Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Decizie nr. 591/A din data de 13.10.2014
(Tribunalul Mehedinți - d.c. 591/A/13.10.2014)
Prin contestația la executare formulată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin în data de 24.12.2013 , contestatorii C. N.V.și C. I. in contradictoriu cu intimata SC O. F. ZRT au solicitat în temeiul art. 711 alin. 3, art. 632 și 638 C.proc.civ. anularea încheierii pronunțată în camera de consiliu în data de 11.12.2013 de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. 16033/225/2013 prin care s-a dispus încuviințarea executării silite a contractului de credit nr. C224/110/ro1123/27.11.2009 emis de OTP B. România și a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1651/27.11.2009 la BNP I.Ș., încheiere dată fără îndeplinirea condițiilor legale; totodată, în temeiul art. 711-719 C.proc.civ. a solicitat anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosar nr. 641/2013 al BEJ I. T., suspendarea executării silite, reducerea cheltuielilor de executare, respectiv onorariu de executor și onorariu de avocat în faza de executare și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorii au precizat că în dosarul nr. 16033/22/2013 BEJ I. T. a solicitat încuviințarea executării silite a contractului de credit nr. C224/110/ro1123/27.11.2009 emis de OTP B. România și a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1651/27.11.2009 la BNP I. Ș. prin executare mobiliară.
Conform art. 632 C.proc.civ. executarea silită se poate face numai în temeiul unui titlu executoriu.
Au mai arătat contestatorii că ei nu sunt părți în contractul de credit, ca urmare nu au calitatea de debitori în speță, fiind doar garanți ipotecari, așa cum rezultă din contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1651/27.11.2009 la BNP I. Ș.. Ca urmare, contestatorii au apreciat că nu pot fi executați silit pe cale mobiliară, nu reprezintă un titlu executoriu conform art. 632 C.proc.civ.
În plus au învederat că încheierea de încuviințare a executării silite conține multe erori materiale, în sensul că în ea figurează BEJ I., cât și BEJ G.G. C., considerentele neconcordând cu dispozitivul.
Referitor la anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosar nr. 641/2013 al BEJ I. D. T. contestatorii au arătat că executarea mobiliară este făcută de OTP B. România , iar din somația atacată rezultă că cererea de executare silită adresată BEJ este făcută de OTP F.ZRT. Ori este evident că numai creditoarea care a cerut executorului să pună în executare titlul.
S-a solicitat și suspendarea executării silite arătându-se că semnarea contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1651/27.11.2009 de BNP I.Ș. în favoarea creditoarei OTP B. România s-a făcut numai ca urmare a infracțiunii de înșelăciune săvârșite de D. V., condamnată în mod definitiv la pedeapsa închisorii prin sentința penală nr. 2522/2012 și decizia penală nr. 702/2013, ambele pronunțate în dosarul nr. 10375/225/2012.
De asemenea, s-a precizat că instanța poate micșora onorariile executorului ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită și este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de la finalitatea sa firească.
În dovedire, contestatorii au depus, în copie conform cu originalul, decizia penală nr. 702/01.04.2013, contract de ipotecă autentificat sub nr. 1651/27.11.2009, sentința penală nr. 2522/28.11.2012 și acte execuționale din dosarul nr. 641/2013 al BEJ I.D. T.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1000 lei.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză în termenul legal de 25 zile.
Prin încheierea de ședință din data de 26.02.2014 instanța a respins cererea de suspendare a executării silite pentru nedepunerea de către contestatori a cauțiunii în cuantum de 6514,47 lei.
La solicitarea instanței, BEJ I. D. T. a înaintat o copie conform cu originalul a dosarului execuțional nr. 641/E/2013.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă apelului, a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorii C. N. V. și C. I., în contradictoriu cu intimata SC O. ZRT; a fost anulată parțial încheierea pronunțată în camera de consiliu în ședința din 11.12.2013 în dosar nr. 16033/225/2013 de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în ceea ce privește încuviințarea urmăririi silite mobiliare și prin poprire față de contestatorii C. N. și C. I., au fost menținute actele de executare efectuate de BEJ .I. D. T. în dosar nr. 641/E/2013; a fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data credit de 27.11.2009 numita D.V. L. a contractat un împrumut de la OTP B. România SA încheindu-se contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu potecă pentru persoane fizice nr. C2204/110/101123.
La aceeași dată, 27.11.2009 a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1651 de BNP I. Ș. prin care C. N. V. și C. I. au garantat creditul de 32.000 euro ce a făcut obiectul contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu potecă pentru persoane fizice nr. C2204/110/101123 cu imobilul situat în mun. Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți.
Întrucât debitoarea D. V.L. nu a achitat ratele lunare, întreg creditul a fost declarat exigibil anticipat, iar la data de 30.05.2012 OTP B. România SA a cedat debitul către OTP F. ZRT, iar la data de 11.12.2013, în urma cererii formulate de BEJ I. T. prin încheiere în camera de consiliu a dispus încuviințarea executării silite a contractului de credit nr. C2204/110/101123/27.11.2009 emis de OTP Bank România SA și a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1651/27.11.2009 de BNP I.. Ș., pentru recuperarea sumei de 40.766,25 euro, prin urmărirea bunurilor mobile și poprire, față de debitorii D. V. L., C. N. V.și C. I..
Referitor la primul petit al contestației la executare, instanța l-a apreciat ca întemeiat, motiv pentru care a anulat încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. 16033/225/2013 în ceea ce-i privește pe contestatorii C. N. V. și C.I..
S-a constatat astfel că aceștia au garantat creditul contractat de D. V.L. cu imobilul proprietate personală, astfel încât aceștia pot fi executați silit de către OTP B.România SA, însă numai prin modalitatea urmăririi silite imobiliare, nu și prin urmărire mobiliară sau prin poprire.
Întrucât contestatorii nu sunt părți în contractul de credit nr. C2204/110/101123/27.11.2009 încheiat între OTP B. România SA și D. V. L., în mod greșit s-a dispus încuviințarea executării silite mobiliare și prin poprire față de aceștia.
Referitor la petitul privind anularea actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 641/E/2013 instanța a constatat că la aceeași dată 11.12.2013 Judecătoria Craiova a dispus încuviințarea executării silite a contractului de credit și a contractului de ipotecă față de contestatori. Ori, actele de executare efectuate ulterior față de toate părțile au la bază încheierea de încuviințare a Judecătoriei Craiova ce nu a făcut obiectul contestării prezentei cauze.
Pentru aceste motive, instanța a menținut actele de executare efectuate în dosarul nr. 16033/225/2013 de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în ceea ce privește executarea silită imobiliară.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța a reținut că potrivit Ordinului nr. 2550/C/14.11.2006 astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2561/C/2012, pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6300 lei, plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite. De asemenea, conform art.39 alin.1 lit. d) din Legea nr.188/2000 a fost modificat prin OUG nr.144/2007, pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Cum debitul pus în executare este de 401.766,25 euro, instanța a reținut că executorul a stabilit onorariu fără a depăși limita maximă prevăzută de Ordinul nr. 2561/C/2012, astfel că nu îl va reduce.
Față de soluția de admitere în parte a contestației, instanța a obligat intimata la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat având în vedere chitanța nr. 10/14.05.2014.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel părțile, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel apelanții contestatori C. N. V.și C. I. au susținut că au garantat cu ipotecă în baza contractului de ipoteca autentificat sub nr. 1651/27.11.2009 de BNP I. Ș. asupra imobilului lor, situat în Drobeta Turnu Severin, creditul ( conform contractului nr.C224/ll0/rol 123/27.11.2009 ) emis de OTP B. România în favoarea numitei D. V. L..
Urmare a neachitării de către debitoare a sumei datorate, împotriva lor s-a demarat executarea silita, însă într-o maniera nelegala, astfel încât au formulat contestație la executare solicitând atât anularea încheierii dată în camera de consiliu in 11.12.2013 de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. 16033/225/2013, prin care s-a dispus încuviințarea executării silite a contractului de credit nr.C224/ll0/rol 123/27.11.2009 emis de OTP B.România și a contractului de ipoteca autentificat sub nr. 1651/27.11.2009 la BNP I. Ș., ca fiind dată fără îndeplinirea condițiilor legale, cât si anularea tuturor formelor de executare întocmite in mod nelegal in dosarul de executare nr.641/2013 al B.E.J.I. D. T..
Instanța de fond a admis în parte contestația lor, anulând parțial încheierea dată în camera de consiliu în data de 11.12.2013 de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. 16033/225/2013, în ceea ce privește urmărirea silita mobiliara și prin poprire,însă a menținut actele de executare efectuate de executor in dosar nr. 641/E/2013.
Au susținut că actelor de executare efectuate de executor in dosar nr. 641 /E/2013.sunt nelegale, câtă vreme prin somațiile care le-au fost comunicate sunt informați că împotriva lor se desfășoară executarea silită mobiliara și prin poprire, deși nu sunt debitori, ci doar garanți ipotecari, contractul de credit - singurul care poate fi executat și pe cale mobiliara ori poprire - nu reprezintă pentru ei un titlu executoriu conform art. 632 NCPC; împotriva lor nu se poate demara deci executarea silita mobiliara ori poprirea, putându-se doar solicita executarea garanției reale.
Este evident ca odată ce se anulează încuviințarea executării silite mobiliare și prin poprire împotriva lor, pe cale de consecința, actele de executare mobiliara și prin poprire nu pot subzista, ele decurgând, fiind făcute doar în temeiul încuviințării executării silite ce a fost anulată.
Ca urmare, din punct de vedere formal, soluția este greșita, în cauza impunându-se și anularea actelor de executare, ca o consecința a anularii încuviințării executării silite.
În plus, instanța de fond nu a observat că deși cererea de încuviințare a executării silite a contractului de credit nr.C224/l 1 O/rol 123/27.11.2009 emis de OTP B. România și a contractului de ipoteca autentificat sub nr. 1651/27.11.2009 la BNP I. Ș. prin executare mobiliara este făcuta de OTP B. România, din somația atacată rezultă că cererea de executare adresata BEJ este făcută de "creditoarea"; OTP F. ZRT . Ori, este evident ca numai creditoarea care a cerut executorului să pună în executare titlul, și anume OTP F.ZRT putea sa figureze în încheierea de încuviințare a executării silite .
Au arătat că între ei și așa-zisa creditoare OTP F. ZRT nu exista nicio relație contractuala, ei semnând contractul de ipoteca în favoarea OTP B.România, aceasta este în realitate și singurul creditor ce poate demara legal executarea silita împotriva lor.
În speță, OTP F. ZRT nu are calitatea de creditor împotriva lor, ca urmare, instanței i s-a solicitat încuviințarea executării silite de către creditoarea reala, OTP B.România și ulterior, în mod nelegal, B.E.J. a întocmit somația la cererea ,,creditoarei" OTP F. ZRT
Întrucât creditoarea la cererea căreia se obține încuviințarea executării silite nu este aceeași cu creditoarea la cererea căreia se efectuează somația, actele de urmărire îndeplinite în cauză sunt nelegale , iar instanța de fond le-a menținut în mod nelegal, fără a înlătura in nici un fel susținerile lor.. Dimpotrivă, în considerente a reținut că OTP B. România a cedat creanța către OTP F. ZRT , în condițiile în care potrivit art.2358 NCC cesiunea se poate face numai cu înștiințarea debitorului, iar ei nu au fost înștiințați niciodată despre vreo cesiune de creanța . Astfel, nu se poate retine existenta unei cesiuni valide cu atât mai mult cu cat nici pârâtele nu o invocă și nu fac dovada acesteia în nici un fel.
Au precizat că toate cheltuielile din dosarul de executare sunt excesive față de volumul de munca depus de executor, și anume doar redactarea cererii de încuviințare a executării silite și expedierea către ei a somațiilor, dispozițiile art.541 NCPC fiind menite tocmai să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de la finalitatea sa firească.
Au susținut că greșit s-au aplicat dispozițiile art. 451-455 NCPC referitoare la cheltuielile de judecata, întrucât, deși acțiunea a fost admisa doar în parte, lor l-i s-a acordat doar parțial onorariul de avocat și nu le-a fost acordată deloc taxa de timbru care a fost substanțială. Au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la executare și sub aspectul anularii actele de executare efectuate în dosarul de executare, al reducerii cheltuielilor de executare și acordării cheltuielilor de judecata conform chitanțelor depuse.
Apelanta-intimată SC OTP F. ZRT a susținut în motivele de apel că a inițiat executarea silită prin toate formele permise de lege împotriva intimaților în baza creanței rezultate din Contractul de credit nr. C2204/110/101123/27.11.2009, executare încuviințată prin încheierea din data de 11.12.2013, pronunțata de Judecătoria Turnu Severin în dosarul nr. 16033/225/2013.
Aceștia au formulat contestație la executare prin care au negat calitatea SC OTP F. ZRT de creditor îndreptățit la începerea executării silite și au solicitat anularea încheierii de încuviințare menționate anterior, precum si a tuturor actelor de executare efectuate de BEJ I. D. T. în baza acesteia.
A menționat că prima instanța a pronunțat o hotărâre în parte nelegala si netemeinică, întrucât nu a procedat la diminuarea cheltuielilor de judecata solicitate de contestator, așa cum impun dispozițiile art. 453 din Codul de procedura civila în cazul în care acțiunea este admisă doar in parte.
Având ca reper premisa că "partea care pierde procesul"; suporta cheltuielile de judecată, fundamentul răspunderii civile pentru plata cheltuielilor de judecata stă în culpa părții dovedită prin căderea in pretenții.
Astfel, partea ale cărei pretenții sau apărări au fost admise în întregime are dreptul la restituirea tuturor cheltuielilor făcute efectiv. În acest sens, dispozițiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedura civila precizează ca partea care a pierdut procesul va fi obligata sa plătească părții care a câștigat cheltuielile de judecata, daca s-a făcut dovada existentei lor.
Dispozițiile alin. (2) ale aceleiași dispoziții impun totuși ca, în cazul admiterii parțiale ale pretențiilor care formează obiectul judecații, instanța să acorde părții care a câștigat procesul doar partea din cheltuielile de judecata corespunzătoare pretențiilor admise.
Aceasta reprezintă o măsura echitabila în condițiile în care partea căzută în pretenții nu are nicio culpă procesuală în ceea ce privește pretențiile reclamantului respinse de instanță ca neîntemeiate.
În speță, prima instanța a admis doar un capăt de cerere al contestației la executare formulate de C. N. și C I., iar soluția a fost pronunțata chiar la primul termen care a urmat comunicării către societate a cererii de chemare in judecata.
A menționat că nu se poate retine astfel rea-credință sau comportare neglijentă, întrucât, din evidentele societății nici nu rezulta să se fi întreprins acte de executare silita mobiliara sau prin poprire împotriva contestatorilor care sa justifice formularea unei contestații la executare.
A solicitat în temeiul disp. art. 480 C.pr.civilă diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată de 1.000 lei acordare de prima instanță contestatorilor.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și prima instanța, în scopul garantării creditului în sumă de 32000 euro acordat de către OTP B. Romania SA debitoarei D. V. L., contestatorii au consimțit, prin contractul autentificat sub nr.1651/27.11.2009(filele 23-25) să constituie în favoarea enunțatei bănci, ipotecă asupra imobilului proprietatea lor, situat în Drobeta Turnu Severin, exprimându-și chiar acordul(art.3.8) pentru executarea ipotecii în cazul în care debitoarea nu-și va onora obligațiile asumate față de bancă.
În primul rând este de evidențiat că, debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contractul de credit mai sus enunțat, situație ce a determinat banca să declare exigibilitatea anticipată a întregului credit acordat acesteia, cesionând totodată întreaga creanță avută împotriva debitoarei, către OTP F. ZRT( fila 30 dosar de executare).
Dispozițiile art. 1568 alin.1cod civil sunt în sensul că "cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată, inclusiv drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate";, prin urmare cesionarul, în speță OTP F. ZRT, are îndreptățirea de a urmări silit bunul imobil ipotecat, un astfel de drept fiind exercitat prin chiar formularea cererii de executare silită adresată BEJ I. D. T. la data de 02.12.2013, cerere prin care această creditoare a solicitat atât urmărirea debitoarei, cât și a garanților ipotecari.
Se reține totodată că, în raport de dispozițiile art. 1578 și 1581 din codul civil, cesiunea de creanță trebuie comunicată pentru opozabilitate debitorului cedat, respectiv fidejusorului, nu însă și garanților ipotecari față de care, cesionarul poate cere executarea ipotecii pe baza contractului de ipotecă, ce reprezintă titlu executoriu potrivit art.638 alin.1 pct.2 c.pr.civ și care i-a fost remis de către cedent la momentul încheierii cesiunii(1574 cod civil).
Este adevărat că, atât în cuprinsul încheierii date de executorul judecătoresc pentru înregistrarea cererii de executare, cât și în cererea de încuviințare a executării silitre pe care a adresat-o instanței de executare, acesta a înserat numele creditoarei care i s-a adresat cu cerere de executare ca fiind cedenta OTP B. Romania , iar o această denumire greșită a creditoarei a fost reluată în cuprinsul încheierii de încuviințare a executării silite din 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr.16033/225/2013, aceste erori însă, fiind unele materiale, nu pot atrage nulitatea actelor de executare astfel îndeplinite, putând fi îndreptate fie din oficiu, fie la cererea părții interesate.
Din cuprinsul dosarului de executare silită atașat prezentei contestații, rezultă de altfel că, ulterior încuviințării silite, numele creditoarei care a solicitat executarea silită, respectiv OTP F.ZRT a fost inserat corect de către executor în cuprinsul somațiilor emise.
Prima instanță a reținut într-adevăr că, în condițiile în care contestatorii sunt doar garanți ipotecari, încuviințarea executării silite față de aceștia se impunea a fi realizată doar în modalitatea de urmărire silită a bunului imobil ipotecat, pentru care creditoarea a justificat drept titlu executoriu contractul de ipotecă , iar nu și sub forma popririi, respectiv a urmăririi mobiliare,cum s-a dispus de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin încheierea din 11.12.2013, sub acest aspect fiind constatată nulitatea acesteia.
În acord cu critica apelanților, Tribunalul apreciază că, anularea încheierii de încuviințare a executării silite în ce privește stabilirea modalității de urmărire a bunurilor mobile și de poprire a veniturilor datorate de terți garanților ipotecari, ar atrage și anularea acelor acte de executare îndeplinite în acest sens.
În speță însă, somația mobiliară și cea de poprire aflate în dosarul de executare silită nr.641/E/2013 (filele 41, 43,44) au fost emise de către BEJ I. D. T. la data de 17.12.2013 în baza încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate de către o altă instanță, respectiv Judecătoria Craiova, la aceeași dată de 11.12.2013 în dosar nr. 40720/215/2013, iar această încheiere nu a fost supusă controlului judiciar în contestația pendinte.
Pe de altă parte este de evidențiat că, ulterior emiterii acestor somații, executorul a abandonat cele două modalități de executare mai sus enunțate, alegând procedura urmăririi silite a bunului ipotecat, respectiv a imobilului situat în Drobeta Tr.Severin, (filele 60,61 dosar BEJ).
Nici critica privitoare la cuantumul cheltuielilor de executare stabilit de către executor prin încheierile din 17.12.2014 și 28.02.2014( filele40 și 59 dosar de executare) cu titlu de onorariu de executor nu poate fi primită câtă vreme, aceste sume se încadrează în limitele stabilite prin Ordinul ministrului Justiției nr.2550/2006, iar procedura urmăririi silite a imobilului încetează la momentul predării titlurilor de creanță, astfel cum este reglementat prin art.885 c.pr.civ.
Și soluția dată de către prima instanță cererii accesorii privitoare la plata cheltuielilor de judecată, atacată pe calea apelului de către ambele părți, este una corectă, în acord cu dispozițiile art. 453 alin.1 și 2 c.pr.civ.
Astfel, Tribunalul constată că, în condițiile în care, criticile aduse executării silite au fost încuviințate parțial, intimata fiind în culpă procesuală în ce privește admiterea cererii de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite a Judecătoriei Tr.Severin, ea datorează cheltuieli de judecată, instanța având îndatorirea de a stabili măsura în care partea poate fi obligată la plata acestora( art.453 alin1 și 2 c.pr.civ), respectiv suma ce l-i se cuvine contestatorilor cu acest titlu și care trebuie să fie proporțională cu culpa procesuală a intimatei.
În concret se reține că, prin sentința ce face obiectul apelului, intimata a fost obligată la plata către contestatori a sumei 1000 lei cheltuieli de judecată, iar aceasta respectă proporționalitatea mai sus arătată, întrucât totalul cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de către contestatori a fost în cuantum de 2000l lei ( 1000 lei onorariu executor și 1000 lei taxă de timbru).
În temeiul considerentelor expuse și văzând dispozițiile art.480 alin.1 c.pr.civ, apelurile vor fi respinse ca nefondate.
| ← Daune morale. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri) | Daune morale şi daune materiale. Jurisprudență Chemare în... → |
|---|
