contestaţie la executare. Jurisprudență Leasing
| Comentarii |
|
Judecătoria ORADEA Sentinţă civilă nr. 688/26.01.2015 din data de 26.01.2015
HOTĂRÂREA CIVILĂ NR. 688/26.01.2015
Ședința publică din data de 26.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul intimatul SC ………… SA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 12.01.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile și concluziile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 12.01.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat inițial pronunțarea la data de 19.01.2015, iar ulterior a amânat pronunțarea pentru azi, 26.01.2015.
INSTANȚA
DELIBERÂND,
Constată că pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat la data de 23.09.2014 contestație la executare formulată de către contestatorul …….. în contradictoriu cu intimatul SC ……… SA.
Prin cererea formulată, contestatorul a solicitat admiterea contestația la executarea silită efectuată în dosarul execuțional nr. ….. al BEJ …….., ca urmare a cererii de executare formulată de către creditorul SC …….. SA și anularea tuturor actelor de executare silită efectuate și a executării însăși și constatarea nulității absolute a prevederilor art. 13 din Condițiile Generale de Leasing Financiar ale Contractului de Leasing Financiar. Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, arată că între părți s-a încheiat la data de ………. Contractul de ………, având ca obiect autoturismul …, cu preț de achiziție de 8.398,32 Euro, din care 6.718,66 Euro fiind valoarea finanțată de către creditor. Arată că a achitat un avans de 1.679 Euro, dar din cauza faptului că i s-au redus brusc veniturile nu a reușit să achite întreaga valoare, astfel că la data de 19.05.2009 a predat autoturismul …, încheindu-se un proces-verbal în care s-a constatat că suma restantă este de 3.224,26 lei. Prin dosarul execuțional nr. ……. al BEJ …… a fost executat silit pentru suma de 5.530,06 lei, reprezentând debitele restante către creditorul SC ……. SC, conform Contractul de Leasing Financiar nr. 24004. La data de 09.09.2014 i s-a comunicat somația nr. …….. din data de 02.09.2014 prin care i s-a adus la cunoștință că este din nou executat silit la cererea creditorul SC Impuls …… SC în baza aceluiași titlu executoriu, respectiv Contractul de Leasing Financiar nr. 24004, pentru suma de 34.622,44 lei, reprezentând rate restante și prime de asigurare CASCO neachitate și finanțare neacoperită.
Cererea e motivată în drept pe prev art. 702, art. 704, art. 705 și urm., art. 711 și urm. Cpc, OG nr. 51/1997, Legea 193/2000 repubicată, iar în probațiune se depun înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la data de 27.10.2014, intimatul SC ……..SA a solicitat respingerea contestației ca nefondată, respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a prevederilor art. 13 din Condițiile Generale de Leasing Financiar ale Contractului de Leasing Financiar. Solicită cheltuieli de judecată.
Arată în fapt modul în care s-a desfășurat relația cu contestatorul și articolele contractuale incidente ce dau dreptul intimatei la executare silită. În esență arată că ulterior valorificării autovehiculului, suma nu a acoperit capitalul rămas de facturat la contractul de leasing nr. …….. astfel că a inițiat la 18.02.2014 procedura de executare pentru suma de 34.622, 44 lei.
Cu privire la cursul prescripției, intimata susține că termenul curge de la 13.12.2013 data emiterii calculului de închidere în cazul bunurilor recuperate și valorificate, termen ce nu a fost împlinit în speță.
Întâmpinarea e motivată în drept pe prev. art. 205 alin. 2, art. 622 și urm. Cpc, OG nr. 51/1997 modificată prin Legea nr. 287/2006.
Analizând cererea formulată prin prisma probelor administrate și a normelor legale incidente, instanța reține următoarele:
În fapt, împotriva contestatorului s-a pornit la inițiativa intimatei procedura de executare silită în dosarul execuțional nr……../E/2014. Titlul executoriu este reprezentat de contractul de leasing nr. ………., suma de executat fiind de 34.622,44 lei reprezentând rate restante, rate prime de asigurare CASCO neachitate, finanțare neacoperită și cheltuieli conform contractului de leasing.
Prin încheierea nr. ………/2014 s-a încuviințat de către Judecătoria Oradea, executarea silită a contestatorului.
Anterior, în dosarul execuțional nr. ……. contestatorul a fost executat silit pentru suma totală de 5530,06 la care se adaugă cheltuieli în baza aceluiași titlu executor.
Față de apărările formulate de contestator, instanța reține următoarele:
În ce privește articolul 13 din contractul de leasing, instanța reține că titlul executor este reprezentat de un contract de leasing, astfel că în baza art. 712 alin. 2 Cpc, astfel că se va analiza pe fond capătul ce cerere privind nulitatea absolută a acestei prevederi din contract.
Astfel clauzele art. 13 din Contractul de Leasing Financiar nr. 24004/27.11.2008, instanța apreciază că acestea sunt lovite în parte de nulitate absoluta, pentru motivele arătate în continuare.
Astfel, conform OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, în cazul leasingului financiar, pentru creditul acordat finanțatorul beneficiază de dobândă, a cărei rată este convenită prin acordul părților și care se adaugă la cota parte din valoarea de intrare a bunului.
Potrivit art. 15 din OG nr. 51/1997 "Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.";
Cele două părți au integrat în contractul încheiat cazul de reziliere reglementat de art. 15 din OG nr. 51/1997, pentru neplata a doua luni consecutive a ratei de leasing, calculata de la scadenta, sub forma unui pact comisoriu de gradul IV.
Părțile pot să convină sau nu, ca în cazul neplății timp de doua luni consecutive a ratei de leasing calculata de la data scadentei, sa intervină rezilierea contractului, sub acest aspect textul legal fiind dispozitiv.
Daca părțile au convenit totuși în contractul de leasing asupra acestui caz de desființare, textul legal amintit este si devine imperativ cu următoarele consecințe: "finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing.";
Cum textul de lege (art. 15 din OG nr. 51/1997) nu descrie exhaustiv sintagma "toate sumele datorate"; rămâne ca instanța să decidă dacă în această formulare sunt incluse toate "obligațiilor financiare prevăzute în sarcina utilizatorului";, respectiv "toate creanțele ce decurg din contract"; astfel cum apar descrise la art. 13 din contract, sau acestea depășesc limitele sintagmei legale din art. 15 din OG 51/1997.
Conform art. 13 din contract în sintagma "toate creanțele ce decurg din contract"; sunt incluse și dobânda de prefinanțare neachitată și valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neachitate.
Ori aceste obligații de plată a ratelor se adaugă la cele plătite deja și la toate sumele datorate până la data la care debitorul a restituit bunul, astfel că se ajunge la situația ca finanțatorul să ceară de fapt executarea anticipată a obiectului obligației contrar naturii succesive a acesteia. Un contract nu poate fi concomitent și în ființă și reziliat, iar clauza care conține o astfel de posibilitate este lipsita de cauza, fiind lovita de nulitate absoluta in baza art. 666 cod civil. din 1864.
De esența sa, contractul de leasing este un contract cu executare succesivă, locatarul putând opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârșitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni; periodicitatea scadentei lunara a ratelor de leasing este stabilită legal, iar la aceasta nu se poate renunța convențional, în sensul ca prin efectul rezilierii, ratele devin automat scadente și plătibile imediat astfel cum statuează clauza în speță, câtă vreme deși conform art. 8 din ordonanță, contractul de leasing este titlu executoriu, creditorul nu a optat pentru executare ci pentru desființarea contractului.
Totodată, instanța consideră că, aplicând clauzele contractuale analizate, finanțatorul se îmbogățește fără justă cauză, în detrimentul debitorului principal, prin aceea că redobândește și bunurile acordate în regim de leasing, dar încasează și ratele de leasing viitoare, rămase de achitat până la finalul contractului.
În acest mod se ajunge la situația absurdă ca finanțatorul să prefere neexecutarea contractului de către beneficiar în locul executării, ceea ce este inadmisibil.
Este de menționat că, potrivit 10 din O.G. nr. 51/1997, printre obligațiile expres prevăzute de lege în sarcina utilizatorului unui contract de leasing se numără la lit. d) să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurări, impozite, taxe -, în cuantumul și la termenele menționate în contract, iar la lit. j: j) să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing, neexistând nici o normă legală care să prevadă obligația acestuia ca, la încetarea contractului de leasing, deși bunul este restituit finanțatorului, utilizatorul să plătească în continuare ratele de leasing până la expirarea duratei contractuale stabilite inițial.
Într-adevăr potrivit art. 969 al. 1 C. civ. "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante";, însă trebuie avute în vedere și prevederile art. 970 al. 2 C. civ., conform cu care convențiile "obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa";.
Chiar în situația in care s-ar retine ca prevederile contractuale analizate nu ar fi lovite de nulitate, raportat la faptul că art. 13 din contract este intitulat "consecințele apariției unui caz de neîndeplinire a obligațiilor contractuale"; instanța reține că aceste reglementări pot fi asimilate unei clauze penale.
Ori în acest caz s-ar putea proceda la reevaluarea judiciară a cuantumului daunelor interese stabilite prin clauza penala, care presupune determinarea în prealabil a naturii juridice a acestei clauze.
Astfel, instanța va retine ca legiuitorul a consacrat acestei instituții reglementări cuprinse în două capitole diferite : despre diferitele tipuri de obligații ( capitolul VI- secțiunea a VI-a ) și despre efectele obligațiilor ( capitolul VII ).
În art. 1066-1072 C.civ. se consacră obligația cu clauză penală, este definită aceasta și se conturează regimul său juridic, în timp ce art. 1087 C.civ. este cuprins în capitolul referitor la răspunderea contractuală și daunele-interese ce se cuvin creditorului în caz de neexecutare a obligațiilor asumate de către debitor.
Reflectarea prin dispoziții distincte a aceleiași instituții juridice este de natură să imprime particularități cu privire la cauza, obiectul și natura prestației executate de către debitor în situațiile consacrate de cele două categorii de reglementări. Astfel, primul grup de dispoziții se stipulează în vederea asigurării executării unei obligații relevând caracterul coercitiv-sancționator al clauzei penale ce o apropie de originile sale din dreptul roman, în timp ce a doua categorie se referă la o etapă ulterioară- neexecutarea obligațiilor și acoperirea unui prejudiciu - reflectând caracterul reparatoriu al acesteia.
Conexiunea dintre cele două categorii de reglementări este dată de art. 1069 C.civ. potrivit căruia clauza penală este o compensare a daunelor-interese ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. Natura mixtă a clauzei penale impune luarea în considerare a faptului că deși cocontractantul este îndreptățit să obțină ce s-a stipulat în cuprinsul clauzei penale fără a i se pretinde să dovedească existența unui prejudiciu și întinderea lui, acestea reprezintă în același timp cauza și limita până la care pot fi acordate.
Concluzia se impune întrucât art. 1085 și 1086 C.civ. prevăd în mod expres că debitorul răspunde numai de daunele-interese care sunt consecința directă și necesară a neexecutării obligației, chiar și în ipoteza în care vinovăția îmbracă forma dolului.
Tocmai de aceea, nu trebuie exclusă de plano posibilitatea instanței de judecată de a reduce sau majora cuantumul daunelor-interese stabilite (de părți printr-o clauza penală) atunci când între prejudiciul real suferit de către creditor și suma stipulată există o disproporție vădită.
O asemenea intervenție nu este de natură să înfrângă principiul forței obligatorii a contractelor consacrat de art. 969 alin. 1 C.civ. întrucât libertatea contractuală nu este identică cu una absolută sau discreționară de a contracta.
Un contract are putere de lege între părți întrucât este prezumat a fi dominat de buna-credință și utilitate pentru părțile contractante. Forța juridică deplină este recunoscută numai acelor convenții care nu intră în conflict cu principiul constituțional al bunei-credințe și cu bunele moravuri. În caz contrar el nu poate fi opus părților, terților sau instanței de judecată.
Mai mult, nu trebuie omis că art. 969 C.civ. nu are o existență de sine stătătoare în ansamblul dispozițiilor Codului civil, ci el este inseparabil de art. 970 alin.1 C.civ., executarea cu bună-credință a obligațiilor fiind rezultatul firesc al obligativității contractului.
Un contract rămâne legea părților numai în măsura în care nici una dintre acestea nu ignoră sau încalcă cu bună știință îndatoririle care îi revin potrivit asumării și executării cu bună-credință a prestațiilor.
Așa fiind, în speța dedusă judecății, instanța reține că bunul ce a constituit obiectul contractului de leasing a fost restituit intimatei, aceasta la rândul său valorificându-l către o altă persoană.
Cauza asumării obligației de plată a ratelor de leasing de către debitor a constituit-o tocmai folosința exercitată asupra lor și posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate în viitor.
Se reține că în prealabil, contestatorul a fost executat silit pentru suma de 5530,06 lei plus cheltuieli în dosarul execuțional nr. …………/E/2011, suma reprezentând "prețul folosinței bunului până la momentul predării acestuia";.
Obligarea contestatorului la plata tuturor ratelor de leasing eșalonate pe parcursul perioadei stabilite inițial la care se adaugă cheltuielile suplimentare stipulate de părți reprezintă o triplă dezdăunare pentru același prejudiciu izvorât din neexecutarea obligațiilor. Or, după cum s-a arătat anterior orice daună-interes trebuie să fie consecința directă a neîndeplinirii obligației de către debitor.
Chiar dacă nu poate fi anihilată componenta sancționatorie, represivă pe care o presupune orice clauză penală, ea nu trebuie să ducă la crearea unui dezechilibru major între cele două părți întrucât s-ar contraveni principiului executării cu bună-credință a obligațiilor. În absența unui prejudiciu real reținerea exclusivă a caracterului punitiv al clauzei penale ar duce la negarea naturii sale mixte consacrate de legiuitor.
Din această perspectivă instanța consideră că executarea clauzei penale astfel cum a fost ea stabilită de către părți contravine art. 970 C.civ. și solidarității contractuale care trebuie să însoțească părțile pe parcursul desfășurării raporturilor juridice izvorâte din contract.
Principiul forței obligatorii a contractului trebuie examinat și interpretat în strânsă legătură cu solidarismul contractual întrucât esența contractului este alcătuită nu numai din voința părților contractante, ci și din interesul contractual al fiecăreia dintre ele.
De altfel, pornind de la această premisă art. 1070 C.civ. prevede că penalitatea poate fi diminuată de către judecător când obligația principală a fost executată în parte.
Chiar dacă prin art. 1087 C.civ. s-ar părea că legiuitorul a abolit această posibilitate, nu trebuie omis că acest articol, deși este imperativ, nu este de ordine publică întrucât prin intermediul său se urmărește protejarea unui interes individual și numai în subsidiar a unuia general.
În considerarea argumentelor mai sus arătate, instanța va constată că art. art. 13 din Contractul de Leasing Financiar nr. ………., este în parte lovit de nulitate absolută, respectiv va declara lovită de nulitate sintagma "dobânda de prefinanțare neachitată, valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neachitate"; dacă aceste se referă la perioade ulterioare predării bunului ce au făcut obiectul contractului de leasing.
Având în vedere lipsirea de efecte în parte a Contractului de Leasing Financiar ce constituie titlu executor, ca urmare a declarării nulității clauzelor înscrise la art. 13, instanța constată că executarea silită demarată împotriva contestatorului în temeiul acestor clauze este în parte lipsită de suport legal sau contractual.
În ce privește intervenția prescripției, instanța reține următoarele:
Din înscrisul emis de intimată (calcul de închidere în cazul bunurilor recuperate și valorificate - fila 16) se reține că intimata a vândut bunul la data de 04.11.2009. Faptul că acest calcul a fost emis la data de 13.12.2013 nu are relevanță în ceea ce privește termenul de prescriere de trei ani, neexistând vreun temei legal în sensul arătat de intimată, iar contractual o asemenea convenție este nulă. Astfel, intimata putea executa încă din anul 2011, în notificarea către contestator de la acea vreme intimată făcând referire la valorificarea prevederilor art. 13 din contract. Dar chiar și în condițiile în care fără valorificarea bunului ce a făcut obiectul leasingului nu se putea cunoaște întinderea debitului, acest bun a fost valorificat la data de 04.11.2009, astfel că apărarea aceasta nu poate fi primită în condițiile în care în dosarul ………/2011 (primul dosar de executare silită pentru suma de 5530,06 lei plus cheltuieli) executarea silită împotriva contestatorului s-a pornit la data de 25.10.2011.
Față de acestea, instanța constată că fără a mai face referire la întinderea sumei executate silit în dosarul execuțional nr. …….E/2014 ce face obiectul prezentei contestații (parte din suma execută silit fiind netemeinică ca urmare a declarării în parte a nulității absolute a clauzei prevăzute la art. 13 din contractul de leasing) va reține că raportat la data solicitării executării silite (18.02.2014) pentru pretențiile solicitate a se executa silit a trecut mai mult de trei ani de la data în care puteau fi solicitate, astfel că în baza art. 705 Cpc, a intervenit prescripția dreptului de a mai obține executarea silită.
Faptul că în prezentul dosar execuțional s-au calculat penalități raportat la data plății unor debite executate silit în celălalt dosar execuțional nu schimbă data de la care curge termenul de prescripție pentru aceste sume.
În consecință, pentru toate aceste motive de fapt și de drept, instanța va admite conform dispozitivului, respectiv va dispune anularea tuturor actelor și formelor de executare emise în dosarul execuțional nr. …..E/2014 al BEJ ………….
Având în vedere că urmează a admite cererea, constatând culpa procesuală a intimatei, o va obliga pe aceasta la plata către contestator a sumei de 2000 lei din care 1000 lei taxă judiciară de timbru și 1000 lei onorariu avocat, cu titlu de cheltuielile de judecată.
DISPUNE
Admite contestația la executarea silită efectuată în dosarul execuțional nr. ……./E/2014 al BEJ ………., astfel cum a fost formulată de contestatorul ……cu domiciliul în com. ……. ……. jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata ……… SA cu sediul procedural ales ….
Dispune anularea tuturor actelor și formelor de executare emise în dosarul execuțional nr. ……/2014 al BEJ ………..
Obligă intimata să achite contestatorului suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
…………
Red. .
Dact. …..
4ex/ 24.02.2015
2 com/ …………….
| ← contestaţie la executare. Jurisprudență Contracte | obligaţie de a face. Jurisprudență Autorizare → |
|---|
