Răspundere civilă delictuală. Jurisprudență Răspundere civilă delictuală

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 68 din data de 13.11.2014

(Tribunalul Mehedinți-s.c.68/13.11.2014)

Constată că la data de 17.06.2014 reclamantul D. C., a chemat în judecată pe pârâții SC T., B. A. și D. M., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați în solidar la plata către reclamant a sumei de 210.000 lei reprezentând c/val. prejudiciului moral suferit , ca urmare a expresiilor jignitoare, insinuante și vexatorii folosite la adresa sa ,cu ocazia difuzării emisiunii "S"; din data de 26.03.2014, de către radiodifuzorul SC T. pentru postul de televiziune T. , și de asemenea obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii reclamantul a precizat că la data de 26.03.2014 postul de televiziune T , deținut de SC T. a difuzat emisiunea S. realizată de A. B. -directorul general al acestui post de televiziune și prezentată de crainica N. V. C. Emisiunea în cauză a fost difuzată la ora 19,00 și în reluare ,la ora 22.00.

Reclamantul a precizat că în timpul emisiunii "Ș"", crainica emisiunii a făcut comentarii tendențioase la adresa reclamantului , fapt care i-a prejudiciat demnitatea și onoarea, atât în raport de sine, cât și în raport de ceilalți membri ai familiei, precum și față de public.

In cadrul ediției de știri, crainica a afirmat următoarele:"; Bună seara, doamnelor și domnilor, bun găsit la J. Ș. F. P. M., C. D., pare să inoveze medicina. Acesta a reușit performanța de a se îmbolnăvi doar în timpul zilelor lucrătoare, iar în zilele sfârșitului de săptămână revine ca prin minune. Cel puțin... așa rezultă din concediile medicale depuse de către Ș. F. M.,în încercarea lamentabilă de a nu fi schimbat din funcție. In același timp în care crainica făcea aceste afirmații, pe ecranul monitorului apărea titrat cu caractere mari următoarea afirmație: "Tehnocratul D., bolnav închipuit";

A învederat și că, în timpul emisiunii de știri, a fost comutată legătura și către un reporter, care, în față clădirii F.P.M.,a afirmat următoarele: "Ș. F. din M., C. D., este bolnav în cursul săptămânii, dar sănătos tun în weekend, adică apt pentru a-și bea cafeaua de sâmbătă la terasele din centrul municipiului, alături de tatăl lui M. S,, (G). Conform documentelor medicale depuse de către D., acesta suferă de mai multe afecțiuni, însă niciodată aceleași (sic!) și, numai în zilele lucrătoare, pentru că vineri după-amiaza, D. pare să bea apă vie și să se însănătoșească brusc, până luni dimineața, când capătă din nou câte o maladie. C. D. a realizat prima dată că este bolnav în ziua de 13 martie, coincidență cu momentul când s-a pus problema înlocuirii sale din funcție. Medicul său de familie i-a eliberat un certificat de concediu medical pentru colică renală stângă, valabilă pentru zilele de 13 și 14 martie, adică exact până vineri. După cele 2 zile de weekend, D. a realizat că are și o discopatie lombară, așa că și-a procurat încă un concediu medical. Ați ghicit, tot până vineri, iar lunea următoare, șeful finanțelor și-a descoperii o nouă afecțiune, de această dată o boală endocrină, iar concediul aferent este până la sfârșitul acestei săptămâni. Având în vedere aceste afecțiuni, ați fi tentați să spuneți că D. este copt de bolnav. Ei bine toate aceste boli au venit brusc pe capul acestuia în ultimele două săptămâni, pentru că altfel, D. nu a avut nici măcar o singură zi de concediu medical în ultimele 10 luni.

In timpul aceleiași emisiuni, reporterul, confirmat de crainică,, afirmă următoarele: "este evident, așadar, că totul nu pare decât o încercare lamentabilă a lui D. de a scăpa de detașarea de la Prahova, care a fost semnată deja pe numele său, și care rămâne valabilă si în momentul în care D. își tratează bolile, inclusiv PDLita de care pare să sufere în realitate. Șeful fiscului din Mehedinți, autointitulat tehnocrat este cunoscut ca unul dintre apropiații lui M. S., cel care l-a numit, de altfel, în fruntea finanțelor. Apolitic doar declarativ, D. a trecut împreună cu S. la PNL, însă după plecarea acestui partid de la guvernare, D. a realizat că el este de fapt tehnocrat și că trebuie să rămână în funcția de șef al finanțelor publice. Printre altele, numele lui D., a fost vehiculat în afacerea U. Un apropiat al lui S. a cumpărat această firmă de la finanțele Publice, ajutat (sic!) de directorul C. D., care le-a vândut imobilul la un preț de 120.000 lei, adică aproximație 28.000 euro. Ulterior terenul a fost vândut K. R. la un preț de 6 milioane de euro.

In virtutea dreptului la imagine, radiodifuzorul avea obligația legală de a prezenta dovezi în susținerea afirmațiilor acuzatoare, astfel încât publicul să se poate lămuri și pentru a evalua cât de justificate sunt aceste acuze. Totodată persoanei acuzate trebuie să i se asigure posibilitatea de a-si prezenta punctul de vedere în legătură cu împrejurările incriminate, obligație care nu s-a respectat în fapt.

Radiodifuzorul avea obligația de a informa publicul în mod corect în legătură cu așa-zisa problemă de interes public supusă atenției, iar informarea trebuia făcută în mod echilibrat și echidistant și nu insinuat, așa cum s-a procedat în fapt atunci când au fost expuse faptele și evenimentele cosemnate mai sus, tocmai pentru a nu se aduce atingere dreptului la imagine.

In urma ediției emisiunii Ș., difuzată la data de 26.03.2014 la ora 1900 și, în reluare, la ora 22°°, reclamantul a solicitat radiodifuzorului să îi acorde accesul la înregistrarea acestei emisiuni, pentru a formula un drept la replică, solicitare la care nu am primit niciun răspuns.

Ulterior, la data de 20.05.2014, prin Decizia nr. 371/20.05.2014, C. N. al A., după o monitorizare atentă a emisiunilor radiodifuzorului SC T.a dispus amendarea acestuia cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei pentru afirmațiile făcute de realizatorul emisiunii "R. p." în timpul emisiunii din data de 21.02.2014 la adresa reclamantului și a familiei sale.

Reclamantul în cererea sa invocă următoarele texte de lege incidente:

Potrivit dispozițiilor art. 30 din Constituția României, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.

Potrivit dispozițiilor art. 71 din Noul Cod Civil, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private; (2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reședința sau corespondența sa, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75; (3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenței, manuscriselor sau a altor documente personale, precum și a informațiilor din viața privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75, potrivit dispozițiilor art. 72 din Noul Cod civil, (2) Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale; (2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75, potrivit dispozițiilor art. 73 din noul Cod civil, (1) orice persoană are dreptul la propria imagine; (2) în exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozițiile art. 75 rămân aplicabile,, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. lit. e și f din Noul Cod civil, sub rezerva aplicării dispozițiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieții private:... e) ținerea vieții private sub observație, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege; f) difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză, iar potrivit dispozițiilor art. 75 din Noul Cod civil, (1) nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte; (2) Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 1.357 din Noul Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare; (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă, potrivit dispozițiilor art. 1.358 din Noul Cod civil, pentru aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum și, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi, potrivit dispozițiilor art. 1359 din Noul Cod civil, autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat și când acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios si, prin felul în care se manifestă, creează aparența unui drept subiectiv, potrivit dispozițiilor art. 1369 din Noul Cod civil, cel care l-a îndemnat sau l-a determinat pe altul să cauzeze un prejudiciu, l-a ajutat în orice fel să îl pricinuiască sau, cu bună știință, a tăinuit bunuri ce proveneau dintr-o faptă ilicită ori a tras foloase din prejudicierea altuia răspunde solidar cu autorul faptei. (2) Dispozițiile alin. (D se aplică și în privința celui care, în orice fel, a împiedicat ori a întârziat chemarea în judecată a autorului faptei ilicite, potrivit dispozițiilor art. 1370 din Noul Cod civil, dacă prejudiciul a fost cauzat prin acțiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar față de victimă, potrivit dispozițiilor art. 1373 din noul Cod civil, comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate; (2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia; (3) Comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.

In ceea ce privește dispozițiile incidente din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, art. 30, precizează că furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, viața privată, onoarea și reputația, precum și dreptul la propria imagine, art. 40 stabilește că: în virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori. imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-si exprima punctul de vedere; dacă acuzațiile sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars; în situația în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie să se precizeze acest fapt, art. 46, difuzarea informațiilor și/sau imaginilor persoanelor aflate sub tratament în unitățile de asistență medicală, precum și a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate este permisă numai cu acordul persoanei sau, în cazul în care persoana este fără discernământ ori decedată, cu acordul familiei sau al aparținătorilor, iar art. 52 impuca ca: persoana care se consideră lezată de prezentarea în cadrul unui program audiovizual a unor fapte neadevărate sau informații eronate, denumită în continuare solicitant, poate cere radiodifuzorului, în termen de cel mult 15 zile de la data difuzării acestuia, revizionarea sau reaudierea programului în cauză; (2) Radiodifuzorul are obligația de a asigura accesul la revizionarea ori la reaudierea programului iu terme}i de 24 de ore de la data primirii unei solicitări scrise, fie direct, la sediul radiodifuzorului, fie indirect, prin lumânarea unei copii video sau audio, după caz.

In în ceea ce privește fapta ilicită săvârșită. Noțiunea de încălcare a dreptului la integritate, onoare și imagine

Din acest expozeu se constată, printre altele, că în sens larg dreptul la integritate morală protejează viața privată și totodată dă naștere unui mănunchi de prerogative, în primul rând dreptul la onoare și la demnitate, la care se adaugă dreptul la imagine și dreptul la secret. De altfel, acestea sunt și cele mai elaborate în doctrină și jurisprudență.

Pe de altă parte, drepturile personalității au un obiect care corespunde ifnor noțiuni generice de evocare, rebele la o definiție precisă: libertate, onoare, respect, viată privată etc. Aceste noțiuni vagi îl obligă pe judecător la determinarea lor progresivă și evolutivă operațiune, desigur, dificilă.

Dreptul la propria imagine, care la origine a fost opera jurisprudenței, este un drept al personalității, un drept primordial, pentru fiecare, de a sustrage altuia reprezentarea persoanei sale. In teorie, fundamentul dreptului la imagine este diferit și dificil de conturat. Unii autori consideră dreptul la imagine ca un drept de proprietate. Astfel, prerogativa pe care fiecare o deține asupra imaginii sale constituie un drept subiectiv, iar exclusivitatea pe care persoana o are asupra persoanei sale face din acest drept un drept de proprietate.

In cazul reclamantului , prejudiciul invocat vizează folosirea fără acordul acestuia de informații legate de istoricul medical al afecțiunilor de care a suferit, într-o manieră insinuantă și de natură a pune la îndoială realitatea acestor împrejurări, iar pe de altă parte a leza indubitabil imaginea reclamantului , prin afirmații neprobate, în contextul în care am fost lipsit de orice posibilitate la replică, astfel încât auditorul, să-și facă o opinie pertinentă .

Afectarea imaginii, onoarei și demnității reclamantului.

A susținut că, prin difuzarea la data 21.02.2014 și în reluare la ora 18,20 a emisiunii R. P., i-au fost încălcate drepturile la viața intimă si privată si dreptul la imagine. In acest caz dreptul la informare și exprimare a fost exercitat cu rea credința de realizatorul emisiunii, abuziv si contrar scopului sau social.

In urma difuzării emisiunii, familia, prietenii si marea majoritate a opiniei publice și-au schimbat pararea despre el , fiindu-i grav afectata imaginea publica si cariera, fiind luat chiar în derâdere, numit drogat {a se vedea asocierea cu J. H., asocierea cu o persoană cu handicap, etc. ), incult, etc.

Garanția pe care art. 10 din CEDO o conferă ziariștilor, jurnaliștilor și realizatorilor de televiziune (ca formatori de opinie), cu privire la relatarea unor probleme, este strict condiționată de existența unui interes general, cu condiția ca formatorul să acționeze cu bună-credință, în așa fel încât să ofere informații exacte și demne de crezare în respectul deontologiei profesionale specifice.

In prezenta cauza nu se poate retine in favoarea pârâților că au acționat cu bună-credință, odată ce au uzat, în mod repetat, de expresii insinuate, comparații jignitoare, anunțând în prealabil subiectul relatat ca fiind o mare dezvăluire, amplificând astfel efectul și prejudiciul produs reclamantului.

Practic prin maniera in care s-a acționat s-a urmărit stârnirea unui maxim interes din partea opiniei publice dar si a unui profit semnificativ, prin înfățișarea unor elemente și comparații de natură a prejudicia iremediabil imaginea, demnitatea și onoarea subsemnatului, atât în raport de sine și familie, cât și în raport de opinia publică.

Indiferent de imaginea pe care reclamantul a înțeles sa o formeze si sa o promovez, nu se poate aprecia că insinuările, jignirile și comparațiile făcute mi-ar aduce beneficii, făcându-se uz și de istoricul medical.

In ceea ce privește daunele morale solicitate.

Acordarea de daune morale pentru prejudiciile cauzate drepturilor personal-nepatrimoniale ocrotite de lege, prin emisiuni de televiziune, este recunoscută atât de practica instanțelor române, cât și de cea a majorității statelor europene, în virtutea funcției educativ-preventive și reparatorii a răspunderii civile delictuale.

Astfel, prin reținerea vinovăției civile a pârâților și obligarea acestora la acoperirea prejudiciului moral cauzat subsemnatului, nu se produce o încălcare a libertății de exprimare a realizatorului de emisiune și nici a postului de televiziune, măsura apărând ca justificată prin raportare la scopul urmărit, anume protejarea reputației altei persoane, respectând principiul proporționalității.

Se impune a evidenția faptul că toate instanțele civile care au analizat cauze similare au stabilit că modalitatea de reparare a prejudiciului este una mixtă, iar odată făcută proba faptei ilicite, această împrejurare este și suficientă în a proba implicit și prejudiciului moral, instanțele române deducând în mod frecvent producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să determine un asemenea prejudiciu, soluția fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.

Ținând că, nu conținutul doar ideilor exprimate în cauză atrage natura delictuală a faptelor, ci și modul de prezentare, folosirea abuzivă a dreptului de exprimare, limbajul jignitor, comparațiile dezonorante, denotă clar o atingere adusă onoarei, demnității și reputației reclamantului.

Față de cele menționate, reclamantul apreciază apreciem că se impune admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâților , în solidar, la plata către reclamant a sumei de 210.000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit, ca urmare a expresiilor jignitoare, insinuante și vexatorii folosite la adresa reclamantului , cu ocazia difuzării emisiunii "Ș" de către radiodifuzorul SC T. pentru postul de televiziune T.

In drept și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 30 din Constituția României, art. 71-75 din Noul Cod civil, art. 1357, art. 1359 și art. 1373 din Noul Cod civil, coroborate cu dispozițiile art. 30 și art. 40 și art. 46 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

Reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri:decizia nr.371/20.05.2014 emisă de C. N. al A., extras recom cu privire la SC T ., extras site T. 2 cu privire la structura de conducere a postului de televiziune, taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, respectiv chitanța seria DTS nr.586908(13.06.2014 emisă de Direcția Impozite și taxe Locale a județului Mehedinți.

In dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisurile anexate, proba testimonială, indicând numele acestora, și proba cu interogatoriul pârâților.

In procedura prealabilă pârâta SC T a formulat întâmpinare prin care a precizat că potrivit codului deontologie al jurnalismului , acesta este dator sa caute sa respecte si sa comunice faptele așa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile , in virtutea dreptului publicului de a fi informat. Jurnalistul este dator sa exprime opinii iar in relatarea faptelor si a opiniilor jurnalistul va acționa cu huna credința iar presa are datoria primordiala de a respecta drepturile omului, sa respecte viața privata a persoanei ori in speța dedusa judecații atât televiziunea cat si jurnaliștii care lucrează in cadrul acestuia au respectat regulile enunțate mai sus si au dat dovada de buna credința.

Consideră ca in speța sunt incidente dispozițiile art. 10 din CEDO prin care este consacrat dreptul la libertatea de exprimare datorita faptului ca deși limitele unei critici admisibile sunt mai largi in privința unui om politic , unui funcționar public , vizați in aceasta calitate de cat in privința unui om obișnuit , iar ziariștilor le revine obligația de a răspândi informații si idei in legătura cu domenii de interes public , presa nu trebuie sa depășească limitele stabilite in vederea protecției dreptului la reputație a persoanelor vizate, care , ca element al vieții private este protejat de art. 8 din CEDO.. In concluzie pentru a se bucura de protecția art. 10 din CEDO , trebuie sa existe o verificare corespunzătoare realizate de către ziarist înaintea redactării materialului, sa existe fapte reale pe care sau bazat acuzațiile aduse de acesta, sa existe buna credința a ziaristului si acesta sa respecte regulile de etica jurnalistica. Din conținutul emisiunii rezulta ca aceste texte nu conțin expresii si comparații insultătoare jignitoare la adresa reclamantului.

In cauza nu sunt îndeplinite condițiile civile delictuale , respectiv : fapta ilicita, existenta un prejudiciu moral si vinovăția , respectiv legătura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.

Având in vedere aceste aspecte pârâtul a solicitat prin întâmpinare respingerea ca neîntemeiată a acțiunii. A invocat disp. art. 205 cpc.

Pârâtul B. A., a formulat în procedura prealabilă întâmpinare, prin care a precizat că este realizatorul emisiunii "R. P.";,care este un pamflet ( genul de emisiune pe care o face si M. B. la A. 3) si precizează ca nu a jignit pe reclamant in această emisiune ,precizează că făcut anumite comentarii in limitele legii fără a afecta imaginea sau demnitatea acestuia sau a altor persoane .

Mai mult decât atât in acțiunea formulata se arata ca in emisiunea " S"; s-ar fi făcut afirmații la adresa reclamantului, emisiune pe care nu el o realizează , invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.

Potrivit codului deontologic al jurnalistului, acesta este dator sa caute sa respecte si sa comunice faptele așa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile , in virtutea dreptului publicului de a fi informat. Jurnalistul este dator sa exprime opinii pe baza factuala iar in relatarea faptelor si a opiniilor jurnalistul va acționa cu buna credința iar presa are datoria primordiala de a respecta drepturile omului , sa respecte viata privata a persoanei ori in speța dedusa judecații atât televiziunea cat si jurnaliștii care lucrează in cadrul acestuia au respectat regulile enunțate mai sus si au dat dovada de buna credința.

Consideră ca in speța sunt incidente dispozițiile art. 10 din CEDO prin care este consacrat dreptul la libertatea de exprimare datorita faptului ca deși limitele unei critici admisibile sunt mai largi in privința unui om politic , unui funcționar public , vizați in aceasta calitate de cat in privința unui om obișnuit , iar ziariștilor le revine obligația de a răspândi informații si idei in legătura cu domenii de interes public . Presa nu trebuie sa depășească limitele stabilite in vederea protecției dreptului la reputație a persoanelor vizate, care . ca element al vieții private este protejat de art. 8 din CEDO. In concluzie pentru a se bucura de protecția art. 10 din CEDO , trebuie sa existe o verificare corespunzătoare realizate de către ziarist înaintea redactării materialului, sa existe fapte reale pe care sau bazat acuzațiile aduse de acesta, sa existe buna credința a ziaristului si acesta sa respecte regulile de etica jurnalistica. Din conținutul emisiunii rezulta ca aceste texte nu conțin expresii si comparații insultătoare jignitoare la adresa reclamantului.

In cauza nu sunt îndeplinite condițiile civile delictuale , respectiv : exista fapta ilicita, existenta un prejudiciu moral si vinovăția , precum si o legătura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.

Pârâtul prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunea ca neîntemeiata.

In drept, și-a întemeiat prezenta întâmpinare pe disp. art. 205 cpc.

A solicitat încuviințarea probei cu martori.

De asemenea pârâta D. M. a formulat în procedura prealabilă întâmpinare precizând că este administrator la SC T., nu se ocupă de realizarea emisiunilor,în acest sens sunt angajați jurnaliști , directori care au în fișa postului astfel de atribuții,precum și studii de specialitate, astfel încât pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

A precizat că emisiunea pe care o realizează pârâtul B. A. este un pamflet,genul de emisiune pe care o face și M. B. la A. ,consideră că prin această emisiune reclamantul nu a fost jignit, doar s-au făcut anumite comentarii în limitele legii, fără a afecta imaginea sau demnitatea acestuia.

Consideră că in speță sunt incidente dispozițiile art. 10 din CEDO prin care este consacrat dreptul la libertatea de exprimare datorita faptului ca deși limitele unei critici admisibile sunt mai largi in privința unui om politic , unui funcționar public , vizați in aceasta calitate de cat in privința unui om obișnuit , iar ziariștilor le revine obligația de a răspândi informații si idei in legătura cu domenii de interes public . Presa nu trebuie sa depășească limitele stabilite in vederea protecției dreptului la reputație a persoanelor vizate, care . ca element al vieții private este protejat de art. 8 din CEDO. In concluzie pentru a se bucura de protecția art. 10 din CEDO , trebuie sa existe o verificare corespunzătoare realizate de către ziarist înaintea redactării materialului, sa existe fapte reale pe care sau bazat acuzațiile aduse de acesta, sa existe buna credința a ziaristului si acesta sa respecte regulile de etica jurnalistica. Din conținutul emisiunii rezulta ca aceste texte nu conțin expresii si comparații insultătoare jignitoare la adresa reclamantului.

In drept, și-a întemeiat prezenta întâmpinare pe disp. art. 205 cpc.

La data de 06.08.2014, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat motivele din cererea dedusă judecății.

Probele solicitate de ambele părți au fost încuviințate, iar în ședința publică din 21.10.2014 a fost luat interogatoriul pârâtului B. A., acesta fiind interogat și la inițiativa instanței, de asemenea, au fost audiați sub prestare martorii R. A. ,C. B. I, B. A. și Ș. C, susținerile lor fiind consemnate în declarațiile aflate la dosarul cauzei.

Deși citată la mai multe termene cu mențiunea de a răspunde, în scris, la interogatoriul ce i-a fost comunicat, pârâta SC T., nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Tribunalul, cercetând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. M., se constată că aceasta este întemeiată, dat fiind următoarele argumente:

Calitatea procesuală, respectiv titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces, trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului sau obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material supus judecății, în privința calității procesuale pasive, impunându-se a se analiza, pornind de la raportul juridic dedus judecății supus cercetării, dacă această pârâtă este obligată în acest raport.

În speță este de evidențiat că, prin cererea dedusă judecății, reclamantul nu a reproșat acestei pârâte săvârșirea faptei ilicite, iar în apărarea formulată în cadrul răspunsului la întâmpinare( filele 53-63) a învederat că antrenarea răspunderii acesteia pentru afirmațiile făcute la adresa sa în cadrul emisiunii de Ș. difuzate la data de 26.03.2014 de către postul de televiziune T. se impune dat fiind calitatea acesteia de director, respectiv administrator al societății pârâte, societate chemată în judecată în calitate de comitent al pârâtului B. A.

Din înscrisurile administrate în cauză, a reieșit că pârâta este doar administratorul SC T., calitate în care nu poate răspunde personal pentru eventuale fapte ilicite săvârșite de către prepușii societății comerciale, art. 72 din Legea 31/1990 fiind în sensul că "obligațiile si răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat si de cele special prevăzute in aceasta lege";

Pe fondul cererii de chemare în judecată formulată împotriva pârâților B. A. și SC T S SRL, instanța constată și reține următoarele:

În cadrul emisiunii de știri difuzată în data de 26.03.2014 de către postul de televiziune local T. , aparținând radiodifuzorului SC T, s-a prezentat un material informativ care-l viza pe reclamant-în calitatea sa de șef al F. P. M , care se referea, în esență, la comportamentul acestuia de a uza de concedii medicale eliberate pentru afecțiuni diferite și fictive , care ar fi acoperit doar zilele lucrătoare , comportament catalogat de prezentator și reporter ca fiind o încercare lamentabilă a reclamantului de a scăpa de măsura administrativă a detașării în alt județ.

Conținutul sus enunțatului material a fost redat integral în acțiunea formulată, iar conținutul său a fost recunoscut de ambii pârâți.

Față de data la care a avut loc respectiva emisiune, dată care se susține că a fost săvârșită fapta ilicită, cauzei îi este aplicabil Codului civil în vigoare la data de 01.10.2011, de asemenea, raportat la situația de fapt expusă, incidente acesteia îi sunt și dispozițiile art.30 din Constituția României, respectiv jurisprudența CEDO în materie.

Art.30 alin.1 din Constituția României, stipulează că libertatea de exprimare a gândurilor , a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile, alin.6 al articolului precizând că, o astfel de libertate nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la imagine.

Și în art.1359 cod civil s-a reglementat atât îndatorirea oricărei persoane de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul lucrului le impun, precum și drepturile și interesele legitime ale altor persoane, cât și sancțiunea care intervine în cazul încălcării acestei îndatoriri, textul impunând obligația răspunderii pentru toate prejudiciile cauzate, prin repararea acestora.

Reclamantul, în cererea pendinte, a invocat că, materialul difuzat de către postul de televiziune T. la data de 26.03.2014, i-a încălcat dreptul la viață privată, la demnitate și la propria imagine, drepturi ce sunt reglementate în dreptul intern prin art.71, art.72 și art.73 cod civil, imputându-le pârâților că, au folosit, fără a avea acordul său, informații legate de istoricul medical al afecțiunilor de care a suferit, susținând că însăși maniera de expunere a fost una insinuantă, de natură a pune la îndoială realitatea împrejurărilor, afirmațiile făcute nefiind unele neprobate, acestea prejudiciindu-i atât imaginea personală, cât și pe cea a instituției la care lucra.

Tribunalul constată că, nici drepturile afirmate de reclamant ca fiind lezate, nu sunt unele absolute, Codul civil prevăzând atât posibilitatea limitării acestora în situațiile prevăzute de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturilor omului la care România este parte( art.75 alin.1),cât și faptul că, exercitarea cu bună credință a drepturilor și libertăților constituționale nu constituie o atingere a acestora( art.75 alin.2).

În jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, libertatea de exprimare este considerată una dintre valorile esențiale ale societății democratice( ex.cauzele Dalban contra României și Lingens contra Austriei) , în conținutul căreia trebuie acceptate nu numai informațiile neutre, ci și cele care acuză, șochează sau neliniștesc, libertatea jurnalistică cuprinzând și recurgerea la o anumită doză de exagerare și provocare.

Practic, în adoptarea soluției, trebuie să se țină seama de rolul ce revine presei într-o societate democratică în care, deși nu trebuie să depășească anumite granițe, îi revine sarcina de a comunica, pentru îndeplinirea sarcinilor și responsabilităților sale, a rolului său de " câine de pază al democrației";, informații asupra unor chestiuni politice și subiecte de interes general, în aceste cazuri această libertate fiind cu atât mai importantă.

În speță se reține că, materialul expus în emisiunea de știri din data de 26.03.3014 , al cărui conținut a fost supervizat de către pârâtul B. A., în calitatea sa de director general al postului de televiziune T., privește o chestiune de interes public câtă vreme, se referă la atitudinea imputată reclamantului de a eluda executarea unei decizii administrative de schimbare din funcție, iar expresiile utilizate cu acest prilej de realizatori -precum "bolnav închipuit";, suferind de PDL-ită, "Tehnocrat"; pot fi considerate figuri de stil sau simple judecăți de valoare în redarea notelor critice ale comportamentului reclamantului, în calitatea sa de conducător al A. F. P. M.

Mai mult, Tribunalul evidențiază că, în furnizarea acestui material informativ, pârâtul a acționat cu bună credință dat fiind că, s-a raportat la o bază factuală , culegând informații despre conținutul certificatelor medicale invocate(depozițiile martorilor R. A. C. și Ș. C.), iar în cauză nimic nu dovedește că faptele descrise de ziariști ar fi fost false, dimpotrivă, martorii propuși de reclamant au relatat fie că, la data difuzării știrii, în spațiul public se zvonea iminenta detașare a reclamantului ( B. A.), fie că, o astfel de măsură s-a și materializat în iulie 2014( martorul B. I.) ambii martori confirmând că reclamantul era în concediu medical la data difuzării știrii în discuție.

În temeiul celor de mai sus expuse, apreciind că fapta jurnalistului pârât, concretizată în activitatea mediatică ce a fost imputată reclamantului, nu este una ilicită, ci se circumscrie dreptului la liberă exprimare, drept a fost exercitat în limite legale - fiind respectată proporționalitatea ce trebuie să dăinuie între interesul publicului de a fi informat asupra fiecărei probleme de interes general și dreptul la viață privată al oricărei individ, - nu poate fi antrenată răspunderea sa și a societății chemate în judecată în calitate de comitent, față de cei doi pârâți urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată acțiunea dedusă judecății.

#Actiune in Raspundere Civila Delictuala. Spete

← Internarea medicală involuntară. Jurisprudență Măsuri de...		Daune morale. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri) →

Răspundere civilă delictuală. Jurisprudență Răspundere civilă delictuală

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Răspundere civilă delictuală. Jurisprudență Răspundere civilă delictuală