Cheltuieli de judecată pretinse prin acţiune separată
| Comentarii |
|
Judecătoria MEDIAŞ Sentinţă civilă nr. 1524 din data de 23.10.2014
Constată că prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2014, reclamanta
S. O. V. I. G. S., cu sediul în B., str. nr., a chemat în judecată, solicitând ca pe calea procedurii speciale a soluționării cererilor cu valoare redusă, instituită de art. 1025 și urm. C. pr. civilă, pârâtul M. V., dom. în loc. A. S. nr., jud. , să fie obligat la plata sumei de 698,22 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii, se arată că, în fapt, la data de 26.10.2011 a fost soluționat dosarul nr.40702/301/2010 de către J. S. 3 B. , dosar în care, pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei suma de 4.229,71 lei, despăgubiri; dobânzile legale aferente acestei sume calculate de la data de 06.11.2007 până la stingerea datoriei prin plată, precum și la plata sumei de 453,66 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar. Susține reclamanta că pentru recuperarea acestor sume de la pârât a apelat la serviciile unei societăți de avocatură care i-a reprezentat interesele în dosarul amintit, fapt pentru care, pe calea separată a acestui proces solicită onorariul de avocat achitat societății de avocatură în cuantum de 698,22 lei, conform actelor atașate. Consideră reclamanta că este îndreptățită să solicite aceste despăgubiri, întrucât hotărârea în baza căreia pârâtul s-a aflat în culpă procesuală a devenit definitivă și irevocabilă la data de 16.12.2011, iar fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat tocmai de culpa sa procesuală, condiție a răspunderii civile delictuale. În opinia reclamantei sunt întrunite toate cerințele răspunderii civile - fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția în forma culpei procesuale, precum mai este dată și situația prev. de art. 31 din Legea 51/1995 în care se arată că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său. În sensul acesta, reclamanta învederează faptul că onorariul avocațial în cuantum de 698,22 lei, a fost stabilit prin contractul de asistență juridică nr. 243025/30.06.2010, inițial s-a achitat o parte a onorariului avocațial respectiv suma de 659,78 lei, reprezentând 10% la valoarea debitului principal și al accesoriilor solicitate, ulterior, la momentul rămânerii definitive și irevocabile a sentinței, plătindu-se diferența de 38,44 lei, mai precis în 04.07.2014. În ceea ce privește faptul că onorariul avocațial în cuantum de 659,78 lei și a diferenței de 38,44 lei, a fost achitat după data pronunțării sentinței, se consideră că acest lucru nu are nici un fel de relevanță juridică în măsură să-i afecteze dreptul de a solicita onorariul pe cale separată.
În drept, s-au invocat prev. art. 274 C. pr. civilă; art.1.349 și 1.523 alin. lit. e C. civil; art. 31 din Legea 51/1995.
Cererea introductivă de instanță a fost comunicată pârâtului, procedura realizându-se, potrivit mențiunilor agentului prin înmânarea scrisorii unui membru major al familiei destinatarului, în persoana numitei M. V. Odată cu această comunicare s-a învederat pârâtului obligația de a depune un răspuns la pretențiile reclamantei, într-un termen de 30 zile, fie prin completarea formularului agreat de lege, fie în orice altă formă scrisă.
În termenul amintit, prescris de lege prin textul art.1029 alin.3 C. pr. civilă, pârâtul nu a formulat o întâmpinare și nici nu a comunicat care este poziția sa procesuală relativ la pretențiile reclamantei.
Pe fondul cauzei, se reține că potrivit art. 1029 C. pr. civilă, soluționarea cererilor în această procedură derogă de la dreptul comun în sensul în care se desfășoară în întregime în camera de consiliu, de regulă, fără citarea părților și pe baza înscrisurilor depuse de părți, fără încuviințarea altor probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporționate față de valoarea cererii de chemare în judecată.
În cauză, reclamanta pretinde de la pârât suma de 698,22 lei, reprezentând onorariul avocațial din dosarul nr.40702/301/2010. Înscrisurile depuse de aceasta la filele 10-14 dosar, certifică faptul că în cadrul dosarului amintit, instanța a tranșat problema cheltuielilor de judecată la care reclamanta a fost îndreptățită să le primească în legătură cu procesul respectiv. Suma pretinsă prin cererea de față în sumă de 698,22 lei, a fost facturată și achitată ulterior pronunțării sentinței. Astfel din înscrisul de la fila 10 dosar, rezultă că pentru suma de 659,78 lei a fost emisă factura nr. 9412735 la data de 08.11.2011, sentința fiind pronunțată anterior acestei date, în 26.10.2011, iar plata s-a efectuat în 16.12.2011 când hotărârea era deja definitivă. Diferența de 38,44 lei, de asemenea a fost facturată în luna mai 2014, plata fiind efectuată în 04.07.2014. Dispozițiile art. 31 din Legea 51/1995 se referă strict la raporturile dintre avocat și client, iar contractul de asistență juridică invocat - fila 18 dosar, are un obiect generic /fără nici o particularizare la dosarul amintit/ pentru care plățile se efectuau în mod cumulat - potrivit dovezii de la fila 11 dosar.
Prin urmare, pe de o parte reclamanta nu este îndreptățită a primi alte despăgubiri din moment ce, prin neatacare, a achiesat la soluția obținută și care se referă și la modul de stabilire a cheltuielilor de judecată, în integralitatea lor, și nu numai la taxa judiciară de timbru, în hotărâre neexistând nici o astfel de precizare, sau mențiune ori lămurire de acest fel, iar pe de altă parte, pretinsele cheltuieli se dovedesc a fi fost făcute în afara procesului avut, întrucât facturarea și plata sumei pretinse de 698,22 lei, s-a efectuat după ce procesul s-a finalizat, pronunțându-se sentința, respectiv după ce hotărârea devenise definitivă.
În consecință, lipsind legătura cauzală, între culpa procesuală a pârâtului reținută de instanță și plata ulterioară efectuată de către reclamantă, în condițiile în care pârâtul fusese deja obligat prin hotărâre la toate despăgubirile, inclusiv la cheltuielile de judecată făcute cu procesul respectiv, nu mai subzistă condițiile antrenării răspunderii sale civile delictuale, așa încât, cererea reclamantei se dovedește neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
| ← Contestaţie la executare împotriva deciziei privind... | contestaţie la executare. Jurisprudență Contracte → |
|---|
