Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 501 din data de 30.01.2013
Cu cererea înregistrată la nr. ../20.11.2012, R. D. A a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare întocmite de BEJ C. C.Drobeta Tr.Severin, solicitând anularea lor prin sentințe ce se va pronunța în contradictoriu cu intimatele SC S. C. SRL BUCUREȘTI și SC I. C.SRL, cu sediul în municipiul Ploiești,
În motivarea contestației la executare, contestatoarea arată că prin adresa nr. 746 E/7.11.2012 a fost somată ca în termen de o zi să achite suma de 86.370,55 lei, executarea făcându-se la stăruința intimatei SC S. C. SRL, în calitate de cesionară a BCR .
Precizează că în baza contractelor de credit bancar și de fideiusiune, ambele cu nr. 108/15727/11.12.2008 are calitatea de fidejusor pentru împrumutul in cuantum de 50.000 lei, cu termen de scadență de 6 luni.
Apreciază că SC S. C. SRL, nu este îndreptățită să solicite executarea silită împotriva ei întrucât contractul de cesiune incheiat cu BCR București nu-i este opozabil pentru că nu i-a fost comunicat și nu a fost acceptată de ea.
Pentru că nu au fost îndeplinite formalitățile prevăzute de lege pentru opozabilitate, intimata nu putea solicita executarea silită .
În al doilea rând contestatoarea debitoare arată că potrivit contractului de fideiusiune nu este obligată să îndeplinească obligația debitorului decât în condițiile în care acesta nu le execută.
Ori, creditorul contractului de împrumut, respectiv BCA și ulterior SC S. C.SRL, aveau obligația să introducă acțiunea împotriva debitorului principal, în termen de 6 luni de la scadență .
Ori, deși debitorul principal dispune de bunuri imobile care pot fi urmărite și valorificare în scopul recuperării creanței, cele două intimate nu au făcut nici un demers in acest sens.
În al treilea rând, solicită instanței să constate că executarea silită este prescrisă întrucât creditorul nu a introdus acțiunea împotriva debitorului principal, in termen de 6 luni de la scadență.
În drept invocă disp.art.399 al.1,2 CPC, 493 al.1 CPC, art.1652, 1662 C.civ./1864.
În dovedirea contestației al executare a atașat somația nr. 746 E/7.11.2012, contractul de credit nr.108/15727/11.12.2008.
BEJ C. C. Tr. Severin a înaintat în copie dosarul de executare silită nr. 746 E/2012, creditoare SC S. C. SRL, în calitate de cesionară a BCR, debitori R. D. A. și SC I. C. RL.
Intimatele SC S. C. SRL și I. C.SRL nu au formulat întâmpinare și nu au solicitat probe in apărare.
Examinând probele administrate in cauză, instanța reține că banca Comercială Romania SA București,a incheiat cu intima ta SC I. C.SRL Ploiești contractul de credit nr.108/15727/11.12.2008, prin care i-a acordat un împrumut în sumă de 50.000 lei iar conform art 3.1. durata contractului a fost stabilită la 6 luni , iar conform art.7.1. s-a convenit că acest credit va fi rambursat într-o singură rată scadența fiind fixată la 5.06.2009.
Pe de altă parte, prin contractul d e fideiusiune nr.108/15727/11.12.2008 încheiat cu BCR SA București, Radu Doina Anuța , în calitate de fideiusor a garantat restituirea creditului de 50.000 lei , a dobânzilor și comisioanelor precum și a altor speze și cheltuieli, așa cum acestea sunt prevăzute în contractul de credit incheiat cu SC I.C.SRL.
In contractul de fideiusiune părțile au inserat la pct.1 clauza prin care R.D.A. renunță la beneficiul diviziunii și discuțiunii și se obligă în mod solidar cu debitorul să garanteze in favoarea băncii creditul plus dobânzile, comisioanele și alte speze și cheltuieli prevăzute în contractul de credit precum și clauza că fideiusorul se angajează să plătească băncii orice sumă datorată și neachitată de debitorul principal.
Pe de altă parte, instanța constată că prin contractul de cesiune de creanță nr. 1336/22.10.2010 incheiat între BCR SA București, în calitate de cedent și SC S.C. SRL, în calitate de cesionar, cedentul, care deținea un portofoliu de creanță rezultate din contractele de credit incheiate cu persoane juridice, printre care și cu SC I. C. SRL Ploiești a cedat cesionarului aceste creanțe, precizând în art.2.3 din contract că părțile confirmă că transferul creanțelor cedate este o cesiune de creanță în conformitate cu prevederile art. 1391 și urm. C.civ./1864.
Pentru că debitorul principal SC I. C. SRL a nu a achitat debitul , cu adresa nr.3318/21.09.2012, creditoarea SC S. C. SRL, a notificat-o pe R.D. A., în calitate de fidejusor, ca în termen de 5 zile de la primirea notificării să-i achite suma de 86370,55 lei .
Având în vedere că nici creditorul principal și nici fideiusorul nu a achitat debitorul SC S. C. SRL , cu adresa nr.3319/21.09.2012, a solicitat BEJ C. C. să pună în executare silită atât contractul de credit cât și contractul de fideiusiune în vederea recuperării creanței în sumă de 86.370,55 lei de la debitorul principal SC S.C. SRL și de la fidejusor .
Prin incheierea din 8.10.2012, pronunțată în dosarul nr. 5701/207/2012, conform dispozițiilor art. 373/1 CPC, Judecătoria Caracal a admis cererea BEJ C.C. și a încuviințat executarea silită a celor două titluri executorii respectiv a contractului de credit nr.108/15727/11.12.2008 și a contractului de fideiusiune nr.108/15727/11.12.2008.
Ulterior, Bej C.C. somează pe contestatoarea debitoare din prezenta cauză , R. D. A.cu adresa nr. 746/E/7.11.2011, să achite suma de 86.370,55 lei plus dobânzile și comisioanele precum și suma de 7953 lei reprezentând cheltuieli și onorariu executor judecătoresc , la somație fiind atașate procesul verbal privind cheltuielile de executare din 7.11.2012 și titlul executoriu.
Instanța s e va pronunța asupra celor două excepții procesuale absolute și dirimante privind prescripția executării silite și cea a beneficiului de discuțiune ridicate de contestatoarea debitoare, având în vedere dispozițiile art. 137 CPC pentru că fac de prisos soluționarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește excepția prescripției executării silite. Instanța constată că este întemeiată.
Astfel, potrivit art.399 al.1 CPC împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare s e poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În același timp, potrivit art. 400 al.1 CPC contestația se introduce la instanța de executare iar potrivit prevederilor art. 405 dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani dacă legea nu prevede altfel iar potrivit alin.2 termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul dea cere executarea silită.
În raport de aceste prevederi legale, instanța constată că dreptul de a cere executarea silită de către SC S. C. SRL București a contractului de credit și a contractului de fideiusiune, care constituie titlul executoriu și împotriva fideiusorului R.D.A., s-a născut la data când părțile au convenit data scadenței rambursării creditului de 50.000 lei respectiv la data de 5.06.2009, ca și în cazul cedentului de la care a dobândit creanța, deoarece cesiunea de creanță transferă cesionatului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată precum și drepturile de garanței și toate celelalte accesorii ale creanței cedate, deci inclusiv dreptul de a cere executarea silită.
Ca atare, de la data scadenței rambursării creditului respectiv 5.06.2009 curgea termenul de 3 ani pentru ca să se solicite de către cesionar executarea silită a celor două titluri executorii inclusiv împotriva fideiusorului și fiind stabilit pe ani se împlinește în ziua corespunzătoare din ultimul an respectiv , 5.06.2012.
Ori, creditoarea a formulat cerere de executare silită către BEJ C.C. la 21.09.2012 iar acesta a somat contestatoarea debitoare, la 7.11.2012 deci după expirarea termenului de 3 ani prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente instanța urmează să admită excepția prescripției executării silite și să constate prescrisă executarea silită a celor două titluri executorii, contract de credit și contract de fideiusiune nr. 108/15727/11.12.2008 si să anuleze formele de executare întocmite de BEJ C.C. in dosarul de executare 746/E/2012,
În ceea ce privește excepția beneficiului de discuțiune, instanța constată că este neîntemeiată.
Într-adevăr este de principiu că potrivit art. 1633 C.civ./1864, aplicabile în cauză, potrivit art. 6 alin 2 NCC și art. 3 din Lg.71/2011, în caz de neexecutare din partea debitorului creditorul poate să urmărească direct pe fideiusor, pentru executarea creanței, fără ca această urmărire să fie condiționată de o prealabilă urmărire a debitorului principal , dar pentru că obligația fideiusorului este o obligație accesorie, subsidiară, din această situație decurge posibilitatea pentru acesta de a invoca unele excepții printre care și excepția beneficiului de discuțiune.
Beneficiul de discuțiune este o facultate pe care legea o conferă fideiusorului de a cere creditorului, care s-a îndreptat cu executarea silită împotriva sa, să urmărească mai întâi bunurile debitorului și numai după aceea, dacă nu va fi îndestulat să-l urmărească pe el, facultate ce rezultă din dispozițiile art. 1662 și art. 1663 C.civ./1864.
Spre a fi admisă această excepție ce cer întrunite a numite condiții care rezultă din analiza prevederilor art.1663 - 1665 C.civ./1864 , printre care se numără și aceea ca fideiusorul să nu fi renunțat la acest beneficiu ori să nu se fi obligat solidar cu debitorul principal .
Așa cum rezultă din contractul de fideiusiune nr.108/15727/11.12.2008, fideiusorul R. D. A. a renunțat și al beneficiul discuțiunii și s-a obligat, în mod solidar cu debitorul să garanteze restituirea creditului.
În acest caz sunt aplicabile regulile de la obligațiile solidare.
În speță, fiind vorba, de aceea, de o solidaritate pasivă, potrivit art. 1039 C.civ./1864 creditorul era îndreptățit să constrângă fie debitorul principal, fie fideiusorul să achite întreaga creanță.
Prin urmare, clauza inserată de părți în contractul de fideiusiune are putere d de lege între părțile contractante conform art. 1169/1964 și de aceea respectarea ei este obligatorie părților .
Pentru aceste considerente instanța urmează să respingă excepția beneficiului de discuțiune invocat de contestatoare.
Postat la 28.02.2013
| ← Contracte. Pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de... | Ordonanţă, familie-stabilire locuinţă minor. Jurisprudență... → |
|---|
