de disp. art. 388 C. proc. civ., actele de executare menționate, la data de 05.09.2013, cu referire la încheierea nr. 353/29.01.2013 privind încuviințarea executării silite, pronunțată de Judecătoria A, încheiere ce respectă rigorile prev. art. 373 ind. 1 C. proc. civ.
Instanța a apreciat caracterul legal al actelor de executare întocmite de intimată împotriva contestatoarei și faptul că executarea silită însăși se desfășoară în baza unui titlu executoriu valabil și cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 372 și urm. C. proc. civ., așa încât a respins contestația la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimatul MNS, ca neîntemeiată, inclusiv sub aspectul capătului de cerere privind suspendarea executării silite, în lipsa dovedirii unor motive temeinice, adecvate și rezonabile de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității titlului executoriu, textul art. 403 C. proc. civ. nereglementând o obligație ce incumbă instanței în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, contestatoarea care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeincie, solicitând, modificarea hotărârii, în sensul, admiterii contestației formulate.
A motivat că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, executarea contestată având ca temei un raport juridic guvernat de o lege specială, respectiv, OUG nr. 50/2008, astfel încât acesta este guvernat de legea specială sub toate aspectele, aplicându-se procedura de restituire prevăzută aprobată prin Ordinul MFP nr. 2626/2010.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a mai arătat că, în temeiul art. 373 alin.1 ind. 3 C. proc. civ., în cauzele având ca obiect restituirea taxei auto se aplică procedurile speciale și nu dreptul comun în materia executării silite, astfel încât, ignorarea procedurii ce prevede executarea voluntară a hotărârilor judecătorești și apelarea la executorul judecătoresc, atrag nelegalitatea hotărârii instanței de fond.
Sub același aspect, a mai menționat că obținerea executării silite nu implică ignorarea legii speciale aplicabile unui raport juridic născut în temeiul acesteia.
Recurenta a mai criticat și respingerea cererii privind suspendarea executării silite, menționând că hotărârea instanței de fond este sumar motivată sub acest aspect.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile și apărările formulate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge ca nefondat recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.
În privința primei critici formulate, instanța de recurs, nu a constatat incident niciun temei de drept care să-l oblige pe intimatul creditor de a urma o altă procedură decât cea reglementată de normele procedurale civile privind punerea în executare a unui titlu executoriu. Procedura internă la care face trimitere recurenta nu poate fi reținută în cauză, în lipsa unui text de lege.
O dată stabilită calitatea de debitor a unei instituții a statului, aceasta nu are alte drepturi decât cele ale oricărui alt debitor, adică poate de bunăvoie să procedeze la executare sau poate fi supus executării silite. Creanța creditorului intimat a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, așa încât recurenta avea cunoștință de aceasta, fiindu-i opozabilă.
Cum recurenta debitoare nu a înțeles să execute creanța benevol, în mod legal și temeinic, intimatul creditor a cerut punerea în executare.
Se mai reține că, protecția dreptului subiectiv al creditoarei își are izvorul atât în disp. art. 6 C.E.D.O., cât și în art. 1 Protocolul 1 la Convenție, jurisprudența C E.D.O,. fiind constantă în a admite că o întârziere în executarea unei hotărâri judecătorești s-ar putea admite în circumstanțe excepționale, din lipsă de fonduri bănești, fără a aduce atingere termenului rezonabil și caracterului practic și efectiv al dreptului consacrat de prevederile convenționale.
De asemenea, nu se poate reține critica potrivit căreia, instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile OUG nr. 50/2008, atâta vreme cât acest act normativ era abrogat la data formulării contestației la executare și acesta privea numai procedura de stabilite, contestare a taxei e poluare și nu executarea silită, după obținerea titlului.
În ce privește ultimul motiv de recurs, instanța apreciază asupra justeței acestuia în sensul că deși învestită a se pronunța asupra suspendării executării silite, instanța a omis acest capăt de cerere, însă, față de caracterul provizoriu al acestei măsuri, aceasta producându-și efectele numai până la soluționarea contestației și având în vedere soluția de respingere a celorlalte critici, instanța constată lipsa de efect a unei asemenea critici în ce privește legalitatea sentinței atacate și față de considerentele expuse, a respins recursul, ca nefondat.
| ← ACTIUNE IN CONSTATARE | PRETENŢII DECURGÂND DIN CONTRACTUL DE ARENDĂ. PENALITĂŢI DE... → |
|---|
