ACTIUNE IN CONSTATARE
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 170 din data de 09.05.2014
Prin decizia civilă nr. 170/09.05.2014, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul civil declarat de recurent-reclamant CC prin procurator CE.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 3331/329/2012 din 12 decembrie 2012 la Judecătoria TM, reclamantul CC, prin procurator CE, a chemat în judecată pe pârâta CM, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate dreptul de proprietate stabilit de către CLI și CJT conform Legii 18/1991,certificatului de moștenitor nr.529/1978 și prin punerea în posesie în teren la fața locului în primăvara anului 1991-proces verbal de punere în posesie nr.247/1991 asupra terenului extravilan în suprafață de 0,2860 ha.situat în comuna I, sat M, județul T, tarlaua 19/1, parcela 7,cu vecinii: Nord-CF,S-SD,E-d.a.,V-CI; pârâta să fie obligată să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren extravilan de 0,2860 ha.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în primăvara anului 1991 a fost pus în posesie atât CC cât și sora sa CC,cu ultimul domiciliu în mun.B,pe suprafețele de teren extravilan prevăzute în titlul de proprietate nr.300194/2002,stabilit prin înțelegerea amândurora, respectiv 1,10 ha.CC și 1,10 ha.CC.
Din anul 1991 când au fost puși în posesie spre deosebire de pârâta CM, au plătit impozitele conform chitanțelor, nu a fost tulburat în posesie sau folosință, fiind cunoscuți de către tot satul ca proprietari ai acestor terenuri.
În anul 1992 reclamantul CC,și-a stabilit reședința în satul M, construind pe parcela 7, tarlaua 19/1 de 0,2860 ha.un adăpost și anexa pentru animale (iepuri,porci,păsări,etc.).
Se arată că defunctul CI, tatăl pârâtei,nu a făcut demersuri pentru a obține această parcelă de teren în timpul vieții, deoarece și-a primit cota de 1/7 conform certificatului de moștenitor,când s-a căsătorit, figurând cu rol de sine stătător în Registrul Agricol.
Comisia Locală I a emis în mod eronat adeverința pentru stabilirea dreptului de proprietate nr. 247/1992 și procesul verbal de punere în posesie nr. 247/1991 pentru suprafața de 2,20 ha.pe numele celor șapte frați,ignorând evidențele din Registrul Agricol și certificat de moștenitor.Toți cei șapte frați și surori au mers în ziua de 18 mai 1994 la Primăria I pentru a se îndrepta această eroare,fapt pentru care secretarul Consiliului Local I, PV,le-a luat celor patru care își primiseră cota 1/7 și figurau cu rol individual în Reg.Agricol declarații de renunțare la suprafața de 3,66 ha.-3/7 trecută eronat în Reg.Agricol la mama CM-străină de succesiune(litera D-certificat de moștenitor).Aceste declarații de renunțare au fost legalizate de către secretarul PV și înregistrate la nr.165/18 mai 1994 în Registrul Consiliului Local I. Pentru confirmare a depus declarația semnată de sora AF nr.165/18 mai 1994.
Reclamanta precizează că în primăvara anului 1991 și până în prezent posesia și folosința suprafețelor prevăzute în titlul de proprietate nr.300194/2002 nu au fost tulburate,și în mod expres parcela 7,tarlaua 19/1 în suprafața de 0,2860 ha.iar în primăvara anului 2011 s-a împlinit termenul de prescriptie achizitivă,astfel că pretenția pârâtei CM este nulă și neavenită.
Arată că la data de 15 octombrie 2012 s-au adresat instanței cu cerere pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune,dar neavând studii juridice,nu a formulat corect cererea de chemare în judecată, fiind sfătuiți să formuleze cerere pentru uzucapiune.
Prin definiție,uzucapiunea este modul originar de dobândire a drepturilor reale cu privire la un bun,prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.Uzucapiunea de 10-20 ani are efect achizitiv prin posesie de bună credință și cu un just titlu.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar în copii xerox înscrisuri.
La data de 11 februarie 2013 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat în baza art.244 pct.1 C.pr.civ.suspendarea cauzei până la soluționarea acțiunii ce face obiectul dosarului nr.1560/329/2012 al Judecătoriei TM și care are ca obiect constatare nulitate titlu de proprietate nr.300194 din 7 august 2002; pe fond să se respingă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta CE în calitate de procurator al numitului CC.
În motivare arată că reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiunea de 10 până la 20 ani dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,2860 ha.teren extravilan situat în comuna I,județul T,parcela 7,tarlaua 19/1 cu vecinătățile: N-CF,S-SD,E-Drum agricol,V-CI. Același drept încearcă să și îl realizeze prin acțiunea de constatare a nulității titlului de proprietate nr.300194 din 7 august 2002 solicitând radierea din acest titlu de proprietate a autorului său CI ,și în felul acesta, suprafața de 0,2860 ha.să revină reclamantului CC și CC.
Pârâta consideră că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.244 pct.1 Cod procedură civilă în sensul că prin ambele cereri reclamantul a solicitat realizarea de fapt a acelui drept.Arată că prin aplicarea legii speciale(Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare)a solicitat suspendarea acțiunii până la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului 1560/2012.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele:
Pentru a punea invoca uzucapiunea de 10 până la 20 de ani trebuie îndeplinite două condiții: posesia să se întemeieze pe un just titlu sau după exprimarea art.1895 cod civil pe o justă cauză; posesia să fie de bună credință.Art.1897 Cod civil definește justul titlu ca fiind orice titlu translativ de proprietate ,precum vânzarea,schimbul etc.
Arată că titlul provine de la altcineva decât adevăratul proprietar ,pentru că dacă el ar proveni de la adevăratul proprietar ar fi suficient prin el însuși să ducă la dobândirea proprietății.
Precizează că reclamantul nu face dovada deținerii unui just titlu în sensul celor menționate.
Pârâta CM arată că prin sentința civilă nr.1776 din 21 decembrie 2011 pronunțată în dosar nr.2188/329/2011 al Judecătoriei TM,face dovada că suprafața de 0,2860 ha.solicitată de reclamant este proprietatea exclusivă a sa.Sentința civilă este definitivă și irevocabilă.Nefiind îndeplinită condiția justului titlu,cea de-a două condiție respectiv,posesia de bună credință este neutilă cauzei pentru temeinicia acțiunii formulată de reclamant.
În susținere a depus la dosar în copii xerox înscrisuri.
La data de 11 februarie 2013 instanța a dispus suspendarea judecării cauzei din rol în baza art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ.,care prevede că instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei atârnă în totul sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți,avându-se în vedere că pe rolul acestei instanțe se află înregistrată cauza civilă nr.1560/329/2012 având ca obiect fondu funciar privind părțile CC, CM ș.a.
La data de 21 februarie 2013 prin biroul registratură arhivă reclamantul CC prin procurator CE a depus cerere formulată în scris prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol.A atașat cererii încheiere din data de 18 mai 1994, tabel nominal eliberat de Primăria comunei I.
Prin încheierea din data de 25 februarie 2013 instanța a respins ca nefondată cererea de repunere pe rol a cauzei civile nr.3331/329/2012 formulată de petenta reclamantă CE.
În cauză s-au atașat dosarul civil nr.1560/329/2012 al Judecătoriei TM.
Prin sentința civilă nr.1165 din 19 decembrie 2013, Judecătoria TM a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul CC, prin procurator CE, împotriva pârâtei CM.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr.300194/07.08.2002 eliberat de CJ T s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2,200 ha teren arabil extravilan situat în comuna I, județul T pentru CI-autorul pârâtei CM, CE, II, AF, reclamantul CC, ME și CC .
Defunctul CI- autorul pârâtei CM ,CE, II, AF, reclamantul CC, ME și CC sunt frați, iar prin sentința civilă nr.1776/21 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria TM definitivă prin respingerea recursului s-a admis acțiunea civilă de partaj judiciar și s-a omologat raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar CL dispunându-se ieșirea din indiviziune și atribuirea către părți a bunului imobil teren arabil extravilan situate comuna I,județul T conform variantei a 3-a din suplimentul la raportul de expertiză astfel încât pârâtei CM i s-a atribuit în deplină proprietate suprafața de 0,2860 ha.situat în tarlaua 19/1 Parcela 7 în comuna I,sat M,județul T,având vecinătățile:N-CF, S-SD,E-drum agricol,V-CI asupra căreia reclamantul CC solicită să i se constate dreptul de proprietate dobândit prin uzucapiune.
Prin procesul verbal de punere în posesie nr.247/1991 eliberat de Comisia Locală de Fond Funciar I în vederea emiterii titlului de proprietate au fost puși în proprietate CI, CE, II, AF, CC, ME și CC.
Din certificatul de moștenitor nr.529/1978 rezultă că s-a dezbătut succesiunea defunctului CC iar ca moștenitori legali au rămas: CE-fiu,CI-tatăl pârâtei-fiu și AF,II,ME,CC și reclamantul CC cu cota legală de 1/7 fiind străină de succesiune CM-soție supraviețuitoare.
Prin titlul de proprietate nr.0300049 din 10 septembrie 1996 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor T defunctului CI-tatăl pârâtei CM i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3,41 ha.situată în comuna I,sat M,județul T.
Prin titlul de proprietate nr.300280 din 26 noiembrie 2002 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor T pentru CE fratele reclamantului în calitate de moștenitor al defunctei CM s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,25 ha.situat în comuna I,sat M,județul T.
Din declarația autentificată sub nr.905 din 18 mai 2012 de BNP-RM dată de ME rezultă că aceasta nu are nici o pretenție în privința dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în suprafață totală de 2,20 ha.situate pe raza comunei I,județul T,care fac obiectul titlului de proprietate nr.300194 din 7 august 2002,emis în mod eronat de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor T,pe numele tuturor celor șapte moștenitori ai defunctului CC și că la data de 18 mai 1994 au dat declarații de renunțare la aceste drepturi,atât ME cât și fratele său CI,tatăl pârâtei precum și surorile sale AF și II,declarațiile fiind înregistrate la Consiliul Local al comunei I la data de 18 mai 1994,redactate și semnate în prezența tuturor celor 7 frați în fața secretarului PV.
Aceste declarații de renunțare le-au dat întrucât semnatarii acelor declarații precum și fratele lor CE,au primit cotele părți ce li se cuveneau din succesiune,de câte 1/7 (o șeptime)potrivit certificatului de moștenitor emis de pe urma defunctului -CC-tatăl acestora,din totalul de 8,70 ha.care a aparținut acestuia,sub forma titlurilor de proprietate emise separate pe numele fiecăruia dintre ei, rămânând pentru cei doi frați CC și CC suprafața de 2,20 ha.corespunzător cotelor lor succesorale de 1/7, respectiv suprafața de 1,10 ha.pentru fiecare,aceste suprafețe făcând obiectul titlului de proprietate menționat.
Prin sentința civilă nr.449 din 5 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria TM definitivă prin respingerea recursului s-a respins ca nefondată acțiunea civilă fond funciar prin care reclamantul CC și DFV au chemat în judecată pe pârâtele Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor T, și Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor I, precum și pe pârâții CM,CE,II,ME și AA solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să se anuleze titlul de proprietate nr.300194 din 7.08.2002 emis în mod eronat de către Comisia Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și să fie obligate pârâtele Comisii de Fond Funciar să emită separat titluri de proprietate pentru terenurile repartizate după învoiala celor doi frați ,tabelul anexat la titlul de proprietate pentru CC și respectiv pentru DFV-iul autoarei CC.
S-a reținut că prin titlul de proprietate nr.300194 din 7.08.2002 CI, CE, II, AF, CC, ME și CC, au primit în proprietate suprafața de 2 ha și 2000 mp. teren extravilan pe raza comunei I, județul T.
Din "Tabelul Nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați care au solicitat stabilirea dreptului de proprietate";, instanța reține că CM- autoare pentru CI, CE II, AF, CC, ME și CC, a adus în CAP 3,56 ha teren.
Pentru reconstituirea dreptului de proprietate au formulat cerere CI, CE, II, AF, CC, ME și CC, în calitate de fii și fiice ai lui CC și CM.
S-a reținut, astfel, că eliberarea titlului de proprietate nr.300194 din 7.08.2002 s -a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 18/1991 pe numele moștenitorilor care au făcut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Față de probele administrate a reținut că pentru suprafața de 0,2860 ha teren, situat în sola 19/1, parcela 7, sat M, județul T, a fost întocmit procesul de punere în posesie nr.247/1991 fiind emis titlul de proprietate nr. 300194/7.08.2002 pentru suprafața de 2,20 ha teren în care este inclusă și suprafața de 0, 2860 ha.
A mai reținut că terenul în privința căruia pretinde reclamantul că a dobândit drept de proprietate pe calea uzucapiunii, a fost atribuit pârâtei, prin sentința civilă nr. 1776 din 21 decembrie 2011, urmare a partajului succesoral.
A apreciat, prima instanță că termenul prescripției achizitive nu s -a împlinit, în speță, respectiv, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1895 ș. urm. Cod Civil, respectiv art. 1846- 1847 Cod Civil.
Ca atare și capătul de cerere având ca obiect revendicarea, a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurentul - reclamant CC, prin procurator CE, acesta criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat recurentul - reclamant că în mod greșit, prima instanță a respins capătul de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,2860 ha, pe calea uzucapiunii de 10-20 ani.
Sub acest aspect, a motivat că prima instanță a ignorat înscrisurile aflate la dosar, respectiv, încheierea notarială nr. 438 /18.05.1994, declarațiile notariale nr. 905/18.05.2012 și 1812/8.11.2011, precum și chitanța încheiată între recurentul - reclamant și numitul II pentru lucrarea terenului în litigiu.
A susținut că a făcut dovada existenței a unui just titlu și că a posedat, cu bună - credință în timpul fixat de lege.
A mai motivat că, în mod greșit prima instanță a avut în vedere sentința civilă nr. 449/5.04.2013 potrivit căreia reconstituirea dreptului de proprietate s -a făcut pe numele celor 7 frați, în calitate de moștenitori ai defunctei CM, întrucât potrivit încheierii notariale nr. 438/18.05.1994, aceasta nu a adus teren în C.A.P.
În același sens, a mai arătat că prin titlul de proprietate nr. 300194/7.082002, în mod eronat s -a reconstituit drept de proprietate tuturor celor 7 frați, contrar certificatului de moștenitor 529/78 și a încheierii nr. 438/1994.
În fine, a motivat că, în mod greșit prima instanță a reținut numai declarația martorului PT, înlăturându-le pe celelalte.
În drept, recursul va fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.
În dovedirea recursului, recurentul - reclamant a depus înscrisuri.
Intimata-pârâtă CM a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La rândul său, a depus înscrisuri.
La data de 11 aprilie 2014, recurentul - reclamant a depus precizări ale motivelor de recurs, precum și concluzii scrise, însoțite de înscrisuri, la data de 7 mai 2014 și 13 mai 2014.
Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii, constată recursul nefondat .
Din interpretarea dispozițiilor art.1895 raportat la art. 1897-1898 Cod Civil Vechi rezultă că pentru dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de 10-20 de ani, este necesar ca posesia să se întemeieze pe un just titlu, posesia să fie de bună - credință și să fi fost exercitată în timpul prevăzut de lege.
În ce privește just titlu, acesta trebuie să fie orice titlu translativ de proprietate, esențial fiind ca acest titlu să provină de la altcineva decât adevăratul proprietar.
Prin acțiunea introductivă, recurentul - reclamant a invocat drept just titlu certificatul de moștenitor nr. 529/1978 și procesul - verbal de punere în posesie nr. 247 /1991.
Or, certificatul de moștenitor nr. 529/1978 nu poate fi invocat ca just titlu pentru a opera uzucapiunea de 10 până la 20 de ani întrucât nu constituie titlu de proprietate ci doar confirmă calitatea de moștenitor și întinderea drepturilor succesorale.
De asemenea, procesul - verbal de punere în posesie nr. 247 /1991 (f. 30 Dosar fond), emis în baza Legii nr. 18/ 19991 nu este un titlu translativ de proprietate și, ca atare, nici just titlu pentru dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii.
Mai mult decât atât, recurentului - reclamant i s-a reconstituit drept de proprietate, conform Legii nr. 18/ 1991, în indiviziune, pentru suprafața totală de 2,2000 ha teren, în care este inclusă și suprafața în litigiu de 0,2860 ha teren.
Or, existența titlului de proprietate nr. 300194/7.08.2002 (f. 39 Dosar fond) privind suprafața totală de 2,2000 ha teren, exclude dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de 10- 20 de ani.
Totodată, nici înscrisurile invocate în recurs: declarațiile autentificate sub nr. 438/18.05.1994, 905/18.05.2012 și 1812/ 8. 11. 2011 și chitanța încheiată între recurentul- reclamant și numitul II, nu reprezintă just titlu potrivit art. 1897 Cod Civil Vechi.
Astfel, prin încheierea din data de 18.05.1994 dată în dosarul succesoral nr. 438/1994(f.33) s-au stabilit moștenitorii defunctei CM, printre care și recurentul - reclamant, iar declarațiile autentificate sub nr. 905/18.05. 2012 și 1812/8. 11. 2011 sunt declarații prin care numiții CE și ME precizează că nu au pretenții cu privire la suprafața de 2,20 ha teren.
Or, aceste înscrisuri nu îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate just titlu : nu sunt titluri translative de proprietate, nu emană de la alte persoane decât adevărații proprietari, așa încât nu pot fi invocate, în cauză.
La fel, nici chitanța încheiată de recurentul - reclamant cu numitul II) privind lucrarea terenului nu o constituie just titlu în sensul art. 1897 Cod Civil.
Cum condițiile pentru aplicarea uzucapiunii trebuie îndeplinite cumulativ, reținând că nu este îndeplinită cerința justului titlu, nu se mai justifică analizarea celorlalte condiții.
În ce privește sentința civilă nr. 449 din 5.04.2013 a Judecătoriei TM, rămasă irevocabilă, s -a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de recurentul - reclamant inclusiv în contradictoriu cu intimata - pârâtă având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 300194/7.08. 2002. S-a reținut că, în mod corect, titlul de proprietate a fost emis pe numele tuturor moștenitorilor defuncților CC și CM, moștenitori care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Această hotărâre judecătorească se bucură de prezumția puterii lucrului judecat, ceea ce nu mai permite readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.
Ca atare, susținerile recurentului - reclamant privitoare la nelegalitatea titlului de proprietate pentru aceleași motive analizate prin sentința civilă nr. 449/ 5.04.2013, nu pot fi primite întrucât s-ar încălca prezumția puterii lucrului judecat, respectiv, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În fine, nefondat este și ultimul motiv de recurs, din considerentele sentinței atacate rezultând că prima instanță a analizat și declarațiile martorelor CM și MȘ, nu numai declarația martorului PT.
În ce privește celelalte susțineri din cererea depusă la data de 11.04.2014, din concluziile scrise depuse la data de 7.05. 2014 acestea reprezintă critici noi, formulate după împlinirea termenului prevăzut de art.303 alin( 1) Cod Procedură Civilă, așa încât nu se justifică analizarea acestora.
Cu atât mai mult, susținerile din concluziile scrise nu pot fi reținute fiind depuse după pronunțare.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← CONTESTATIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare | CONTESTATIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
