PRETENŢII DECURGÂND DIN CONTRACTUL DE ARENDĂ. PENALITĂŢI DE ÎNTÂRZIERE – CERERE RESPINSĂ.
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 164 din data de 02.05.2014
Prin sentința civilă nr. 181/11.02.2014 a Jud. Z., pronunțare după casare cu rejudecare, s-a admis acțiunea reclamantei NI împotriva pârâtei SC BM SRL care a fost obligată la c/v arendă și dobânda legală de la data introducerii acțiunii până la plata sumei.
A fost respinsă ca nefondată cererea pentru penalitățile de întârziere și dobânda anterioară introducerii cererii.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din prevederile contractuale anterior menționate, rezultă că plata arenzii se putea face, fie în produse, fie în bani, fie în produse și bani. Din adresa din 26.10.2011, trimisă pârâtei cu confirmare de primire (fila 4 dosar nr. 4131/339/2011) rezultă că reclamanta și-a exprimat opțiunea pentru plata arenzii în bani, ca atare, sub acest aspect, apărarea pârâtei nu subzistă. Mai mult, în cursul judecății, reprezentantul pârâtei a arătat că este de acord să achite reclamantei o sumă de bani, cu condiția de a se prezenta la sediu, astfel, la termenul din 17.12.2013, a arătat că este de acord să îi achite suma de 2200 lei, iar, ulterior, la termenul din 4 februarie 2014, suma de 680 lei.
Recursul declarat de reclamantul NI a fost respins de Trib. T prin decizia nr. 164/02.05.2014, care a reținut că soluția de respingere a cererii de acordare a penalităților de întârziere pronunțată de instanța de fond este legală și întemeiată, judecătorul cauzei având în vedere limitele drepturilor și obligațiilor contractuale asumate de părți în baza contractului de arendă nr. 718/01.09.2006 - fila 19-20 dosar fond primul stadiu procesual. Conform disp. Cap. VII, art. 9 al acestui contract, părțile au convenit plata de penalități de întârziere fără însă a face nici o mențiune cu privire la nivelul acestora.
În atare situație, recurenta nu se poate prevala de o astfel de clauză care este lipsită de eficiență juridică. Este adevărat că orice sumă de bani neplătită la termen este producătoare de prejudicii, însă atunci când părțile nu au convenit asupra acestui nivel, se va aplica nivelul dobânzii legale, aceasta acordându-se de la momentul punerii în întârziere; în cauză, punerea în întârziere a operat prin introducerea cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește dorința recurentei de a se cumula penalitățile de întârziere cu dobânda legală, instanța reține că finalitatea celor două instituții este aceeași, respectiv acoperirea prejudiciului încercat de una dintre părți ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor corelative de către cealaltă parte. În nici un caz creditorul nu poate obține o plată dublă pentru aceleași prejudiciu.
Referitor la momentul punerii în întârziere se reține că aceasta constă într-o manifestare de voință din partea creditorului prin care el pretinde executarea obligației de către debitor și ea se poate face, fie printr-o notificare adresată debitorului prin executorul judecătoresc, fie prin cererea de chemare în judecată a debitorului prin care se pretinde executarea obligației, cu excepția cazurilor în care debitorul este de drept în întârziere (de art. 1079 Cod civil). Pentru a fi de drept în întârziere prin simpla ajungere la termen, în sensul art. 1079 pct. 2 Cod procedură civilă, este necesar ca prin convenția încheiată părțile să fi prevăzut o clauză în acest sens.
Astfel fiind, cum recurenta nu a făcut nici o dovadă a punerii în întârziere a intimatului anterior introducerii cererii de chemare în judecată și nici contractul de arendă nu are inserată o asemenea clauză în mod expres, soluția instanței de fond privind obligarea intimatului numai din momentul învestirii instanței este legală și temeinică.
| ← CONTESTATIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare | CONTESTAŢIE LA EXECUTARE TAXĂ DE POLUARE.. Jurisprudență... → |
|---|
