Daune morale. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 64 din data de 17.10.2014
(Tribunalul Mehedinți s.c. 64/17.10.2014)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr. 5029/225/2014, reclamantele PAD și CG au chemat în judecată pe pârâta SC AS IND. SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 euro daune morale.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că în anul 2011 pârâta a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București împotriva lor pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246,288 și 291 Cod penal, ele fiind angajate în cadrul RAAN Drobeta Turnu Severin, unde s-a organizat o licitație electronică pentru atribuirea unui contract privind furnizarea de rulmenți la care a intenționat să participe pârâta, că termenul final pentru depunerea ofertelor fiind 22.08.2011,pârâta depunând cu întârziere oferta sa de participare, pe care a și retras-o în ziua depunerii.
Aceasta a solicitat amânarea licitației și anularea procedurii de achiziție publică, ambele cereri fiind respinse de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, soluție menținută prin decizia nr.3626/2011 a Curții de Apel Craiova.
Prin rezoluția nr. 19068/P/2011 din 11.06.2013 Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București a dispus neînceperea urmării penale față de reclamante.
Împotriva acestei rezoluții pârâta a formulat plângere care, prin sentința penală nr.184 din 03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului I București, a fost respinsă, fiind menținută rezoluția parchetului.
Au arătat că solicită daune morale pentru comportamentul abuziv al pârâtei față ele prin tracasarea cu deplasări la București la organelor de urmărire penală, prin procurarea de documente pentru a-și dovedi nevinovăția, deși erau doar angajate ale RAAN, tracasare ce s-a soldat inclusiv cu lezarea de pârâta imaginii publice prin furnizarea către presa scrisă a unui material defăimător la adresa lor, deși sunt cunoscute în municipiu ca două persoane de bună - credință , profesioniste la locul de muncă.
În drept, au invocat disp. art. 194 c.pr. civ., art.1349 și următoarele cod civil, dispozițiile CEDO.
În dovedirea acțiunii, reclamantele au solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei. Au depus la dosar, rezoluția nr.19068/P/2011 din 11.06.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, extras de pe portalul Judecătoriei sectorului 1 București, practică judiciară și interogatoriu pentru pârâtă.
La data de 26.05.2014, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, întrucât pârâta are sediul în municipiul București. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
A atașat răspunsul la interogatoriul formulat de reclamante.
Prin sentința civilă nr. 2543/01.09.2014 Judecătoria Drobeta Turnu Severin admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, reținând următoarele:
Potrivit cererii de chemare în judecată suma pretinsă de reclamante este de 50.000 euro care echivalează cu o sumă mai mare de 200.000 lei, sumă până la care judecătoria este competentă să judece potrivit art.94 alin.1 lit.j c.pr.civ.
S-a apreciat suma pretinsă ca fiind sumă globală, făcând aplicarea art.100 c.pr.civ., ce reglementează situația mai multor reclamanți ce formulează pretenții proprii împotriva aceluiași pârât, dar invocând raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună.
În raport de suma pretinsă de reclamante, instanța a apreciat potrivit art.94 alin.1 lit.j c.pr.civ. că judecarea în primă instanță a prezentei cauze este de competența tribunalului,.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr.6915/101/2014 din 26.09.2014, depunându-se la termenul de azi , de către pârâtă, note scrise, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe , arătând că potrivit art. 107 c .pr.civ., instanța competentă pentru soluționarea cauzei este cea din circumscripția în care își are sediul pârâtul,respectiv Tribunalul București.
Examinând excepția invocată de pârâtă, în conf. cu disp. art. 248 alin. 1 c.pr.civ., instanța constată că nu este întemeiată, urmând a fi respinsă , pentru următoarele,considerente:
Potrivit disp. art. 113 alin 1 pc t.9 c.pr.civ., în afară de instanța prevăzută de de art.107 c.pr.civ., respectiv cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, mai este competentă teritorial instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
In speță, sunt aplicabile aceste dispoziții , întrucât , față de obiectul cauzei , respectiv daune morale pentru prejudiciul cauzat reclamantelor ca urmare a începerii urmăririi penale împotriva lor la sesizarea pârâtei, competența teritorială este alternativă, astfel că reclamantele, având dreptul de a alege între două instanțe competente, respectiv instanța de la sediul pârâtei-Tribunalul Municipiului București și cea în raza căreia s-a produs prejudiciul - Tribunalul Mehedinți, au optat pentru această instanță, stabilirea competenței teritoriale alternative, neaducând atingere dreptului ambelor părți de a beneficia de un proces echitabil, conf. art. 6 din Convenție.
Pe fond, se constată că reclamantele au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 euro , reprezentând daune morale pentru sesizarea cu o plângere penală a Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva acestora , pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, 288 și 291 c. p., susținând că s-au deplasat de două ori la instituțiile de urmărire penală din București pentru a-și dovedi nevinovăția, dar și pentru lezarea imaginii publice, ca urmare a furnizării de către pârâtă presei scrise ,a unui material defăimător la adresa acestora( apărătorul reclamantelor invocând ,prin concluziile orale, cotidianul Jurnalul Național).
În practica judiciară raportată la jurisprudența CEDO, s-a statuat că aprecierea judecătorului cu privire la situația de fapt, prejudiciul cauzat ca urmare a atingerii adusă reputației unei persoane și cuantumul despăgubirilor morale, trebuie coroborată cu criterii obiective care să rezulte din cazul concret dedus judecății, din gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite , intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
Este deci, necesar ca reclamantele să probeze măsura în care le-a a fost afectată reputația la locul de muncă și în societate, ca urmare a sesizării de către pârâtă a organelor de urmărire penală prin plângere penală formulată împotriva acestora.
În speță, se reține că deși au formulat acțiunea prin avocat, deci, persoană cu calificare juridică, reclamantele nu au făcut nici un fel de probatorii cu privire la prejudiciul moral suferit din cauza pârâtei, depunând la dosar numai rezoluția dată la 11.06.2013, în dosar nr. 19068/P/2011.
Este adevărat că reclamantele au obținut o soluție de neîncepere a urmăririi penale pentru faptele imputate de pârâtă , însă instanța nu poate prezuma existența unui prejudiciu moral fără probe care să dovedească măsura în care le-a fost lezată reputația, onoarea atât pe plan profesional, cât și social, familial.
Mai mult, au invocat că pârâta le-a adus atingere reputației și prin furnizarea unui material defăimător la adresa lor, publicat în cotidianul Jurnalul Național, fără a se depune articolul respectiv la dosar, poziția procesuală a pârâtei fiind de nerecunoaștere , conform răspunsului la întrebarea nr. 2 din interogatoriul reclamantelor( fila 64 ds. fond).
Pentru considerentele expuse, instanța apreciază că acțiunea este neîntemeiată,urmând a fi respinsă.
| ← Răspundere civilă delictuală. Jurisprudență Răspundere... | Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
